Scrisoarea unei mame singure: „Sufeream pentru ca am ales sa fiu altfel decat societatea”

Dupa ce vei citi scrisoarea unei mame singure vei intelege lupta pe care fiecare femeie o duce cu mentalitatile celor din jur. O tanara de doar 26 de ani a scris cateva randuri tulburatoare

Scrisoarea unei mame singure:

„Iti amintesti de mine? Sunt acea fata care nu a satisfacut asteptarile pe care le aveai atunci cand am decis sa imi cresc singura copiii. ‘Cum indrazneste?’, mi-au spus multi.

Nu cunosti durerea fizica a unei nasteri sau cat de cumplita poate fi cezariana, nici oboseala extrema sau cum e sa te trezesti din doua in doua ore ca sa alaptezi. Nu stii cu siguranta cum e sa te dai cu capul de pereti pentru ca nu ai cu cine sa lasi copilul cand mergi la munca. Cu toata ignoranta asta, indraznesti sa ma judeci.

Te intrebi cum de indraznesc sa ma distrez in timpul liber, sa ies cu prietenele mele, sa fac ce vreau, avand copii. Noroc ca au trecut anii. Privesc in urma si ma gandesc la durerea pe care mi-au cauzat-o vorbele tale negandite. Eram tanara, ma simteam singura, dar imi doream acesti copii. Nu intelegeam fundamentul criticilor tale, destinate sa distruga.

Scrisoarea de despartire a lui Finlay Church, un baietel care a murit de cancer: „O iubesc pe mami mea nebunatica, desi se imbata de durere din cauza mea”

ASCULTA-TI COPILUL! Scrisoarea lasata parintilor de un baiat de 11 ani, inainte sa se sinucida

Imi era teama si sufeream pentru ca am ales sa fiu altfel decat societatea. Nu mai suportam (si nici acum nu-mi place) ideea ca maternitatea e valabila numai daca e impartasita cu un barbat. Tot tu, criticule, atunci cand vezi o familie nu intrebi niciodata ce face barbatul pentru copil: pui totul in carca mamei! Atunci, ce relevanta mai are daca sunt mama singura sau nu?

Repet: noroc ca au trecut ani. Azi parca te inteleg. Niciodata nu mi-au fost confortabili pantofii grei pe care i-am purtat pana acum. Nu mi-a fost confortabila nici durerea si nici dragostea sau fericirea pe care abia le mai simteam de la cat am tras.

Insa, privind in urma, ma gandesc mai ales la persoanele care nu m-au judecat, la cei care mi-au intins o mana de ajutor fara sa astepte ceva in schimb. Aceia sunt oamenii de care am nevoie si carora le voi oferi tot ce pot. Aceia si copiii mei”

Semneaza, o mama