Va multumesc de gand, in gand

Intai si doua iunie. Culmea e ca dupa Monica Anghel (care e copil din nastere, pana si dupa ziua in care a vazut lumina soarelui), vin eu. Imediat, Aurelian Temisan, pe trei. Asa ma stiu, de douazeci de ani, intre ei…

Maia deja intelege ca zilele internationale ma fac sa fiu un pic condescendenta, asa ca n-am făcut foc de tabara de ziua copilului. O fi cu litere mari, „Ziua Internationala a Copiilor”? Am sarbatorit in felul ei, adica ea pregateste ceva pentru mine si e secretoasa rau. Toata lumea din jur pregateste ziua mea, iar eu ma prefac ca nu simt tensiunea superba din jur, ca sa nu stric placerea nimănui. E prima mea zi fara Andreea langa mine. Andreea Godeanu ramane sufletul meu pereche, orice-ar fi. Ea m-a insuflerit si mi-a daruit optimism o viata de om. Dar nu-i grav, n-a plecat in Madagascar. E tot in tara asta.

Asa ca nu stiu ce-o sa se petreaca de ziua mea, dar faptul ca se susoteste primprejur, cu subanteles, inseamna ca eu contez in inimile celor care conteaza pentru mine. Am 48 de ani. Sunt inconjurata de prietenie si dragoste si loialitate, am tot ce mi-as putea dori si sunt fericita ca am trait cum am facut-o. Pare-se ca n-a fost tocmai rau, dacă ma cititi acum.

Am avut mereu noroc de prieteni. Iar daca n-am avut, i-am uitat, cum m-a invatat mentorul meu. I-am uitat crud, fara resentimente, i-am uitat pana la capat. Si am zambit iar. Sa trecem, insa, ca tocmai spuneam ca i-am uitat.

Va multumesc pentru bunătatea cu care ati facut urari Maiei, iar acum mi‎e. Va multumesc ca va ganditi la mine.

Le multumesc prietenilor mei, vechi sau noi, pentru ca-mi sunt in casa si-n inima. Celor alaturi de care muncesc ca si cand as fi vesnic in vacanta. Cu bucurie. Cu prietenie si loialitate.