Cel mai mare fan al Angelei Similea, Stafie Silviu, ii dedica o poezie de ziua acesteia

Dupa noapte vine zi si inca o zi si viata trece pentru ea ca un roman de iubire intr-un albastru infinit. S-a inaltat si s-a coborat din inalt precum o pasare ce-si daruieste neconditionat cantul ei. S-a adunat si s-a risipit precum valul ce loveste tarmul, a fost o floare, a fost copac, a fost tril, a fost flacara nestinsa, cantec si destin.

Angela Similea a marcat un curent in muzica usoara romaneasca devenind un simbol pentru marele public. Acesta nu a incetat sa o ridice tot mai sus, acolo unde ii este locul, in galeria valorilor culturale romanesti. Ieri ca si astazi, straluceste cu fiecare aparitie a sa ce se dovedeste a fi un spectacol de frumusete si eleganta feminina.

Continua sa arda pe scena ca o flacara, cantand cel mai bine iubirea: de la primii fiori ai dragostei, iubirea implinita, pana la moartea acestui nobil sentiment. A daruit in cantece frumos si bucurie, si-a strigat zbuciumul, durerea si fericirea.

Angela Similea este artista pentru care s-a inventat prima oara “ploaia de flori”, fanii sai asternand covoare multicolore la fiecare concert al sau in numele iubirii si al credintei fata de ea. Harazita de divinitate cu o frumusete unica, o voce speciala care s-a pastrat peste timp, talent, pasiune daruire, respect de sine si respect pentru public, Angela a facut sa curga tone de tus pe paginile ziarelor alimentandu-le cu modestia, simplitatea si misterul ce o inconjoara.

Nelipsita de griji si probleme ca orice om, nu si-a plans durerea decat pe acorduri si note muzicale care fac ca ascultandu-le, o lacrima de cristal sa se instaleze in coltul ochilor precum roua unei dimineti pe petale de trandafir.

Am crescut cu cantecele sale, mi-am trait iubirile prin melodiile ei, mi-am regasit zbuciumul si strigatul in glasul sau, adesea am plans, am zambit si am fost fericit la auzul vocii ei. Cantecele imi sunt adesea calauze prin noptile linistite sau pline de dor, sunt un balsam pentru orice suflet ce vibreaza a dor si frumos.

Tanara care pasea timid pe scena “Cerbului de aur” , in 1970, incepea sa urce treapta cu treapta scarile succesului catre celebritate. Din acest moment apartinea Mariei sale, publicul. Munca, respectul de sine cat si cel fata de colaboratori si admiratori, seriozitatea, perseverenta, talentul, sensibilitatea, frumusetea, au facut din ea un simbol al generatiilor de artisti, al muzicii romanesti, un ambasador al cantecului de dragoste, fiind pe drept numita si “regina muzicii usoare romanesti”.

Rasfatata, adulata, iubita, a primit respect prin ropotele de aplauze ce insoteau fiecare aparitie si salile pline de spectacol, acolo unde ea concerteaza iar odata cu aura de mister ce o caracterizeaza “a stiut sa puna intotdeauna o bariera intre ea si public, bariera care paradoxal i-a apropiat”, caz rar intilnit in relatia artist-public. Inger parca coborat pe Pamant, adesea si-a indreptat fiinta catre cei aflati in suferinte si nevoi aducand alinare si speranta pentru acestia.

”Traiesc si dau tributul meu, traind, datoare sunt si eu, cantand am rostul meu pe lume si menirea mea” continuand cu… “Eu am cantat in viata mea si celui parasit si celui prea iubit, de dor si de amar, iar sufletul cu jar l-am stins; am daruit in cantece atata anotimp si n-am cerut in schimb ceva, dragostea cantand, m-a rasplatit prin ea”, reprezinta menirea si rolul sau pe acest Pamant. Este cantec si ruga, este balada a iubirilor deschise.

Imi permit astazi sa redau o poezie scrisa de mine :

“Ca un inger coborata pe pamint,
Glasul tau divin se-nalta azi in zare
Privirea-ti calda ce-nsoteste al tau cant,
Ne-nvaluie ca intr-o dulce alinare

Ne-ai insotit mereu in aste vieti,
Cantand iubirea dulce si amara
Cristalul vocii tale din roua unei dimineti
Ne face zilnic viata mai usoara

Te-nalti usor in zborul lin al clapelor
Purtand ale dragostei povesti de dor
In armonii de april ale iubirilor
Inalti mereu un foc nestins mistuitor

Angela cantec fara de pereche
Ce vorbe dulci ne soptesti prin cantec la ureche,
Esti ingerul dintr-un albastru infinit
Ce alini tristetile unui final nefericit.

Aduci bucurii ce vin parca,din stele
Arzi neincetat cu dragoste si dor,
Ne daruiesti balade ce aduc cu ele
Iubire,speranta,vis din al tau nesecat izvor.

Angela, esti speranta dragostei arzand
Esti strigatul durerii din cenusa iubirii fumegand
Esti bucuria visului de implinire,
Ce renaste cu putere din amara amagire

Al tau cantec m-a insotit din zi si pana-n noapte
Am faurit destine in ale sale soapte,
Ma-nclin in fata sufletului tau
Recunostinta–n suflet iti voi purta mereu

In aceasta zi speciala, pentru tot si pentru toate ii multumesc. Ii multumesc pentru sutele de cantece si balade, pentru miile de versuri, pentru fiecare aparitie a sa, ii multumesc ca exista in vietile atator mii de fani. Toate acestea poarta un nume ANGELA SIMILEA, caruia astazi ii fac o reverenta cu recunostinta si admiratie. La ceas aniversar iti doresc sa ramai acelasi “roman de iubire intr-un albastru infinit” deschis pentru drumul nostru….La multi ani draga Angela!!!

Autor: Stafie Silviu