Sediu de concediu. Lupta femeii cu ea insasi. Batalia de la bagaje

De ieri, imi strig in cap, sa ma conving, urmatoarea litanie: “N-am nevoie de trei feluri de gloss, cremele toate, rochia cu carca goala, pantofii decupati, pantofii inchisi (ca cine stie unde ies/iesim), poseta mai mica si doua genti shopper, nu-mi trebuie nici mascara, pajama plus camasa de noapte (aici e simplu, trebuie sa sa fie ori, ori), nu-mi trebuie costumul de baie cu totul, ca NICIODATA nu l-am pus pe mine de trei ani, de cand l-am luat, nu-mi trebuie decat o pereche de papuci, nu patru…

CIteste si:

Nu lua cinci rochitele, ca n-o sa iesi din una singura, maximum doua… Lasa acasa uscator de par si ondulator, sabotii cu talpa de lemn cinstit care atarna in bagaj cat un dulapior de baie, lasa si storcatorul de fructe ca e imposibil sa nu gasesti un fresh cand ai chef de el!” Dimineata, m-am apucat de impachetat; cam o ora, m-am tinut tare. Adica scoteam trei tone din dulap, dar in bagaje puneam doar una. Cand mi-am dat seama cat de normala devin, mi-am facut o cafea cu lapte si cu gheata, ca sa ma rasplatesc. Pentru ca meritam! Problema e ca, fix in clipa in mai ca m-as fi pupat de incantare, m-am pumenit cu ondulatorul de par intr-o mana si cu, desigur, costumul de baie cu totul in alta.

Am incremenit de nervi, in vreme ce in cap a inceput un razboi sangeros intre “Chiar nu iti trebuie!!!!” si “Esti sigura ca nu iti trebuie? Esti… chiar sigura? Te mai intreb o singura data..” Acum, sunt sleita. Aproape ca as despacheta tot si m-as culca. Pentru ca, anul asta, chiar vreau sa imi inving sindromul hamsterului strangator si calator. Tu nu patesti asta? Si cum faci?