Nimeni nu mi-a spus ca voi ajunge sa imi urasc sotul

Dupa cateva luni de cand am devenit mama, am avut aceasta problema cu sotul meu: Ce greseala i-am facut? Am gresit cand m-am casatorit cu el? Tot ce am facea era pus in doua categorii: enervant sau foarte enervant. Pur si simplu… IL URAM.

Cand a parcat intr-un loc prea mic pentru masina noastra mi-a fost extraordinar sa ies din masina cu scaunul de masina in brate… m-am enervat. Apoi, dupa ce i-am zis sa stea si el cu bebe pentru 20 de minute doar ca sa ma odihnesc si eu… a venit la mine, m-a trezit si mi-a spus: „Ia-l ca plange. Cred ca ii este foame, alapteaza-l.” Am vrut sa tip… insa m-am abtinut.

Cand el dormea toata noaptea cu gura cascata, sforaind de tremurau peretii si eu ma trezeam din ora in ora ca sa stau cu bebe… l-am urat si mai tare. Sunt constienta ca toate aceste situatii nu au fost din vina lui.

Eu eram suparata pe el, el se supara pe mine pentru ca ma supar pe el…

Reactiona chiar mai rau decat mine cand ii spuneam ceva. Chiar si atunci cand incercam sa fac o gluma, el o interpreta in mod gresit si, de obicei, toata treaba se termina cu un scandal. Sa intelegeti… aceleasi glume il faceau sa rada in hohote inainte de a avea copilul. Totul era sub control pentru noi. Insa, de data aceasta… oare ce mergea prost?

El nu mai stia care este rolul lui in toata povestea asta.