O batrana a murit in azil. In camera ei, ingrijitoarele au descoperit ceva tulburator

In fiecare zi mor mii de batrani in aziluri. Pe multi ii uita copiii, iar noile lor familii sunt formate din persoanele care lucreaza in centrele speciale.

Multi batrani asteapta in ultimii ani din viata lor un telefon, acel telefon care sa le aduca zambetul pe buze. Abandonati, acestia tin in sufletul lor multa amaraciune cu care se despart de lumea aceasta.

Intr-un azil de batrani din strainatate, infirmierele au descoperit un bilet in camera uneia dintre femeile care se stinsese din viata. Nimeni nu o suporta pe batranica. Personalul se purta urat cu ea pentru ca femeia era necomunicativa, iar atunci cand spunea ceva era acra. Dupa ce au citit randurile de mai jos, toti i-au plans moartea:

„Ce vedeti, surorilor? Ve vedeti? La ce va ganditi cand ma priviti? O batranica acra, usor senila, cu obiceiuri ciudate, cu ochi melancolici, cu o privire pierduta. Haideti, faceti un mic efort. Vedeti cumva o batranica pe care nu stiti cum sa o abordati, care face ce vreti voi impotriva vointei mele? Asta credeti? Asta vedeti? Daca e asa, deschideti ochii, surorilor, pentru ca cea pe care o vedeti nu sunt eu.

O sa va spun cine sunt. Sunt o fetita de 10 ani, care are parinti si frati ce ma iubesc. Sunt o tanara de 16 ani, cu picioarele facute aripi, visand ca o sa imi gasesc printul. Sunt o mireasa de 20 de ani si tocmai ii promit iubire vesnica sotului meu.

Sunt o femeie de 30 de ani si ii invat pe copiii mei relele de care trebuie sa se fereasca in viata. Sunt o femeie de 40 de ani, iar copiii mei sunt deja adolescenti. Sunt o femeie de 50 de ani, iar copiii mei sunt deja mari, dar nu mai sunt acasa. La 60 de ani, in poala mea stau din nou bebelusii: sunt nepotii mei.

La 70 de ani vad nori negri: sotul meu nu mai este si pe mine ma cuprinde teroarea. Copiii mei sunt deja departe, au si ei copii mari si nu ii judec pentru ca au uitat de mine. Acum sunt doar o batrana: nu mai sunt nici fetita, nici o adolescenta indragostita, nici sotie, nici mama, nici bunica.

Ce dura e natura! Batranetea e o batjocura la adresa fiintei umane si transforma oamenii in niste alienati. Corpul ne paraseste, forta dispare, iar acolo unde avem o inima apare o piatra. Cu toate astea, toate babele astea de care aveti grija pastreaza naivitatea.

Inima acestor babe zambeste din cand in cand, chiar in acele momente cand va certati cu ele. Babele astea vad in voi niste copile si va inteleg perfect.

Amintiti-va de cuvintele astea nu ca sa imi ridicati o statuie sau sa ma plangeti pentru ca nu mai sunt acum, ci ca sa vedeti sufletul din spatele mainilor tremurande, a pielii tabacite de soarta. V-am iubit ca pe copiii mei!”, s-a semnat batrana, noteaza es.newsner.com.