Mama si fiu, o legatura pe care NIMENI nu o poate rupe

Primii nostri copii au fost doua fetite, lucru care mi-a placut foarte mult. Imi doream fete. Stiam ca ma voi intelege cu ele. Fetele erau preferatele mele.

Atunci cand am aflat ca al treilea copil urma sa fie un baietel, m-am speriat un pic. Ce urma sa fac eu cu un baiat? Ma gandeam ca nu o sa ne intelegem. Mai rau, credeam ca nu o sa ii pot oferi atat de mult iubire precum ofer fetelor mele.

Mamicile de baieti ma incurajau spunandu-mi ca nu este nimic mai special decat legatura dintre mama si fiu. Nu puteam sa inteleg ce vor ele sa imi explica. M-am gandit doar ca erau mame de baietei, care si-au dorit sa aiba baietei. Nu am vrut sa le spun cu adevarat ce simt eu despre a avea un baiat, despre faptul ca nu imi doream sa am un copil baiat si despre teama ca nu puteam sa iubesc un copilas baiat.

Apoi s-a nascut fiul nostru. Iar in ultimii sapte ani am experimentat exact ce acele mame incercau sa imi explice. Da, legatura cu fiicele mele era incredibil de stransa, insa relatia pe care o am cu baietelul este total diferita. Este greu de explicat modul in care relatia este diferita.

Unul dintre lucrurile de care ma temeam era ca nu pot tine in frau un baietel. Prima noastra fiica era foarte cumintica, in timp ce a doua era destul de impulsiva. Bineinteles ca baiatul nostru a venit cu o doza si mai mare de energie fizica.