Drama unei mame condamnate la 7 ani de inchisoare: „Le multumesc copiilor ca au avut puterea sa ma ierte”

Si-a protejat identitatea. Nu doreste sa i se stie numele, poate de rusine, poate de jena, pentru ca spera ca viata noua pe care o va incepe de acum inainte sa fie fara lucruri rele.

E vorba despre o mama indurerata, care face inchisoare timp de 7 ani. A urcat in duba politiei, in timp ce o priveau copiii ei. Ce poate fi mai cumplit de atat?

Nu toate rudele stiu ca se afla in spatele gratiilor, inchisa la Targsor, singurul penitenciar din Romania. De fiecare data cand are ocazia, doamna Costache cere iertare. Nu indrazneste sa ii priveasca in ochi pe copii, in fata carora se simte extrem de vinovata.

Copiii, insa, au inteles-o si i-au aratat ca o iubesc indiferent de motivele intemnitarii sale. Pana la urma, mama e mama si nu ai de ales intre a o iubi si a o adora.

CITESTE SI: Caz dramatic in Alba. Un copil de 9 luni are mana gaurita de la o branula

7 ani departe de familie

„Sunt condamnata pentru infractiunea de inselaciune pe o perioada de 7 ani. Am ispasit doi ani din pedeapsa pana acum. A fost o ratacire, a fost o scapare. As vrea sa las trecutul undeva in urma si celor care le-am gresit le cer iertare. Daca Dumnezeu ne iarta probabil ca si noi trebuie sa iertam.

Copiii sufera, fiecare sufera enorm. Va dati seama ca sunt si o mama mai grijulie, am fost asa, ca fiecare mama ne divinizam copiii. Nu e usor pentru un copil sa isi duca mama intr-o duba de politie. Le iei aripile, le iei idealurile. Le iei tot. Le multumesc copiilor ca au avut puterea sa ma ierte.

„E foarte greu daca nu o aud pe mama zilnic”

De vizitat, copiii ma viziteaza de doua ori pe saptamana. Am posibilitatea sa vorbesc zilnic cu ei. Pentru mine e greu sa port o conversatie cu copiii mei de aici, imi este jena sa ii intreb daca au nevoie de ceva, pentru ca nu risc sa ma minta, dar, totusi, nu am cum sa ii intreb. Daca au nevoie de ceva nu pot sa fiu langa ei. Asta ma doare. Ma doare rau.

Copiii imi spun sa ma aranjez, sa imi ocup timpul, ca ei o sa fie puternici. Sunt niste copii puternici. Si parintii ma sustin. Sunt alaturi de mine. Poate ca perioada de detentie mi-a dat posibilitatea sa o sun pe mama mult mai des decat o faceam acasa. E foarte greu daca nu o aud zilnic. Mama e o femeie bolnava. (…)

Cum decurge o zi in penitenciarul de femei?

Ne trezim dimineata pentru a da apelul de dimineata. Ne facem patul, ne spalam, facem o cafeluta, repede, repede, repede. Citim, mai jucam remmy, spunem povesti de viata, meditam, ne gandim.

Cred ca timpul pe care il avem aici ne permite mai mult sa avem grija de noi. Unghiile ni le pilim, avem pile de unghii. Ne aranjam, ne dam cu crema. Ne vopsim parul, pentru ca avem posibilitatea sa ne luam vopsea de la magazin. Sa nu va inchipuiti ca sunt cine stie ce conditii si posibilitati aici.

„O sa ma duc si pe jos numai sa vad marea”

Dupa indeplinirea formalitatilor pe care trebuie sa le fac va trebui sa ma duc la serviciu. Imi doresc foarte mult sa ma duc sa vad marea. O sa imi iau copiii, indiferent daca o sa am sau nu bani de drum, o sa ma duc si pe jos numai sa vad marea”, a declarat femeia pentru reporterii TEO SHOW.