Nu ești nebun dacă vorbești singur sau cu…morții

Dacă ceva e doar în capul nostru, nu înseamnă ca nu este adevarat. Până la urma tot ce percepem e în capul nostru: oamenii din jur, experiențele și chiar și noi înșine. Dacă vorbești cu tine însuti sau cu orice alta entitate, e doar un fel de a stabili o legătura, de a te înțelege mai bine, atât cu tine, cât și cu alții.

Nebunie?

Există preconcepția că ajungem să vorbim singuri atunci când suntem prea afectați psihic. Adevarat și fals. Abia în momente grele simțim nevoia, corect. Că doar atunci este o idee bună sa o facem, greșit. Vorbind singuri, stimulăm memoria, concentrarea și puterea de a fi liniștiți.

Englezul Eugene Gamble și-a petrecut o bună parte din viață ca dentist. A dorit la un moment dat să-și deschidă propria afacere, doar ca lucrurile nu au stat cum s-a așteptat. A apelat la un antrenor de afaceri care i-a dat sfatul suprem. „Mi-a zis să vorbesc ceea ce gândesc!”, a afirmat Eugene, care la început nu a inteles cum l-ar ajuta acest lucru. Făcând-o însă, afacerea lui s-a pus pe picioare.

Citește și: Ce poti invata de la spiritele celor plecati dintre noi

Putem mai mult

Gary Lupyan, profesor de psihologie la Universitatea din Wisconsin, a studiat efectele auto-auzirii umane. A constatat că vorbitul de unul singur are un impact major asupra amintirilor. O memorie mai bună înseamnă o gândire mai bună. „Nu știm tot ceea ce vrem să ziceam atunci când vorbim – ne putem surprinde de-a dreptul”, a relatat doctorul.

Un alt experiment , a pus în valoare puterea cuvântului auzit. Într-un supermarket li s-a cerut unor oameni să caute niște produse. Căutând produsele și numindu-le cu voce tare le-au găsit mai repede față de cazul în care le-a fost cerut să le având doar poze cu produsele.

Gândindu-ne la un produs vedem în cap o imagine. Zicând cu voce tare numele produsului, imaginea din minte vine cu mai multă informație.

Vorbind cu alte lumi

Toți am pierdut și vom mai pierde oameni dragi. Atașamentul e ceva uman, dar cine zice când trebuie încetată conexiunea cu cineva, chiar dacă este foarte departe sau…nu mai este.  Există  cazuri în care oamenii au relatat cum relația cu cei dragi s-a îmbunătățit după ce aceștia au murit.

Durerea pierderii poate fi atât de mare, încât este nevoie de comunicare. Este o forma de terapie recomandată de psihologi. Jelirea morților este altă forma de comunicare cu ei, cu noi.