Va dura doar 1 MINUT să citiți asta, dar vă poate schimba gândirea pentru totdeauna

O poveste care îți va schimba modul de gândire, care te poate face să vezi viața altfel. Protagoniștii sunt doi bărbați, care au făcut schimb de lecții excepționale de viață.

Doi bărbați, ambii grav bolnavi, au ocupat aceeași cameră de spital. Unuia i s-a permis să se așeze în patul de la fereastră. Trebuia să stea, în fiecare zi, câte o oră nemișcat, pentru a ajuta la scurgerea lichidului din plămâni. Celălalt bărbat era nevoit să stea mereu nemișcat, în patul de la perete.

Bărbații au vorbit ore întregi. Au vorbit despre soțiile și familiile lor, despre casele lor, despre locul de muncă, despre implicarea lor în serviciul militar, unde ieșiseră la pensie.

În fiecare după-amiază, când omul din patul de lângă fereastră se putea ridica, el trebuia să facă să treacă timpul descriindu-i colegului său de cameră toate lucrurile pe care le putea vedea pe fereastră.

Omul din celălalt pat a început să simtă în acele momente că lumea lui ar fi lărgită și animată de toată activitatea și culoarea lumii din afară.

Fereastra avea vedere la un parc cu un lac minunat. Rațe și lebede se jucau pe apă, în timp ce copiii navigau cu bărcile lor. Tinerii îndrăgostiți mergeau de braț în mijlocul unor flori multicolore și o vedere frumoasă a orizontului orașului putea fi văzută la distanță.

În timp ce omul de la fereastră descria toate acestea în detalii, bărbatul din cealaltă parte a camerei își închidea ochii și își imagina această scenă pitorească. O după-amiază caldă, omul de lângă fereastră descrie o paradă care trece.

Deși celălalt om nu a putut auzi parada – el a putut să o vadă în ochii minții sale, în timp ce omul de la fereastră descria cu cuvinte bine alese.

Au trecut zile, săptămâni și luni.

Într-o dimineață, asistentul de zi a venit să aducă apă pentru băile lor. Însă, omul de la fereastră nu mai era atent la lumea de afară. El murise în liniște în somn. Asistentul a fost întristată și a chemat însoțitorii spitalului să ia corpul neînsuflețit.

De îndată ce părea potrivit, celălalt întrebă dacă ar putea fi mutat lângă fereastră. Asistenta a fost fericită să facă schimbul de paturi și, după ce s-a asigurat că era confortabil, l-a lăsat în pace.

Încet, dureros, se sprijinea pe un cot pentru a privi prima dată lumea de afară. Se întoarse încet să poată să privească fereastra de lângă pat.

Se confruntă cu un zid gol.

Omul a întrebat -ope asistentă cum a fost posibil ca omul care murise să îi descrie acele lucruri minunate pe care le vedea pe fereastră.

Asistenta a răspuns că omul era orb și nici nu putea să vadă nimic.

Ea a spus: „Poate că a vrut doar să te încurajeze”.

Epilog:

Există o fericire extraordinară în a face pe alții fericiți, în ciuda situațiilor noastre. Durerea împărtășită este jumătate din durerea, dar fericirea, atunci când este împărțită, este dublată. Dacă doriți să vă simțiți bogați, numărați doar toate lucrurile pe care cu banii nu le puteți cumpăra.

„Astăzi este un dar, de aceea se numește Prezentul.”