DESCRIEREA RAIULUI, facuta de un sfant: „In Rai exista doar oameni, nici barbati si nici femei”

Multi crestini cred ca, dupa moarte, in functie de faptele lor, vor ajunge in Rai sau in Iad. Raiul este descris adesea ca un loc extraordinar de frumos, unde domneste pacea si iubirea. Iata cum este descris Raiul de Sfantul Salvie de Albi, ierarh al Galiei in secolul VI, dupa ce a fost mort mai multe zile (un fel de moarte clinica in ziua de azi).

„Acum patru zile, cand mi s-a zguduit chilia si m-ai vazut zacand mort, am fost ridicat de doi ingeri si dus pana la cel mai inalt suis al cerului, pana cand mi s-a parut ca am sub picioare nu numai acest pamant scarbavnic, ci si soarele si luna, norii si stelele. Apoi am fost calauzit printr-o poarta care stralucea mai puternic decat lumina soarelui si am intrat intr-o cladire unde podeaua intreaga stralucea ca aurul si argintul. Este cu neputinta de descris lumina aceea. Locul era plin de multime mare de oameni, care nu erau nici barbati nici femei, care se intindeau pana departe in toate partile, ca nu se putea vedea capatul.

Ingerii mi-au croit cale prin multimea de oameni din fata mea si am venit la locul spre care se indreptase privirea noastra, pe cand ne aflam departe. Deasupra acestui loc atarna un nor mai stralucitor decat orice lumina si nu se putea vedea nici soarele, nici luna si nici stelele. Norul stralucea cu adevarat mai puternic decat toate celelalte, cu stralucire neimprumutata. Din nor a iesit un glas, ca glasul multor ape. Pacatos cum sunt, am fost intampinat cu mare cinste de fiinte oarecare, unele imbracate in vesminte preotesti iar altele in haine obisnuite. Calauzele mele mi-au spus ca acestia erau mucenicii si alti barbati sfinti pe care noi ii cinstim aici pe pamant si carora ne rugam cu mare evlavie.

Pe cand stateam aici, a suflat spre mine o adiere de o asemenea dulceata ca, fiind hranit cu ea nu am mai simtit nevoia sa mananc ori sa beau pana acum. Apoi am auzit un glas care a spus: ’Lasati-l pe barbatul acesta sa se intoarca in lume caci bisericile noastre au nevoie de el’. Am auzit glasul dar nu am putut sa vad cine vorbea. Apoi m-am aruncat cu fata la pamant si am plans. ’Vai, vai, o, Doamne!’ Am zis. ’De ce mi-ai aratat aceste lucruri numai ca sa mi le iei iarasi inapoi? …’ Glasul care imi vorbise, a spus: ’Mergi in pace. Voi veghea asupra ta pana cand te voi aduce din nou in locul acesta.’ Apoi calauzitorii mei m-au lasat, iar eu m-am intors prin poarta prin care intrasem, plangand ca am plecat.”

Din descrierea facuta de acest sfant, observam cateva elemente interesante: prezenta oamenilor in Rai care nu mai au sexe, vocea lui Dumnezeu care continua sa nu poata fi vazut fizic, lumini stralucitoare, cladiri argintii si aurii si calauzitori ai sufletelor.