Sărbătoare mare pe 23 septembrie. Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul

Sărbătoare mare astăzi. Pe 23 septembrie, creștinii din întreaga lume sărbătoresc Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul. Sărbătoarea este marcată în calendar cu cruce neagră.

Sfântul Ioan Botezătorul este unul dintre cei mai cunoscuți sfinți din calendar, iar despre acesta se știe că este cel care l-a botezat pe Mântuitorul Iisus Hristos.

Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit lui Zaharia, în timp ce slujea la templu, că soția sa Elisabeta, înaintată în vârstă, va naște un fiu care se va numi Ioan. Nașterea lui Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Zaharia, fiind înaintat în vârstă, s-a îndoit de cuvintele Arhanghelului Gavriil. Din acest motiv, a rămas mut până la punerea numelui fiului său.

De asemennea, arhanghelul i-a grăit că pruncul va fi mare înaintea Domnului, nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înţelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit”.

Citește și: Rugăciunea celor care nu pot avea copii

„Nu te teme, Zaharie, că s-a auzit rugăciunea ta şi femeia ta, Elisabeta, va naşte ţie un fiu, şi-l vei numi Ioan şi va fi ţie bucurie şi veselie şi se vor bucura mulţi de naşterea lui” (Luca 1,13).

Biserica i-a închinat lui Ioan șase sărbători: zămislirea lui – 23 septembrie; nașterea – 24 iunie; soborul lui – 7 ianuarie; tăierea capului – 29 august; prima și a doua aflare a capului – 24 februarie; a treia aflare a capului său – 25 mai.

Tropar la Praznicul zămislirii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea:

Ceea ce mai înainte erai stearpă şi neroditoare, veseleşte-te; că iată ai zămislit pe Sfeşnicul Soarelui, Cel Ce va să lumineze toată lumea care pătimea cu nevederea. Dănţuieşte Zaharia cu îndrăzneală strigând: Proroc Celui Preaînalt este cel ce are să se nască.

Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel…

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Smulge cugetele sufletului meu cel sterp şi neroditor, care se sârguieşte a lăuda odrasla celei sterpe, adică sfânta ta zămislire în pântece de maică.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţitul Zaharia, intrând în Templu, a văzut Dumnezeiesc Înger vestindu-i, lămurit aşa: fiu la bătrâneţe, preotule, vei avea pe Înaintemergătorul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Marele Înaintemergător, sfeşnicul Soarelui Cel Purtător de lumină, în pântece de maică începe a străluci. Prin care s-a risipit întunericul patimilor şi legătura nerodirii s-a dezlegat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Stăpânul, Cel Purtat în pântecele tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, din pântecele Maicii Sale văzându-L Ioan, a săltat de bucurie, cel care era cu adevărat Înaintemergătorul Lui.

Catavasie:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împăratesei Maice; şi mă voi arăta luminat praznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu…

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cea stearpă astăzi rod sfinţit zămisleşte, care avea să taie prin dar toată nerodirea sufletelor, cu secure înţelegătoare.

Stih: Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Marele Zaharia, cel ce amuţise înăuntrul Templului, primeşte, prin vestire înfricoşătoare, glasul Cuvântului şi măreşte lămurit pe Domnul Cel mult Îndurat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Slăvitul Înaintemergător, care a arătat credincioşilor calea pocăinţei, prin îndemnarea Îngerului mai presus de nădejde, a odrăslit din pântece de maică cu Dumnezeiesc Sfat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Hristos purtat în pântecele Fecioarei, dacă L-a cunoscut cel din cea stearpă, a săltat, mai înainte vestind bucuria ceea ce era să vină pe pământ, ca pe toţi să-i izbăvească de întristare.