Ultima poezie a lui Mihai Eminescu, scrisă cu doar o oră înainte de moarte

Pe 15 ianuarie, românii din toată lumea și-au amintit de poeziile pline de sensibilitate ale poetului național Mihai Eminescu, la 169 de ani de la nașterea sa.

Tot pe data de 15, însă pe 15 iunie 1889, geniul literaturii român s-a stins în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti.

Nu există persoană care să nu știe măcar un vers de-al lui Eminescu. Fie că este vorba despre versuri din „Luceafărul” sau „Somnoroase păsărele”, „Lacul” sau „Scrisoarea a III-a”, operele sale sunt studiate în școală, încă din primii ani de învățământ.

Există, însă, și poezii pe care puțini oameni le cunosc. Cu doar o oră înainte de a se stinge din viață, se pare că Mihai Eminescu și-a dorit să mai scrie o poezie.

Imediat după decesul său, în buzunarul halatului său a fost găsit un mic carnețel, în care erau notate câteva versuri. Ani întregi, acestea versuri au rămas necunoscute publicului. Unii critici susțin că Eminescu nu era capabil să psihic să creeze în ultimii șapte ani de viață și se îndoiesc de faptul că aceste versuri i-ar aparține.

Poeziile au fost publicate de Ilie Ighel Deleanu în revista ”Fântâna Blanduziei”. ”Din notesul despre care am făcut menţiune în numărul trecut am mai putut scoate următoarele strofe, pe care le punem sub ochii cititorilor, întocmai cum se găsesc”, prezenta cititorilor redactorul Ighel în numărul din 23 iulie 1889.

În acest număr era publicată poezia „Stelele-n cer”, titlul fiind adăugat de redactor după primul vers, potrivit adevarul.ro.

Stelele-n cer

Deasupra mărilor

Ard depărtărilor

Până ce pier.

După un semn

Clătind catargele

Tremură largile

Vase de lemn;
Nişte cetăţi

Veghind întinsele

Si necuprinsele

Singurătăţi.

Orice noroc

Şi-întinde-aripile

Gonit de clipele

Stării pe loc.

Până ce mor,

Pleacă-te îngere

La trista-mi plângere

Plină de-amor.

Nu e păcat?

Ca să se lepede

Clipa cea repede

Ce ni s-a dat?

Practic, aceasta este considerată ultima poezie a lui Eminescu, găsită pe carneţelul din halat.

Pe acelaşi carneţel, mai era scrisă o poezie, intitulată de redactorul de la ”Fântâna Blanduziei”, ”Viaţa” şi pe care a publicat-o în aceeaşi publicaţie pe 1 august 1889.

”Toamna pomii înfloresc /Şi se scutură toţi pomii de flori, /Iar inimile noastre/le prinde fiori. /Veniţi în lumină /copii drăgălaşi /şi faceţi cu mine-mpreună /sălaş. /Valurile viforă /com tutte le forme”.

Citește și: Cele mai interesante citate de Mihai Eminescu