Sărbătoare pe 17 ianuarie. Sfântul Antonie cel Mare. Ce trebuie să faci în această zi

Pe data de 17 ianuarie, creștinii îl prăznuiesc pe unul dintre cei mai cunoscuți sfinți. Este vorba despre Sfântul Antonie cel Mare. Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea.

Acesta este socotit a fi întemeietorul vieții monahale și este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieții călugărești. Sfântuș s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251 și a fost fiul unor țărani creștini înstăriți.

Când avea 20 de ani, acesta se întreba ce va face în viață după ce și-a pierdut părinții. Mergând la biserică, acesta a auzit cuvintele lui Hristos:

„Daca voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi” (Matei 19, 21). Antonie, punând aceste cuvinte în inima sa, și-a împărțit averea la săraci, și-a încredințat sora unei comunități de fecioare și s-a retras în singurătate.

Acesta a locuit apoi în mai multe locuri, unde a devenit părintele duhovnicesc al multor călugări. A mers în Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, care era persecutat de arianiști. În anul 356, Sfântul Antonie cel Mare a recut la cele veșnice, în deșertul de pe malul drept al Niluikuo.

Iata ce spune Antonie despre trecerea sa la Domnul: „Eu, o! fiilor, precum este scris, ma duc pe calea parintilor, caci ma vad singur chemat de Domnul; iar voi treziti-va, ca pustnicia voastra cea veche sa nu o pierdeti, ci ca si cum ati face inceput de pustnicie, asa sarguiti-va sa paziti osardia voastra intreaga.

Ca stiti pe diavolii cei ce va bantuiesc, stiti cum sunt de salbatici, dar neputinciosi cu puterea; deci, nu va temeti de dansii, ci mai vartos sa credeti in Hristos de-a pururea.

Apoi, ca si cum fiecare ati muri, asa sa vietuiti, luand-aminte si pomenind sfatuirile pe care le-ati auzit de la mine. Nici o impartasire sa nu aveti cu schismaticii, nici cu ereticii arieni, ca stiti ca si eu ma abateam si ma feream de acestia pentru eresul lor cel de Hristos urator si rau credincios; ci sarguiti-va mai cu seama de-a pururea a va impreuna mai intai cu Domnul, apoi cu sfintii;

Ca astfel dupa moarte, intru vesnicele locasuri, ca pe niste prieteni cunoscuti sa va primeasca si sfintii pe voi. Acestea ganditi-le, acestea cugetati-le si de aveti vreo purtare de grija pentru mine, ma veti avea ca pe un parinte al vostru; dar sa nu lasati pe nimeni sa ia trupul meu si sa-l duca in Egipt, ca nu cumva sa-l puna in casele lor, dupa cum au obicei, caci pentru aceasta am venit aici in munte”.

Sărbătoarea este trecută în calendar cu o cruce neagră. În această zi, spune Acatistul Sfântului Antonie cel Mare. Se spune că această rugăciune face mari minuni. Sfântul Antonie este considerat ocrotitorul orfanilor şi al oamenilor săraci, ajutându-i de grabă pe cei care se roagă cu credinţă şi-l cheamă în ajutor.

Cei care se roagă timp de nouă săptămâni la Sfântul Antonie de la Biserica Domnească de la Curtea Veche din Bucureşti primesc ajutor pentru împlinirea celor mai arzătoare dorinţe. Cei care au făcut acest ritual, de novene, s-au rugat pentru sănătate, pentru vindecarea de boli grave, pentru spargerea farmecelor, ca sporul şi liniştea sufletească să revină în casa lor.

În fiecare zi de marţi, Biserica Sfântul Antonie cel Mare, situată lângă Curtea Veche din Bucureşti, este neîncăpătoare. Aici vin să se roage mii de credincioşi, majoritatea tineri. Biserica este cel mai vechi lăcaş de cult, construit în Capitală de domnitorul Mircea Ciobanul, prin anul 1559. Mai târziu, în anul 1847, în timpul unui incendiu, o bună parte din construcţie a fost afectată.

Troparul Sfântului Antonie cel Mare

„Bunule Părinte Antonie, cel ce durerile şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea Ta şi nu te uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slava şi mila lui Dumnezeu, pe care Tu L-ai mărturisit şi spre care se îndreaptă rugăciunea ce Ţi-o aducem.

O, slăvite făcător de minuni, părintele săracilor, ocrotitorul văduvelor, sprijinitorul orfanilor, vino cu obişnuita Ta îndurare în ajutorul nostru prin rugăciunile Tale către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim apăraţi de primejdii, de ispite şi de păcate.

Tu, cel ce ai făcut din pustiul Egiptului loc de preaslăvire a Marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului, fă şi din pustiul sufletului nostru, ars de necredinţă şi ros de patimi, loc plăcut Ţie, în care să se sălăşluiască virtutea, prin Tine să se mărească numele Tău cel sfânt, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.”

Bucura-te, odrasla cucernicului parinte;
Bucura-te, ramura credincioasei maicii sfinte;
Bucura-te, vlastarul cel nevestejit al Egiptului;
Bucura-te, povatuitorul cel mare al pustiului;

Bucura-te, ca din tinerete lui Hristos ai urmat;
Bucura-te, ca fireste de trup te-ai departat;
Bucura-te, aratatorule al cailor monahicesti;

Bucura-te, cel ce voiesti mantuirea muritorilor;
Bucura-te, izbavitorul din inselaciuni ai celor multi;
Bucura-te, datatorul raurilor de tamduiri;

Bucura-te, prin care Dumnezeu s-a preainaltat;
Bucura-te, prin care satana s-a rusinat;
Bucura-te, Parinte Antonie, de Dumnezeu cugetatorule!