Zimbrii României, în pericol din cauza bolii limbii albastre

Virusul bolii limbii albastre nu afectează doar vacile deoarece o rezervație întreagă de zimbri este pusă acum în pericol din cauza acestei boli. Rezervația „Slivuț” de lângă Hațeg a fost contaminată cu boala limbii albastre, starea de sănătatea a unui zimbru fiind deteriorată din cauza acestei boli. Un zimbru de un an și trei luni a prezentat simptome asemănătoare bolii limbii albastre, medicii veterinari lucrând în acest moment la un tratament de imunizare a acestuia.

De două zile, unul dintre zimbrii rezervației prezintă diaree, lipsă de poftă de mâncare, deplasare groaie. Acesta este trata cu vitamine de către medicii veterinari în acest moment, zimbrul fiind izolat de ceilalți zimbri. Pentru stabilirea corectă a diagnosticului, rezultatele analizelor preliminare vor fi trimise la laborator. Zimbrul izolat de celelalte exemplare s-ar putea recupera, spre deosebire de ceilalți șapte zimbri care suferă din cauza bolii limbii albastre.

Potrivit directorului executiv al Direcției de Sănătate Veterinară și Siguranța Alimentară (DSVSA) Hunedoara, Mihai Jula, cei șapte zimbri nu mai consumă aceeași cantitate de furaje ca înainte de instalarea bolii limbii albastre. Reprezentanții DSVSA sunt extrem de îngrijorați cu referire la dispariția acestei boli din Rezervație, întrucât boala poate recidiva și după cele 80 de zile de incubație. Trei zimbri dusului eași rezervație au murit deja din cauza virusului bolii limbii albastre.

Boala limbii albastre este o boală care afectează în speciale ovinele, bovinele și caprele care se transmite prin musculițe înțepătoare, însă nu este transmisibilă omului. Rata mortalității variază în funcție de zonă, climă și organismul fiecărui animal în parte. Frecvența acestei boli crește mai ales la sfârșitul verii când apar musculițele numite culicoide.

Zimbrul este cel mai greu animal de pe uscat din Europa, având o lungime de până la 3 metri și o înălțime de maxim 2 metri. Un zimbru poate cântări de la 300 la 920 de kilograme. Această specie de bizon a apărut pentru prima dată în vreo referire în anul 1758, datorită scriitorului de literatură științifică Carl Linne.