Legenda Mărţişorului

Legenda Mărţişorului. Descoperirile arheologice efectuate pe teritoriul ţării noastre au arătat că prima zi a primăverii era celebrată încă de acum 8000 de ani. Pe vremea dacilor, mărţişoarele erau confecţionate din timpul iernii şi erau purtate după ziua de 1 martie.

Acestea erau fie pietricele colorate în alb şi roşu şi puse pe o aţă, fie o monedă legată cu fire de lână neagră şi albă, simbol al lupei dintre bine şi rău, dintre sezonul rece şi primăvară. Strămoşii noştri erau de părere că aceste amulete le aduceau noroc şi obişnuiau să le poarte până când înfloreau copacii.

La originea acestui obicei a stat o monedă de aur sau de argint, la care se ataşa o sfoară din fire roşii şi albe răsucite, ce erau purtate de persoanele sensibile (copii ori fete tinere).
Variante diferite ale Mărţişorului au fost descoperite şi la romani şi bulgari, semn că tradiţia a pornit de la substratul comun daco-tracic.

Tradiţiile populare cuprind numeroase legende cu privire la mărţişor. Una dintre ele are legătură cu Baba Dochia, care, plecată cu oile la munte, a legat un fir de aţă de o pară găsită pe islaz chiar de 1 martie. Asfel, bătrâna este prima persoană cunoscută în popor care poartă un mărţişor la început de primăvară.

sursa foto traditionalromanesc.ro

O altă legendă spune povestea unui tânăr, care a plecat spre temniţa în care fusese închis Soarele de către un zmeu. Voinicul a luptat pentru eliberarea astrului ceresc preţ de 3 anotimpuri (vara, toamna şi iarna), până când a reuşit să învingă personajul mitologic, sacrificându-se pentru ca oamenii să vadă lumina din nou. Sângele eroului s-a scurs pe zăpadă, iar de atunci tinerii împletesc două fire de lână roşie şi albă, pe care le dau fetelor.

Mărţişorul este purtat încă din prima zi a lunii martie de către femei şi copii, pentru a le purta noroc.