Blog
De ce eu?
Ati observat cum, la cea mai mica urma de neobisnuit din viata noastra, ne intrebam fara gres „de ce tocmai eu”? De ce sa ni se intample tocmai noua lucrurile pe care le vedeam altadata la televizor, sau, din ce in ce mai rar, le gaseam in carti? Sau le auzeam in povestirile celor apropiati, istorisiri la care participam cumva uimiti? Sigur, in cazurile grave, avem motive sa ne intrebam unde am gresit, cred ca e firesc.
Ce ma intristeaza e ca ne punem exact aceeasi intrebare daca ne pocneste binele. Daca, de exemplu, se indragosteste de noi cineva la care am crezut ca vom accede foarte greu, poate niciodata. Sau daca acea persoana ne place, ne admira sau ne respecta, pur si simplu. La fel ca in cazurile nefiresc de grave, in momentele de fericire ne aflam n fata aceleasi intrebari.
Cum s-a putut intampla ca tocmai noi, dintre toti cei susceptibili a avea parte de o intamplare inexplicabil de buna, am pus mana pe ea, o traim. Gandul asta nu ne da pace, ne otraveste clipa de sublim pana o sufoca, in cele din urma, sub argumentele logicii. Nu meritam rele, de acord. Dar nici bunele nu ne sunt harazite? Atunci, ce? O viata de anonimat? Asta sa fie ce speram, in tacere? Meriam mediocritatea sau rutina sau lipsa de apreciere? Pare-se ca nici asa nu reiese, din calculele noastre.
Am ajuns sa ma intreb daca n-ar fi mai sanatos sa ne decidem cine suntem si ce meritam, la sfarsitul zilei. Fac parte dintre cei a caror parere pare a conta, numai ca aproape de fiecare data cand decid ca unul dintre oamenii alaturi de care ma aduc imprejurarile merita iubirea sau respectul meu, ma priveste cu neincredere, intrebandu-ma, mai devreme sau mai tarziu de ce tocmai el. Sau ea.
Ma uimeste lipsa de incredere a celorlalti in ei insisi si, pana la urma, in mine. Cred ca suntem inconjurati de minuni si ca meritam sa le culegem, cand le zarim. Cand un lucru minunat ni se intampla, sa fim gata sa spunem, zambind, ca poate de data asta pur si simplu ni se cuvine. Viata ni se va parea mai simpla atunci…
9 Comments
Leave a Reply
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
ELISABETA
2013-12-18T16:44:51+02:00 at 2013-12-18T16:44:51+02:00
Ai perfecta dreptate,asa gindim multi.Cind se intimpla ceva rau-o nenorocire- undeva primul gind este ,bine ca nu-i la noi ,am scapat .Sau dac cineva pateste ceva rau bine ca nu mie,mi s-a intimplat.Apoi invidia ,cineva a cistigat ceva,o masina sau bani la loto ,ah cum de n-am cistigat eu ,fara sa ti cont ca nici nu ai jucat…….
cristina marmureanu
2013-12-18T19:47:07+02:00 at 2013-12-18T19:47:07+02:00
niiiiiiiiiiiiiiiiceeeeeeeeeee
Maria Pastragus
2013-12-19T10:52:41+02:00 at 2013-12-19T10:52:41+02:00
Teo ,in viata traim bune si rele, eu cred ca trebuie sa fim bucurosi ca DUMNEZEU ne-a lasat inca o zi.Cind erai bolnava ma rugam sa revii la fetita ta si printre noi.DUMEZEU TE IUBESTE, TEO.
letitia
2013-12-19T16:44:18+02:00 at 2013-12-19T16:44:18+02:00
EU CRED CA NU TREBUIE SA NE PUNEM INTREBAREA DE CE????!
Elena
2013-12-19T22:03:43+02:00 at 2013-12-19T22:03:43+02:00
Multumesc Teo! Abia acum dupa ce am citit randurile tale am realizat cata dreptate ai! VIATA ne ofera multe lucruri bune doar ca noi nu suntem pe fregventa in momentul respectiv! Am decis:de azi viata mea va fi mult mai simplu de trait fara sa mai desfac firul in 4!!! Noi gemenii cam asa obisnuim.
claudia
2013-12-19T22:34:57+02:00 at 2013-12-19T22:34:57+02:00
Unii dintre noi ,iubesc atat de mult , incat iubirea se revarsa asupra celor din jur , fie ca ei au nevoie sau nu de iubirea noastra. Cu toate acestea insistam sa o accepte …asa ne e bine noua.
Nu ne putem incadra in niste tipare, pentru ca noi oferim ,poate neconditionat, dar nu suntem in masura sa ne raspundem” de ce noi „!
stefania
2013-12-20T03:35:24+02:00 at 2013-12-20T03:35:24+02:00
da de 62 de ani prob ca ma m intrebat de miliarde de ori DE CE EU SAU DE CE MIE despre lucruri intamplate de a lungul viieti,dar din sep anul asta ma inreb DE CE TOCMAI NOUA FAM NOASTRE DUMNEZEU NE DA ASA O GRAVA BOALA ,UNUIA DINTRE AI MEI UNEI FIINTE TANARA NICI 20 DE ANI ,COLITA ULCERATIVA ,IN 18 DEC I SA FACUT COLOSTOMA TOTALA ,SI MA INTRB DIN NOU DECEEEEE .
mimi
2013-12-20T17:47:56+02:00 at 2013-12-20T17:47:56+02:00
Totul tine de constanta sentimentelor, de cat de puternice sunt ele de fapt, cat de trainice as putea spune. De caracterul celui care iubeste si al celui care se lasa iubit. Cred ca e usor sa iubesti dar e foarte greu sa te lasi iubit.Cel care iubeste, admira sincer, deschis, ii acord tot respectul cuvenit. Dureros poate fi daca nu ti se raspunde. Daca iubesti superficial, declarativ nu are de ce sa te raneasca. Dar, aici intervine uraciosul dar, daca ai investit sentimente, timp, sperante, promptitudine, energie, iubire neconditionata cred, e parerea mea ca ai vrea sa stii ca ai si tu un locsor in sufletul celuilalt, ca i-ai zgariat cu lacrima peretele sufletului, ca i-ai luminat coada ochiului cu un suras izvorat din traire, ca i-ai spalat firele fiintei cu timidul glas, ca i-ai racorit pleopa nevazuta a sufletului cu un pic de eleganta, caldura, veselie pura si dragoste, si putere nebanuita, si tot asa. De ce eu, un om ca toti oamenii trebuie sa fiu maiintelegator, mai rabdator, mai intelept si mai iubitor ca celalalt?! De ce eu trebuie sa ma gandesc tot timpul cu frica trecerii timpului oare este bine? oare e adevarat, oare nu mi s-a parut. De ce trebuie sa fie efemer si de ce trebuie sa cautam ascunzisuri ca sa ne protejam, sa ne creem obstacole?! Asa ca am ales sa iubesc de undeva din umbra, nestiuta si nevazuta…
maria
2014-01-20T16:24:13+02:00 at 2014-01-20T16:24:13+02:00
Pe acest subiect cred ca s-ar putea discuta ore…zile…
Personal am trecut printr-o suferinta fizica…psihica….sufleteasca…a fost cat p-aci de marginea prapastiei.
Dar acum fac ce nu am crezut niciodata ca o pot face din tot sufletul si anume sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi le-a dat pt ca acele experiente si suferinte au facut din mine omul care sunt acum…libera la minte si la suflet….raspunsurile la atatea intrebari, sa inteleg cum pot face sa-mi fie bine…si sa il simt pe Dumnezeu atat de aproape, atat de prezent…si credeti-ma nu am luat-o razna….acum sunt ce trebuia sa fiu toata viata…dar cine sa ne invete depre aceste lucruri minunate……..