Enola Gay e un bombardier B29

Probabil, România întinerește sau, intr-un târziu, începe sa înțeleagă ceea ce pana mai ieri era de nepriceput.

Relațiile intime intre persoanele de același sex păreau dinainte anatemizate, pe considerente religioase. De fapt, era o ipocrizie mascata de valori prea înalte ca sa fie cercetate.

Auzeam despre cate-un șef respectat c-ar fi gay și ni se ducea mana la gura ca-ntr-un arc reflex. Sau câte un prieten, tot asa. Luptele pe care le susțineam pe atunci, lupte care m-au costat fantastic, acum sunt mai blânde.

Nu ma mai enervez.

Știu ca, de obicei, homofobul are, săracul, necazurile lui. Îl las în pace. Nu mai întreb, ca alte dăți: „Ma, ce treaba am eu sau ce amestec ai tu când doi majori decid sa încuie ușa după ei, în intimitatea lor, trăind cum vor și respectând intimitatea ta??”

Nu mai trebuie.

Incet-incet, cu eleganta, lumile se deschid unele către altele. Ne trebuie încă delicatețe, știu, moderație și discreție. O sa le capatam, dacă ne aplecam asupra noastră și asupra propriilor frustrări, pe care toți le vrem crutate de pietre-n geam.

Ma întrebam mereu unde se oprește libertatea mea. E simplu. Acolo unde începe a ta.