Connect with us

Revistateo.ro

Eseul INCREDIBIL scris de o eleva in simularea examenului de bacalaureat

Inedit

Eseul INCREDIBIL scris de o eleva in simularea examenului de bacalaureat

Saptamana aceasta elevii claselor a XI-a si a XII-a au dat simularea examenului de bacalaureat si ca de fiecare data ne-au iesit in fata lucrari care mai de care mai bizare, dar astazi va supunem atentiei lucrarea unei tinere, eleva in clasa a XI-a care a raspuns intr-un mod original la subiectul III, iar lucrarea sa ne-a fost facuta cunoscuta  pe .

„Printre lucrarile corectate, gasesc un text al unei eleve careia aș fi onorat sa ii fiu profesor. In el regasesc multe dintre erorile pe care le comit eu insumi in fata claselor la care predau. Asadar, textul urmator este o incurajare publica adresată elevilor mei; daca au astfel de opinii (acestea sau altele!), as fi bucuros să le ascult.” spune Ovidiu Ivancu pe blog.

Iata ce a scris eleva in lucrarea sa:
Nu am studiat comedia la clasă, dar pot să prezint relația între un elev și oricare profesor. Nu vreau să generalizez, așa că o să profit de ocazia asta și o să spun un secret.

               Nu mă interesează atât de mult materia pe care o predă cineva, cât mă interesează omul din fața mea. Am o profesoară care, în cele 50 de minute petrecute la clasă pe săptămână, nu zâmbește absolut deloc. Sunt aproape doi ani de când se întâmplă asta și la un moment dat prezența ei a devenit epuizantă. Am ajuns să fac tot posibilul să-i evit orele, astfel încât să evit depresia în care intru după oră. Sunt o persoană mai sensibilă, totul în jur mă afectează. Doamna dirigintă a intrat la oră într-o zi și, după ce s-a uitat puțin la noi, ne-a cerut să nu mai fim atât de veseli. Poate că exagerez, poate o să mă aleg cu o pedeapsă mare pentru tot ce-am scris aici. Dar a fost o vreme în care și dumneavoastră ați trăit adolescența, știți cum e. Poate vă aduceți aminte de momentele de tristețe sau de pasele proaste. Țin să vă anunț că există și acum, iar data viitoare, când o să mergeți într-o clasă, uitați-vă mai atent la sufletele prezente și nu uitați că nu pentru toți e ușor și uneori tot ce ne lipsește e o privire încurajatoare. Știu că fericirea nu e o materie și nu doriți să predați așa ceva.

Uimit de randurile citite, Ovidiu Ivancu ii raspunde elevei pe blog:
               Da, știm cum e adolescența, însă o cunoaștem acum doar teoretic. Memoria noastră e ușor disfuncțională; ne imaginăm întotdeauna că am fost adolescenți mai responsabili decât voi, ne închipuim că toată adolescența noastră a fost petrecută prin biblioteci, că eram cuprinși de o sete nemărginită de cunoaștere. Dacă am fi sinceri cu noi înșine, ar trebui să admitem că nu eram deloc așa. Așadar, învață să îți ignori profesorii atunci când îți cer să nu mai fii veselă. Învață să fii selectivă. Nu te împovăra cu propriile noastre depresii, atunci când, nemaireușind să le facem față, le aducem în fața clasei. Sensibilitatea e o calitate și dacă vreunul dintre noi, profesorii, îți spune că nu e așa, ignoră-l! Fără agresivitate, fără revoltă exterioară, doar cu zâmbetul superior al aceluia care înțelege că noi, profesorii, avem automatismele noastre, rigiditățile noastre.

Nicio pedeapsă nu trebuie să te facă să-ți pierzi libertatea interioară de a gândi așa cum vrei, așa cum crezi! Limba și Literatura Română, ai dreptate, nu se reduce la definiția romanului și a schiței. Trebuie să vi le dictăm în caiete pentru că unii consideră că ele sunt esențiale și le-au trecut în programa de bacalaureat. Literatura română e un obiect care trebuie să îți stimuleze sensibilitatea, nu s-o inhibe. Dacă nu reușim să o predăm așa, înseamnă că noi suntem cei vinovați, nu materia în sine. Dacă suntem și preferăm să ne comportăm ca niște dinozauri, nu ne lua în seamă! Dinozaurii își imaginează că lumea le aparține, însă, în cele din urmă, ea aparține celor ca tine!

Fericirea nu poate fi predată de către noi. Prin natura meseriei, prin faptul că trebuie să ne ducem existența cu salarii cuprinse între 200 și 400 de euro (lucru de care voi nu vă faceți vinovați!) și, nu în ultimul rând, prin faptul că, pur și simplu, suntem mai bătrâni, noi ne aflăm în situația nu de a preda fericirea, ci de a o învăța de la voi. De data asta, voi sunteți profesorii! Dacă vedeți că suntem prea încăpățânați ca să învățăm ceva de la voi, procedați așa cum facem și noi. Treceți-ne câte un doi în catalogul vostru personal, încercați să ne faceți să înțelegem ceva, iar dacă nu vom reuși, lăsați-ne corigenți și mergeți mai departe! Lumea noastră e aproape de apus, a voastră abia dacă a trecut de răsărit.” scrie profesorul pe blogul sus mentionat.

109 Comments

109 Comments

  1. Nicoleta Codita

    2014-03-06T01:03:46+02:00 at 2014-03-06T01:03:46+02:00

    Frumos raspuns….

  2. gushpi

    2014-03-06T08:35:27+02:00 at 2014-03-06T08:35:27+02:00

    …acum peste un sfert de veac mama unui elev TOT de cls a XI-a a fost chemata URGENT de diriginta acestuia sa i se comunice CEVA important: baiatul său râde prea mult! si este deranjant…
    …istoria, nu ca se repeta, ci CONTINUA!!!

  3. Popescu Angelica

    2014-03-06T08:58:33+02:00 at 2014-03-06T08:58:33+02:00

    M-a emotionat modul in care v-ati exprimat opinia si asta pentru ca aveti perfecta dreptate. Din pacate, 90% din oameni uita sa zambeasca cu adevarat,sa se bucure si de cele mai insignificante lucruri cu sufletul. Traim intr-o societate trista, mecanizata. Si asa cum bine ati punctat,salariile mici si lipsurile provocate de acestea ne fac sa ne comportam cum nu se cuvine cu cei ce ne inconjoara. Felicitari elevei pt curajul de care a dovada,pt sensibilitate si faptul ca ii pasa de lumea in care traieste iar dumneavoastra va multumesc pt ca v-ati pus un semn de intrebare cand ati citit aceasta lucrare, ati tras concluzia cea mai buna si cu siguranta de acum inainte veti fi mai atent la ce veti transmite nu doar elevilor, oamenilor in general. Multumesc!

  4. mitica

    2014-03-06T09:52:00+02:00 at 2014-03-06T09:52:00+02:00

    Ma gandeam ca poate camerele sunt de vina,elevii sunt stresati ,nu pot nici sa inspire normal,sunt suspectati ca ascund ceva si iata care e vina SEVERITATEA profesorilor.,,Curat murdar,neiculita”.Eleva respectiva va zambi si atunci cand elevii ei (daca va fi cazul) nu stiu nici sa-si scrie numele cu majuscule?

    • Adrian

      2014-03-16T00:01:40+02:00 at 2014-03-16T00:01:40+02:00

      Ma surprinde ca prea putini au pus si o asemenea intrebare!!!!
      Este interesant ca mai toti comentatorii apreciaza gestul unei eleve care gaseste un motiv „intemeiat” spre a-si justifica nivelul de [ne]pregatire, la un moment dat. Dar, cel mai tare ma surprinde gestul unui profesor [probabil cunoscut] care isi permite sa publice aspecte abordate intr-o lucrare [fie si cu titlu de simulare] doar pentru a demonstra cat este de afectat de trairile interioare ale unei eleve care probabil nici nu a discutat cu familia sa ce o framanta.
      Si bineinteles, apar si comentatorii care [probabil au trait asemenea experiente] isi permit sa generalizeze, dandu-si cu parerea despre o intreaga categorie profesionala! Da, tind sa cred ca societatea romaneasca a avut parte numai de elevi carora profesorii nu le-au zambit la clasa!!!!!!!!!!!

      • GuessWho

        2014-06-12T11:39:53+03:00 at 2014-06-12T11:39:53+03:00

        Esti un idiot!

  5. mihai

    2014-03-06T10:24:19+02:00 at 2014-03-06T10:24:19+02:00

    Mult prea frumos, mult prea sincer. Ăştia sunt oamenii de care avem nevoie… ăştia ar trebui să fie la conducerea ţării.. oameni care simt, care lasă pentru o secundă deoparte ce cred alţii … şi pur şi simplu simt … simt că suntem şi altceva decât vite într-o turmă care aleargă pe o pseudo-păşune, o păşune care nu are niciodată destulă mâncare, bani, maşini. Am uitat să trăim… iar tânăra din relatare…. ne aduce aminte de acest lucru. Îi doresc domnişoarei o viaţă cât mai veselă şi să fie încununată de succes în orice va întreprinde şi oriunde o vor purta valurile vieţii.

  6. Eleny

    2014-03-06T10:59:38+02:00 at 2014-03-06T10:59:38+02:00

    senzational – mi s-a facut pielea de gaina, cat adevar si de-o parte si de alta

  7. olteanu alexandra

    2014-03-06T11:07:28+02:00 at 2014-03-06T11:07:28+02:00

    Fiecare are dreptate…am terminat un liceu bun din care imi aduc aminte cu drag de 3-4 profesori care au stiut sa isi faca placuti atat materia cat si pe ei. Dar atata timp cat tara nu ne ofera decat dezamagire si melancolie de la domeniul mediatic pana la cel economic… nu avem cum sa ne autocorectam postura si simturile

  8. Gabriela Mihalache

    2014-03-06T11:08:14+02:00 at 2014-03-06T11:08:14+02:00

    Waww…..

  9. Miss G

    2014-03-06T11:11:01+02:00 at 2014-03-06T11:11:01+02:00

    După părerea mea profesoara aceea care nu v-a pregătit merită să fie dată afară din Învățământ.

  10. mariana

    2014-03-06T11:11:37+02:00 at 2014-03-06T11:11:37+02:00

    Foarte intelept raspunsul profesorului si umil.Ce frumos ca-si recunoaste neputinta,limitele.

  11. Raul Molnar

    2014-03-06T11:37:43+02:00 at 2014-03-06T11:37:43+02:00

    Frumos scris. Dar uite asa cotinuam sa-i convingem pe copii sa faca ceea ce noi nu putem.

    Sunt de parere ca cine a scris acel lucru l-a abordat mult prea subiectiv.

  12. Stefania

    2014-03-06T11:49:05+02:00 at 2014-03-06T11:49:05+02:00

    Sa le dai la examen ceva ce nu le-ai predat inca!!! e strigator la cer… Merita insa 10 pentru originalitate si adevar…

  13. Theodora

    2014-03-06T12:28:55+02:00 at 2014-03-06T12:28:55+02:00

    Buna ziua,

    am citit ce a scris acea eleva si am ramas profund impresionata… Acum vreo 12 ani, eram in clasa a 7-a, mutata la o scoala noua pentru mine… Acolo am intalnit tot felul de caractere, caractere frumoase dar si mai putin frumoase… La fel ca si in cazul elevei, diriginta mea era si profesoara de limba romana. Eu sunt o fire vesela, optimista, si plina de viata, iar profesoara de romana care nu-mi intelegea reactiile, nu-mi intelegea rasetele, nu-mi intelegea gandirea si era o vanatoare de note proaste pentru mine… Daca ma prindea amuzandu-ma cu vreo colega, imediat imi punea o intrebare care ma incuia si-si facea aparitia 2-ul in catalog… Niciodata nu am plans pentru note, din contra ma amuzam de impresionanta colectie de 2 si 3 pe care o aveam la ea… Scaparea mea erau doar lucrarile si tezele care-mi faceau media sa iasa, fara voia ei. Tot timpul mi-am pastrat acelasi timbru si un profesor de matematica, care a murit (Dumnezeu sa-l odihneasca) si-a dedicat mai mult timp pentru a ma cunoaste personal, si a vazut ca aveam un pic de materie cenusie si ca nu eram atat de „retardata” pe cat ma considera doamna diriginta in cancelarie. La el aveam numai 8-9-10 iar la diriginta la ore numai 2,3,5,6 si 7 numai in teze. Ea avea o problema persoanala cu mine, pentru ca nu ma intelegea. Nu stia ce ma face sa fiu asa de rebela, asa de vesela, si ca nu putea sa ma faca sa fiu frustrata, terorizata la orele ei spre deosebire de alti colegi care tremurau cand stia ca urmeaza ora de romana… In semestrul 2 de scoala am facut o boacana. Am spart tabla cu o minge de baschet, a venit la scoala mama, a platit-o, nu a fost nici o problema dar diriginta mea imi facuse formele, teoretic presupun, ca sa ma mute la o scoala cu nevoi speciale din Galati. Simion Mehedinti, este o scoala destinata copiilor cu dizabilitati mentale. Iar profesorul de matematica, impreuna cu profesoara de geografie, au luptat pentru mine ca sa nu ma mute la acea scoala si-ntr-un final nu a reusit diriginta sa ma mute. Am intrat in clasa a 8-a si a inceput calvarul pentru capacitate… Diriginta punea note mari colegilor mei care faceau pregatire cu ea si pe mine a vrut ca sa ma lase corigenta daca nu, chiar repetenta. Nu a reusit! Eu tot timpul, mi-am pastrat acelasi comportament, acelasi optimism, ignorand-o fara sa-mi dau seama, la vremea aceea. Am avut cateva probleme cu ea pe toata perioada clasei a 8-a. Am reusit si am terminat-o, am luat si capacitatea din prima, am intrat la un liceu, nu foarte respectat, dar pentru mine era o victorie ca am scapat de ea cu zambetul pe buze… Am terminat si liceul, am luat si bacalaureatul din prima si am facut facultatea „Finante si Banci” din cadrul universitatii „Dunarea de Jos” din Galati, si anul trecut in iulie mi-am sustinut si disertatia, pe „Management Financiar si Bancar”, cu succes.

    In psihicul meu, au ramas niste rani si niste probleme nerezolvate cu acea diriginta pentru ca spunea ca-s retardata. Norocul mi-a suras si m-am intalnit cu ea pe strada, accidental, in zona in care locuieste dumneaei, am oprit-o si i-am reamintit cine sunt, nicio secunda nu mi-a aratat pe chip ca nu m-ar fi recunoscut din prima, i-am spus ca si-a facut niste pacate gratuite in fata lui Dumnezeu pentru ca nu a vrut ca sa ma cunoasca si-n pofida faptului ca ea a vrut sa ma mute la o scoala pentru copii cu dizabilitati, am terminat si o facultate si-un masterat in cadrul Universitatii „Dunarea de Jos” din Galati.
    M-a ascultat si a plecat grabita. Ca o ultima forma de respect, i-am urat o zi buna!

    Pentru mine a fost un triumf pentru ca am reusit ca sa fac ceva in viata cu toate piedicile pe care mi le-a pus dumneaei, dar acum gandind la rece nu stiu daca merita ca sa-i spun acele cuvinte… Atat a putut ea ca sa gandeasca si atat a facut.

    In viata dam de tot felul de caractere, acum am 27 si ani si pentu mine, cel mai important este sa nu-mi pierd eu caracterul printre caracterele lor si sa culeg frumosul dintr-un caracter frumos.

    Toate cele bune,
    Teodora Theohari

  14. Mariana

    2014-03-06T12:44:56+02:00 at 2014-03-06T12:44:56+02:00

    Din pacate, traim in Romania…Nu-mi dau seama de ce nimeni nu sesizeaza ca toate salariile ,din toate domeniile sunt mici:in invatamant,in administratie,in medicina…Totusi,daca ne-am ales o meserie, trebuie sa ne-o facem bine,sau sa incercam …Se ,,descopera” in fiecare an ca avem elevi nepregatiti. Parerea mea este ca nu avem elevi slabi ,ci dascali slabi.

  15. Andreea Corcoz

    2014-03-06T12:50:48+02:00 at 2014-03-06T12:50:48+02:00

    Indrazneata lucrarea elevei, frumos raspunsul profesorului! Finalul e….”Lumea noastra a aproape de apus, a voastra abia daca a trecut de rasarit!” Frumos spus!

  16. Alex Matei

    2014-03-06T13:00:26+02:00 at 2014-03-06T13:00:26+02:00

    Domnule profesor, aveți nota 10!

  17. Monica

    2014-03-06T13:26:36+02:00 at 2014-03-06T13:26:36+02:00

    Draga mea copila, ai scris atat de frumos si ne ai impresionat cu povestea ta. Stiu ca asa se intampla in toate scolile si nu generalizez. Este un mare adevar, este foarte real. Am copil la liceu si asa a fost de la gradinita pana la liceu. Nimic nu se invata cu uratul, cu vorba rea, cu un comportament neadecvat. Imi pare rau ca noi romanii suntem asa. Nu inseamna ca daca noi avem probleme personale, trebuiesc revarsate asupra celorlalti.

  18. Felipa

    2014-03-06T13:38:07+02:00 at 2014-03-06T13:38:07+02:00

    Luati aminte stimati profesori sa schimbati ceva in comportamentul dumneavoastra vis-a vis de adolescenti, nu le mai ingraditi bucurie, optimismul, fericirea si sperantele si predati ce trebuie dupa aceea sa aveti pretentii, sunteti imbatraniti si depasiti asa cum este si invatamantul.

    • Monica

      2014-03-06T13:45:33+02:00 at 2014-03-06T13:45:33+02:00

      Foarte bine scris. Sunt de acord.

  19. Roxana

    2014-03-06T13:53:30+02:00 at 2014-03-06T13:53:30+02:00

    Frumos spus,domnule profesor!!! Dar i-as da un 10 si elevei 😉

  20. matei

    2014-03-06T14:08:11+02:00 at 2014-03-06T14:08:11+02:00

    luati aminte, dragilor, ca trece timpul pe langa voi! in curand veti termina cu invatatul si o sa regretati amarnic ca nu ati invatat suficient la momentul potrivit! nu va mai plangeti oameni buni de preofesori ci de odraslele voastra care prefra sa fac orice doar sa nu studieze! cine ii place pe perofesori inainte de 89? nimeni, nu?! dar ii respectam, de voie sau nu1 copilul meu se minuneaza de unde stiu atat de multe si acum la 50 de ani , atat de multe din mate, fizica, chimie, biologie, romana, istorie, geografie, cum de stiu atat de multe poezii si bucati din scrieri ale marilor scriitori… stiti de unde? din anii de scoala , ani in care am invatat pe bune, cu multa responsabilitate sau chiar de nevoie! succes!

  21. Cezu

    2014-03-06T14:17:29+02:00 at 2014-03-06T14:17:29+02:00

    Are foarte mare dreptate. Eu sunt in anul II de facultate. Chiar si acolo am intalnit profesori care nu zambeau macar o data, erau strict concentrati pe materia predata, uneori nici acolo.
    Relatia profesor-elev sau profesor-student trebuie sa fie una oarecum relaxata, sa nu existe tensiuni, iar atat profesorul cat si studentii/elevii ar trebui sa vina la ore de placere, nu din obligatie. Chiar cred ca orele de curs ar trebui sa fie interactive, profesorii sa interactioneze cu elevii, sa-si permita din cand in cand o gluma sau sa vina cu zambetul pe buze.
    Domnii profesori ar trebui sa incerce sa fie mai relaxati, sa lase grijile cotidiene in momentul in care apar in sala de curs, sa-si faca meseria si sa ne ajute si pe noi sa plecam cu ceva constructiv, folositor de la orele dumnealor. N-ar strica sa va mai descretiti fruntile, domnilor profesori. Incercati sa zambiti, sa fiti draguti, amabili si sa ne ajutati sa invatam de drag materia pe care o predati. Veti vedea ca veti avea un randament mult mai bun si rezultate deosebite!

  22. Monica

    2014-03-06T14:18:26+02:00 at 2014-03-06T14:18:26+02:00

    Foarte adevarat ce spuneti. Trebuiesc facute niste sesizari, o scrisoare catre Minsterul Educatiei, Inspectoratul Scolar, chiar si la Guvern, semnata de catre noi parintii care suntem nemultumiti de situatia in care se afla invatamantul romanesc. Copiii nu sunt ascultati, nu se tin ore de dirigentie, nu li preda cum trebuie si foarte important: ce trebuie. Acest invatamant nu i pregateste pentru viitor, nu i prea ajuta la nimic. Cum de fapt nici pe noi nu ne a ajutat. Trebuie sa platim cursuri de formare profesionala, sa facem voluntariat la maturitate sa putem capata experienta. Unde vor ajunge acesti copii? Unde am ajuns si noi: in situatia de umilinta, pentru ca nu sunt locuri de munca. iar daca sunt, nu sunt potrivite pentru caracterul nostru, pentru pregatirea noastra, pentru ceea ce ne dorim de la viata.

    • Tipa Marius

      2014-03-06T14:50:27+02:00 at 2014-03-06T14:50:27+02:00

      Data viitoare va sugerez sa tratati cu mult mai multa atentie o greva a profesorilor.
      Acestia s-au plans in mod public, pe toate octavele posibile, de programa scolara supraincarcata si stupida, de ministerul care trimite ordine stupide si contradictorii, de lipsa de disciplina generata de regulamentele scolare care ofera libertate totala unor copii care nu stiu ce trebuie facut cu ea.

      Au urlat profesorii impotriva legii analfabetizarii, comisa de un funebru, care pune scolile in situatia de a nu putea da afara un elev ,deoarece pierd finantarea alocata acelui elev – este vorba de iresponsabila si CRETINA finantare pe cap de elev.

      V-au vorbit despre tonele de hartie consumate amboulea, despre biroratia imbecila care a inlocuit total sistemul, despre faptul ca e o forma fara fond.

      Au cerut de asemena salarii mai mari, dar li s-a raspuns ca „oricum muncesc 4 ore pe zi si castiga destul”.

      Acum aveti rezultatele. Problema este ca „le avem” si noi, cei care suntem deopotriva dascali si parinti.
      Un sistem de educatie cu desavarsire distrus.

      Va sugerez deci sa tratati cu seriozitate o greva a profesorilor. Daca vor mai avea curaj si resurse sa faca una, eu cred ca nu. Ca ramane asa.

      Si ca singura sansa e educatiei este sa se prabuseasca de tot, ca sa putem construi altceva in loc. Asa e malign, dar respira totusi.

    • Delia

      2014-03-06T14:52:16+02:00 at 2014-03-06T14:52:16+02:00

      „Trebuiesc facute niste sesizari, ” . Serios? Daca nici limba romana nu stim sa o scriem corect atunci de ce ne mai plangem?
      Într-adevăr, DEX semnalează prezenţa lui “trebuiesc”, chiar dacă are menţiunea “rar”. Totuşi, DOOM2 este dicţionarul normativ, deci cel ce înglobează formele corecte în prezent, iar acesta nu îl menţionează pe “trebuiesc”.
      Din DEX:
      TREBUÍ, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ♢ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ♢ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să…) = asta a așteptat (ca să…) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să…, este obligatoriu să…, se cere (neapărat) să… 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trébui și trebuiésc] – Din sl. trĕbovati.
      Din DOOM2:
      trebuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. trébuie, imperf. 3 sg. trebuiá, 3 pl. trebuiáu, viit. 3 pl. vor trebuí; conj. prez. 3 să trebuiáscă.

      • Tudor

        2014-03-07T20:25:29+02:00 at 2014-03-07T20:25:29+02:00

        Frumoasa domnisoara, limba romana e una complexa, cu un geniu uneori aparte de regulile pe care le cautati cu indarjire in dictionare. Dumneavoastra sunteti cea care nu simtiti spiritul acestei limbi atunci cand spuneti ca „nici limba romana nu stim sa o scriem corect” (desi eroarea pe care va incapatanati sa o semnalati nu este una de scriere), sau cand vorbiti despre dictionarul care „inglobeaza formele corecte in prezent”. Sunt niste formulari complet nefericite, departate de curatenia, logica si istoricitatea limbii romane. Sfatul meu, daca imi permiteti, este sa nu citati din dictionare ca din scripturile sfinte. Rolul acestora ar trebui sa fie unul orientativ.

  23. Maria

    2014-03-06T14:21:44+02:00 at 2014-03-06T14:21:44+02:00

    Nota 10 , Domnule Profesor !

  24. Dana

    2014-03-06T14:39:47+02:00 at 2014-03-06T14:39:47+02:00

    Elevii si parintii au vina lor,insa nu inteleg cum cadrele din invatamant,cat de greu le-ar fii ,nu se respecta si nu uita cand sunt in fata elevilor ca sunt raspunzatori pentru educatia lor si ca un zambet,o vorba buna,chiar o dojana spusa pe un ton mai intelegator,explicandu-le ca elevii pierd,ar ajuta mai mult. Inainte era o lupta intre cadrele din invatamant,care clasa,sau scoala are elevi mai bine pregatiti sa intre la liceu,sau la facultate.Azi merg din obligatie sa-si ia salariul,e drept sunt prost platiti,iar pregatirea doar o parte din ei se intereseaza cu adevarat de ce lasa in urma lor.

  25. Vlad

    2014-03-06T14:44:19+02:00 at 2014-03-06T14:44:19+02:00

    Fiecare isi face viitorul cu mana lui. Cu vointa si ambitie poti sa treci peste orice si sa realizezi ceva in viata, cu scoala sau fara.

  26. Delia

    2014-03-06T14:48:30+02:00 at 2014-03-06T14:48:30+02:00

    ” Saptamana aceasta elevii calselor a XI-a si a XII-a au dat simularea examenului de bacalaureat ” si de scriitorul acestui articol ce spuneti? Claselor !

  27. Miha

    2014-03-06T15:02:15+02:00 at 2014-03-06T15:02:15+02:00

    Așadar, învață să îți ignori profesorii atunci când îți cer să nu mai fii veselă. Învață să fii selectivă. Nu te împovăra cu propriile noastre depresii, atunci când, nemaireușind să le facem față, le aducem în fața clasei. Sensibilitatea e o calitate și dacă vreunul dintre noi, profesorii, îți spune că nu e așa, ignoră-l! Fără agresivitate, fără revoltă exterioară, doar cu zâmbetul superior al aceluia care înțelege că noi, profesorii, avem automatismele noastre, rigiditățile noastre……Profesorul este modelul elevului in viata ….

  28. Luchian Razvan-Adrian

    2014-03-06T15:28:32+02:00 at 2014-03-06T15:28:32+02:00

    Domnule profesor, cum puteti sa spuneti ca elevii/studentii nu trebuie sa se impovareze cu depresiile ce sunt aduse de cei care ne predau in fata clasei? Ceea ce ati scoate in evidenta lipsa de profesionalism existenta in invatamantul din Romania. De ce un elev/student trebuie sa suporte problemele profesorilor cand invers suntem mustrati pentru faptul ca nu suntem atenti la ore?! V-ati gandit ca poate si noi avem problemele noastre? Normal ca nu.

  29. Stefan

    2014-03-06T15:30:15+02:00 at 2014-03-06T15:30:15+02:00

    Hai sa ne amintim, noi, astia care am prins si alte vremuri, cu cata „placere” intram la anumite ore in anii de scoala. Si, de asemenea, cu cata „placere” am invatat la discipline a caror utilitate nici azi nu o gasesc sau care erau predate de profesori care nu zambeau la ore. Dar… INVATAM! Ptr ca asta ne cereau atat constiinta cat si parintii. Ptr o nota proasta, eram luati la intrebari acasa. Acum, daca odrasla ia o nota proasta, e luat de guler invatatorul/profesorul. Totul pleaca de la cei 7 ani pe care, din pacate, parintii care alearga dupa un venit cat mai baban, nu prea ii mai petrec langa copii. Si considera ca singura valoare existenta, pe care li-o si insufla celor mici este banul!!!

  30. alexandra

    2014-03-06T15:31:34+02:00 at 2014-03-06T15:31:34+02:00

    A avut noroc ca nu a citit alt profesor lucrarea… unul dintre cei ce nu zambesc.

  31. CONSTANTIN ELENA

    2014-03-06T15:33:57+02:00 at 2014-03-06T15:33:57+02:00

    Toti aveti dreptate !Eu am 64 de ani si imi amintesc cu respect de profesorii mei din anii de liceu!
    Faceau meditatii cu noi GRATIS!Daruiau din timpul lor liber pentru ca noi sa ramanem cu ceva in cap.Nu era obligatoriu pentru elev sa vina la meditatii,dar veneam pentru ca profesorii aici nu aveau cele 50 min pe fuga.Erau mai relaxati,aveau mai multa rabdare sa ne explice totul.Am terminat liceul in 1969,prima promotie cu 8 clase respective 12 clase obligatoriu.Toti au luat BAC-ul Si subiectele erau mai grele ca acum.
    Stiam,noi elevii,ca asta era obligatia noastra,sa invatam.Toti profesorii erau seriosi,imbracati decent,INTELIGENTI,/DESTEPTI ,cu un comportament adecvat de dascal.Am fost norocoasa.Cultura mea generala este din scoala.Aveam programe serioase,lectura,lectura,lectura….

  32. Achirei Adrian Marius

    2014-03-06T15:50:43+02:00 at 2014-03-06T15:50:43+02:00

    Saptamana aceasta elevii calselor …..

  33. Teodora Elena

    2014-03-06T15:56:18+02:00 at 2014-03-06T15:56:18+02:00

    Mie nu mi se pare a fi scris de o eleva de clasa a VIII-a…

  34. Niculina

    2014-03-06T16:00:08+02:00 at 2014-03-06T16:00:08+02:00

    Imi doresc ca elevii sa invete in scoala si ce este compasiunea, sa fie incurajati si sa fie invatati pentru a dezvolta abilitati de viata independenta, sa fie incurajati sa faca voluntariat , cand sunt intrebati de ce nu au invatat sa fie ascultati si intelesi in raspunsurile pe care le dau. Ne amuzam cand in lucrarile de finalizare a studiilor liceale ironizeaza intentionat genurile literare, personajele si nu ne intrebam de ce trateaza cu indiferenta examenele de maturitate. Domnilor profesori faceti ceva, atrageti atentia Ministerului si celor ce conduc Ministerul ca sunt rupti de realitate! Invatamantul romanesc are nevoie de o revolutie!

  35. eni

    2014-03-06T16:01:06+02:00 at 2014-03-06T16:01:06+02:00

    Respect Domnule Profesor! Putini au curajul de a recunoaste. Saptamana trecuta un cadru didactic , de la un liceu cu renume in orasul meu(municipiu rrsrdimta de judet), la o statie de autobuz de Inspectoratul scolar, i-a spus baiatului meu, elev in clasa a XII-a, „chiorule”, in situatia in care baiatul poarta ochelari de la varsta de 2 ani, fiind o problema din nastere. In acest context datorita prezentei de spirit a colegului cu care era baiatul, domnul profesor nu a luat un pumn in mijlocul holului de la intrare, pt.ca este extrem de sensibil in aceasta problema. Dupa cateva zile si-i cerut scuze, dar a fost un fapt/gest pe care nu am crezut ca-l poate face un profesor. Eu ca mama de multe ori incerc sa-mi aduc aminte de adolescenta si sa ma transpun in pielea lor. O mama.

  36. Alexandra Brutaru

    2014-03-06T16:07:48+02:00 at 2014-03-06T16:07:48+02:00

    Tinerii profesori pentru ca despre dumnealor ar trebuii sa vorbim, atunci cand si-au ales o cariera pedagogica au stiut ca se vor intoarce la sfarsitul lunii cu 200-400 de euro in portofel, si-au asumat aceasta in virtutea pasiunii pentru o materie scolara si nicidecum pentru dorinta de a deveni un model pentru adolescenti.

    O fosta directoare de scoala sateasca inca arsa de flacara pasiunii pentru meseria in care s-a lasat ghidata de dragostea pentru copii, imi spunea: in fata lor esti ca un actor, nu poti sa ajungi in fata lor rebegita, preocupata de altceva, nu ai nici un mijloc sa ii atragi decat pasiunea, nu poti constange pentru ca cuiva ii poti lua cu forta, dar nu ii poti da cu forta.

    Asa ca ….cine nu mai poate… nu, ne ducem tiptil la sindicat si cerem bani …cati bani ca sa iti sclipeasca ochii, cati bani doamna profesoara ca sa iti tremure glasul …. aici nu vorbim de datorie si de responsabilitatile unui contract de munca ci de …..chemare…..
    dinspre ONG-uri asa se vede

  37. Lucia Prajescu

    2014-03-06T16:20:59+02:00 at 2014-03-06T16:20:59+02:00

    Spun Bravoooo clopotelului care a sunat, ca semn de incetare,de eliberare,de prevestire ,cu un singur glas,
    parca au vorbit toti in cor,pentru ca sunt multi elevi care au simtit la fel.
    Sunt de acord si cu domnul profesor, din multe puncte de vedere:empatic,/ca parinte/,ca educator(de profesie)ca psiholog,
    Acum:
    1.Se zice in comert:Clientul nostru-Stapanul nostru.Facem totul sa-i vindem ceva.
    2.Se zicea:Pionerii de azi-Viitorul de maine.
    3.Se zice asa undeva la inceputul carierei:Nu purta problemele de acasa la servici,si nici invers.(e scris intr-un cod,se numeste cod deontologic,ptr cei care in special munca lor e cu „OMUL”,medici,profesori)
    4.”Jelui-m-as si n-am cui”.
    Raspundeti cu adevarat sau fals la cele 4 argumente.
    Adevarat-5p
    Fals-0p
    Interpretare:
    -daca ati obtinut un punctaj de 20p-Clopotelul are dreptate,dascalii de azi au cam uitat ce zicea Mos Creanga ION,si cum uita el de saracia care era si isi iubea elevii,si le daruia ce avea el mai scump,oare ce avea?si nu primeau pe atunci dascalii nici cadouri,nici flori si nici spagi,si nici nu aveau pretentia ‘sa vina mai des parintii la scoala”,caci erau la munca campului.
    -daca punctajul este 15p-sigur la argumentul
    4 ati raspuns cu F-va-ti gandit ca aveti cui(colegi,prieteni,facebook,psiholog)insa raspunsul e ADEVARAT,de ce?Nu exista nimeni care sa schimbe ceva in bine(sa se puna accent pe educatie si cultura)deci,iar clopotelul are dreptate.
    Pentru tine Clopotel:
    1.Suntem deja in martie,iar ghioceii sunt clopoteii care anunta primavara.Adevarat?
    2.Un ghiocel e firav.Adevarat?
    3.Zapada,e rece si densa si grea.Adevarat?
    4.Ei reusesc sa iasa la lumina,sa infloreasca,sa ne bucure.Adevarat?

    daca la cele 4 interbari ai obtinut un punctaj de 20p-ai o personalitate puternica,grazie celor din jur,flori oameni,ai avut ocazia sa inveti cum sa rezisti presiunilor,sa gasesti solutii pentru a rezolva problemele pe care le intampini,si ce e mai important si frumos le-ai gasit singura,asta te face puternica ca un ghiocel.Succes.

  38. VIORICA

    2014-03-06T16:28:40+02:00 at 2014-03-06T16:28:40+02:00

    Apeciez in mod deosebit cele declarate ,sincer , de eleva in cauza , dar nu pot sa nu fac acelasi lucru si cu privire la comentariul profesorului . Elevii de azi au alt mod de percepere a „realitatii cotidiene” , au alte perspective asupra a ceea ce noi numim „minimum necesar” si este firesc sa fie asa , caci traiesc efectiv in alta lume decat cea in care – spre exemplu- am trait noi , cei ce acum suntem septuagenari ! Iar profesorii – care , e drept, sunt din ce in ce mai putini care sa gandeasca asemenea profesorului de mai sus -, cei mai multi se poarta ca niste frustrati , ca pretind tocmai ceea ce ei insisi nu au obtinut de la viata si se raporteaza la propriile lor neimpliniri atunci cand „predau” . A preda este un fel de a spune , caci ei insisi – si ma refer aici la cei pe care i-am pomenit mai sus -, nu au bagajul de cunostinte cerut de nivelul invatacailor lor, caci provin din generatii de scolari care au fost pregatiti ca si proprii lor elevi de acum!! Nu poti cere ceva ce tu insuti nu ai !!! Incaodata spun ca, cei ce au posibilitatea sa aprecieze ,ar trebui sa noteze cu 10 comentariul elevei si sa i-a exemplu de gandire de la Dl.profesor Ovidiu Ivancu !

  39. mima

    2014-03-06T16:32:38+02:00 at 2014-03-06T16:32:38+02:00

    frumoase ganduri are eleva dar profesorul are foarte mare curaj si ar trebui sa fie un exemplu pentru ceilalti dascali; la varsta adolescentei, varsta incertitudinilor si, paradoxal, a teribilismelor, profesorii pot juca un rol determinant in formarea caracterului omuletilor din fata lor. Trebuie doar sa uite, un moment, de problemele din viata lor si sa se aplece asupra problemelor copiilor. Felicitari domnule profesor si nu uitati, prea curand, raapunsul pe care l-ati dat elevei.

  40. Constantinescu Doina

    2014-03-06T16:35:39+02:00 at 2014-03-06T16:35:39+02:00

    Eleva are dreptate Sunt multi elevi depresivi in scoli ceea ce ne ingrijoreaza Poate ar trebui sa se faca ceva in sensul acesta Optimismul nu se preda in scoli dar rezultatele scolare depind si de acest lucru Sunt tineri care au puterea aceasta in ei se nasc cu ea dar unii sunt in deficit : genetica,familia,scoala,societatea,anturajul etc. D-nul profesor este unul din adevaratii profesori asa cum am avut si noi (generatia mea) caruia ii pasa de elevi care sunt si profesori si buni psihologi Ajutati copii ,adolescentii,tinerii multi dintre ei au nevoie de ajutor si viitorul tarii noastre va fi mai bun Cu respect pentru d-nul profesor si pentru eleva dumnealui

  41. Lorelai

    2014-03-06T16:46:19+02:00 at 2014-03-06T16:46:19+02:00

    In clasa a 8-a, pregatindu-ma ca tot omul pentru examenul cel mai important din viata mea la vremea aceea, faceam pregatire la Limba si Literatura Romana.
    Doamna profesoara obisnuia sa ne aduca tot felul de mici atentii care sa ne faceau sa ne simtim ca acasa. De asemenea, avea obiceiul sa ne spuna si cuvinte frumoase care ne faceau sa ne simtim oameni mari, frumosi, inteligenti si, in masura in care se putea raportat la varsta noastra, maturi.
    Nu eram singura care, la vremea aceea, puneam toate lucrurile astea pe seama faptului ca primea bani de la noi pentru acele ore de pregatire si trebuia sa ne faca, intr-un fel sau altul, sa-i ramanem fideli.
    Dupa ce am dat examenul a venit ziua banchetului, aka ziua despartirii de colegi si profesori. In acea seara, doamna profesoara a avut grija sa ne spuna cateva cuvinte care ne-au deschis ochii si ne-au facut sa ne schimbam parerea despre faptele ei. De fapt, ne-am dat seama ca nu exista niciun substrat al faptelor ei.
    Ea ne-a spus cu zambetul pe buze ca e mandra de noi pentru ca stie ca si ea si-a pus amprenta pe ceea ce suntem acum.
    Ne-a spus ca in momentul in care devii profesor, devii parinte adoptiv. Ca si de la scoala, exact ca de acasa, elevii vor lua exemple de la adultii care stau in fata lor drepti si cu atitudine autoritara.
    Timpul a trecut si imi dau seama ca avea mare dreptate.
    Pentru a deveni profosor trebuie sa iti doresti sa devii parinte. Pentru a fi profesor trebuie sa stii sa iti ascunzi problemele in fata elevilor exact asa cum le ascunzi acasa in fata copiilor tai. Pentru a ramane profesor trebuie sa stii sa iti cresti elevii la fel cum stii sa iti cresti copiii.
    Daca vei face asta vei sti ca ai fost un profesor bun, pentru ca, la sfarsitul zilei, elevii te vor saluta cu zambetul pe buze si cu umerii drepti, altfel vei fi privit abia cand ii vei depasi, iar fruntile le vor fi incruntate si spatele aplecat.
    Felicitari profesorilor care stiu sa faca toate astea si nu sunt doar casetofoane care redau cuvinte! Felicitari domnului profesor pentru demnitatea cu care a reusit sa raspunda. Felicitari fetei pentru taria pe care a avut-o cand a scris aceste randuri! Rusine profesorilor care nu stiu sa isi faca treaba!

  42. Elena

    2014-03-06T16:51:57+02:00 at 2014-03-06T16:51:57+02:00

    Felicitari Domnule Profesor ,raspunsul dumneavoastra merita tot respectul ,nu sunteti vinovati este adevarat ,apoi personalitatea fiecarui om se manifesta diferit . In meseria pe care o aveti iti trebuie o mare experienta psihologica pentru a face fata elevilor din ziua de azi , va doresc numai bine !!

  43. elena

    2014-03-06T16:58:21+02:00 at 2014-03-06T16:58:21+02:00

    Frumos comentariu ,felicitari !!

  44. Erik Monoranu

    2014-03-06T17:37:49+02:00 at 2014-03-06T17:37:49+02:00

    Am avut norocul oferit de soarta sa am profesori frumosi si la chip si la suflet. Oameni care stiu sa reverse asupra noastra lumina cunoasterii dar si a prieteniei calde, a unei complicitati intime care sa ne ajute sa zambim amplu, inalt. Imi place scoala datorita lor. Sunt inca mic, doar un copil in fata caruia se deschide lumea cu toate ale ei… Mi-e drag s-o cunosc pentru ca ma ajuta oameni pe care stiu ca ma pot sprijini, care ma ajuta si care ma incurajeaza sa incerc, sa caut si sa reusesc… Profesorii mei!

  45. Raducu

    2014-03-06T17:44:52+02:00 at 2014-03-06T17:44:52+02:00

    Sincer, nu vad ce e asa de incredibil. E mai mult genul de text pe care il scriu cei care cauta atentie si scuze ca nu si-au invatat materia. Este un sistem ce trebuie respectat. Nu e vina profesorului ca elevul nu mai invata. Elevul este eliber sa se retraga de la scoala si sa continue cu altceva.

  46. sorana

    2014-03-06T17:45:40+02:00 at 2014-03-06T17:45:40+02:00

    elevii in ziua de azi,sant prea pretentiosi,si lipsiti de respect!

    • Diana

      2014-03-06T17:54:19+02:00 at 2014-03-06T17:54:19+02:00

      iar soranele din ziua de azi nu stiu sa scrie

    • asfdafsad

      2014-03-06T18:24:22+02:00 at 2014-03-06T18:24:22+02:00

      Fiecare elev are respectul sau fata de profesori..profesorii nu prea au respect fata de elevi. Fara suparare,dar cea care a scris acest lucru are mare dreptate deoarece este greu sa inveti cu cineva care este mai mereu ”prost dispus”. Pentru ca te face si pe tine sa te simti asa,si automat nu mai ai niciun chef de ora/invatat. Imi cer scuze de deranj. Si..”sunt” este corect. O zi buna

    • And

      2014-03-06T18:35:21+02:00 at 2014-03-06T18:35:21+02:00

      Inainte de a comenta asupra „pretentiilor” elevilor din ziua de azi, mai bine v-ati revizui
      putin „limba romana” (forma corecta este „sunt”, nu „sant”) si ar fi de preferat sa intrati putin in mediul asta pentru a intelege mai bine de ce au pretentiile astea. Pentru ca oameni ca dumneavoastra, populatia in general, nu mai stiu sa invete copilul sa se bucure de lucrurile cu adevarat frumoase, ci doar sa ceara, si i se pare normal sa ceara tableta la 10 ani pentru ca asa a invatat, sa puna conditia materiala pe primul loc. Da, sunt pretentiosi elevii/copiii din ziua de azi, dar asta pentru ca dumneavoastra, maturii care acum ati uitat de copilarie, nu stiti sa-i invatati ca viata nu consta doar in materialism, snobism si prefacatorie!
      Seneaza o studenta care a stiut sa se educe singura, dar care doreste totusi o schimbare in bine.

    • Gabriel

      2014-03-06T18:57:22+02:00 at 2014-03-06T18:57:22+02:00

      E o pretentie sa fi fericit? daca scolile aveau nevoie de roboti, atunci aveam roboti care sa predea. dar elevi au nevoie de oameni.

  47. Raducu

    2014-03-06T17:49:20+02:00 at 2014-03-06T17:49:20+02:00

    textele de genul asta gasesti zilnic pe ask. tipa s-a hotarat sa impresioneze putin.

  48. VDZ

    2014-03-06T18:03:28+02:00 at 2014-03-06T18:03:28+02:00

    Impresionant, atât mesajul transmis de elevă, cât și curajul de a scrie așa ceva, dat fiind că nu scria sub semnul anonimatului. Vârsta adolescenței este un adevărat carusel de emoții și nu de puține ori elevii trec de la stări de tristețe la euforie cu o viteză uluitoare, tocmai de aceea e nevoie de multă atenție și sensibilitate din partea unui profesor. Dacă lipsa unui zâmbet poate indispune elevul pe toată ziua, tot așa de ușor poate fi și readus la o stare mai bună, mai fericită. Nu e nevoie de gesturi și eforturi mari, adică. Cu atât mai trist atunci când nu sunt făcute.

  49. elena

    2014-03-06T18:07:04+02:00 at 2014-03-06T18:07:04+02:00

    imi place tot ce tine de comunicare si de emotie.Indiferent din ce s-a inspirat, imi place ca a facut-o.Si imi place ca domnu profesor a raspuns

  50. Mihai

    2014-03-06T18:23:30+02:00 at 2014-03-06T18:23:30+02:00

    @ Sorana : dupa cum scrii, n-ai fost deloc o eleva pretentioasa, dac-ai fost.

    @ Raducu : cred ca mai interesant este raspunsul profesorului!! Sigur nu e luat de pe ask. 😉

  51. lungu viorel

    2014-03-06T18:56:48+02:00 at 2014-03-06T18:56:48+02:00

    Indiferent cum sunt tinerii de azi, de ieri , de alaltăieri, întodeauna la maturitate își aduc aminte cu melancolie de anii tinereții. Cum spune Coșbuc :” …Ca un vis de tinerețe printre anii trecători…”. De ce ? Pentru că anii copilăriei și ai tinereții, indiferent că am fost săraci, că ne-a fost greu, rămân în amintire ca anii cei mai frumoși din viață. Nu degeaba și nici întâmplător „Amin
    tirile din copilărie” ale lui Creangă au fost și sunt așa iubite și sunt convins că vor fi și de acum încolo. Pentru că fiecare ne gândim cu drag la propriile noastre amintir din copilărie/din adolescență/din tinerețe. Starea naturală a omului este fericirea, bucuria, râsul, voioșia. Toate astea se manifestă liber în această perioadă din viață. Mai târziu tristețea, îngrijorarea, depresia, sunt induse în mod artificial de modul de viață, de felul în care trăim, de reacția noastră la „stimulii” externi. Și atunci când cele două „extreme”, cioclonul din vale cu cioclonul din deal, se întâlnesc se produc „fenomene” precum ceață, vânt sau chiar furtuni interioare.

  52. Veronica Maria

    2014-03-06T19:16:46+02:00 at 2014-03-06T19:16:46+02:00

    Sincer,nu vi se pare ca am devenit cam prea sensibili ? Cam prea americani ? Ne e teama sa luam un 4 ,ca ne traumatizam ? Cand crestem si ne lovim de viata (care e mai dura decat nota 4),picam in depresii din orice ? Nu,eseul este doar prea siropos.fericirea nu se invata,fericirea se traieste.fericirea nu este o obligatie,este o stare.fericirea nu este o ipocrizie pe care trebuie s`o afiseze cineva doar ca sa dea bine,este un sentiment pe care il cunosti greu,in timp…daca eleva este prea sensibila sa faca fata orelor,sau profesorilor…poate ar trebui sa se duca la un psiholog(e clar ca are carente de educatie).la scoala in primul rand inveti,pt ca asta e jobul ei…sa acumuleze informatii si sa se pregateasca pt viata.nici la job nu`i va zambi seful.o sa`i scrie demisia sub forma de eseu ? Hai sa ne revenim din sensibilitatea asta exacerbata.

    • rux

      2014-03-06T20:20:17+02:00 at 2014-03-06T20:20:17+02:00

      Corect. In totalitate.

    • andreea

      2014-03-06T20:28:18+02:00 at 2014-03-06T20:28:18+02:00

      Îhm, mai spune-ne despre cum tocitul ne pregateste pentru viata.

    • Oxygen

      2014-03-06T20:42:52+02:00 at 2014-03-06T20:42:52+02:00

      Nu te supara ca te intreb, dar asa cum a spus si ea in eseul ei, cu ce te ajuta in viata definitia unei schite sau al unui pastel? Sa nu mai vbim de minunata literatura studiata in liceu precum „Ion” sau „moara cu noroc” unde se omoara intre ei sau se dau cu capul de copac pana mor 🙂 si as putea sa continui pagini intregi despre toate lucrurile inutile care le invatam si nu ne vor folosi niciodata la ceva, si nu ma refer doar la lb si literatura romana aici…deci trebuie sa facem o diferenta intre care AR TREBUI sa fie rolul scolii si ceea ce face de fapt scoala din oameni.
      In loc sa vedem elevi fericiti ca se duc la scoala, vedem copii care se prefac ca au probleme de sanatate doar ca sa lipseasca de la scoala. Chiar nu cred ca mai are rost sa continui…:)

    • luminita puica

      2014-03-06T20:48:29+02:00 at 2014-03-06T20:48:29+02:00

      Dumneata, Veronica Maria,esti ”profesoara care nu zambeste niciodata”, despre care ne povesteste eleva in eseul ei?Dupa cum gandesti si te exprimi nu ai cum sa fii profesor dar esti o mare acritura!

    • Doru

      2014-03-06T20:57:03+02:00 at 2014-03-06T20:57:03+02:00

      Presupun ca sunteti o profesoara care trebuie sa se pensioneze urgent !!!

    • Adrian

      2014-03-06T21:11:39+02:00 at 2014-03-06T21:11:39+02:00

      ” la scoala n primul rand inveti, pt ca asta e jobul ei..sa acumuleze informatii si sa se pregateasca pentru viata. ” cat la suta din informatia pe care ai invatat-o la scoala, o folosesti in viata de zi cu zic? cat de mult iti mai amintesti ce ai invatat la scoala? 🙂

    • Adrian

      2014-03-06T21:49:01+02:00 at 2014-03-06T21:49:01+02:00

      Din cauza oamenilor cu mentalitatea ta, noi ca si tara suntem unde suntem, iar americanii aia sunt unde sunt. Esti praf din toate punctele de vedere, clar, si nu ai inteles esenta. Probabil nu o s-o intelegi niciodata.

    • Matete

      2014-03-06T21:49:51+02:00 at 2014-03-06T21:49:51+02:00

      … daca nu poti sa faci un bine, macar taci … atat … poti sa taci si astfel sa faci un bine: acela de a nu spune o prostie … daca nu poti intelege de ce, nu te grabi sa judeci: vei fi judecat(a) in viata cu aceeasi masura … daca o persoana este mai sensibila, dar are curajul sa isi deschida sufletul si sa spuna ce simte, exprimandu-si astfel asteptarile, cine iti da dreptul sa o judeci si sa ii iei acest drept??? … cel mai bine, in astfel de momente, e sa taci … daca nu poti, macar nu comenta public, ca sa nu iti arati mizeria din suflet: lumea nu e doar a celor „puternici”, care tac si calca peste capetele altora pentru a-si realiza visurile, ci apartine in egala masura celor „slabi”/sensibili si atenti la astfel de detalii marunte care fac parte din viata asta de zi cu zi … poti avea parerea ta, desigur, in orice moment, dar nu crezi ca am totusi dreptate cand spun ca daca nu ai nimic bun sau incurajator de spus e mai bine sa taci??? …

    • bogdan

      2014-03-06T22:45:55+02:00 at 2014-03-06T22:45:55+02:00

      Sincer si eu ma cert cu seful cam de 2 ori pe saptamana pt ca el nu se simte bine sau nu stiu ce are, dar asta nu imi da nici un drept cand ajung acasa de la munca sa ma cert cu nevasta(sau sa o bat asa cum fac multi) pt ca seful e un idiot care nu ma asculta. Apropo, un elev inteligent (printre care sunt si emotivi) invata de placere, nu de frica.

  53. Ana

    2014-03-06T19:16:53+02:00 at 2014-03-06T19:16:53+02:00

    Chiar daca este criticata generatia dupa Revolutie,dupa cum vad zilnic in toate actiunile adultilor,atunci cand apare un exemplu care arata contrariul se vede si in acest moment cate o reactie ce nu isi are locul.Acum sunt studenta,dar situatia a ramas la fel,mergem la cursuri si ne lovim de profesori care au uitat un lucru:sa fii dascal e o arta si trebuie sa ai vocatie pentru asta,altfel nu vei putea sa lasi ceva in urma.Am intalnit in atatia ani tipologii diferite de profesori,dintre ei au fost cativa care mi-au ramas in amintire si cand cineva ma intreaba ce model am in viata nu le spun ca am unul singur,ci le povestesc de acesti oameni care au stiut sa imi arate ce inseamna sa fii profesor cu adevarat.Am avut doamne profesoare de fizica extraordinare,materia nu este pe placul tuturor,dar dumnealor ne-au fost foate dragi.Cum reuseau?Va spun eu!Se uitau la noi si ne zambeau cu ochii,poate nu erau tot timpul vesele,dar se uitau cu caldura la noi chiar si atunci,faceau totul cu drag.Asta era secretul.Nu stiu cum erau generatiile precomuniste si comuniste de elevi,dar ma gandesc la un lucru,toti ati trecut pe acolo si nu imi spuneti ca nu ati avut parte de furtuna adolescentei pentru ca nu va credem.Nu toti suntem straluciti,este adevarat,dar suntem o generatie care traieste totul cu intensitate,stim sa apreciem viata,avem sansa unei opinii proprii,putem lupta fara sa ne temem de ingradirile sociale care fac mai mult rau decat bine,avem vise si mergem cu ele si le raspandim.O sa mi se spuna acum ca sunt doar vorbe in vant,ca noi nu stim nimic in afara de cluburi si fashion,ca avem modele precum Bianca Dragusanu sau alte personaje mondene.Dati-mi voie sa va contrazic,suntem mult mai multi cei care inca apreciem poezia lui Nichita Stanescu,melodiile Madalinei Manole,piese de teatru,muzica lui John Lennon si plimbarile cu bicicleta in parc!Ce e mai trist este ca in viata sociala se vad doar exemplele negative,nu si partile bune,exemplele care vor sa faca ceva si sa schimbe tara asta.Frecventam cafenele,fumama tigara dupa tigara,avem petreceri cu alcool din belsug si jocuri de poker,dar asta nu inseamna ca nu mergem cu drag la facultate si nu luptam pentru a ajunge in varf.Va invit sa faceti cate o vizita la festivalurile de muzica la care participa elevii de liceu,la conferintele si work-shop-urile studentilor si chiar si la petrecerile date in cluburi pentru a strange bani in scopuri caritabile-chiar de curand a fost unul si a avut succes!Oameni buni,invatati sa apreciati tinerii din ziua de azi pentru ca totul pleaca de la dumneavoastra,parinti,profesori,familii!Gandirea ingusta,ingradirile de opinie si lipsa de comunicare nu va ajuta sa motivati urmatoarele generatii,asa ca mai putina critica,mai multa caldura si o doza buna de deschidere la nou!

    • luminita puica

      2014-03-06T20:55:14+02:00 at 2014-03-06T20:55:14+02:00

      Bravo,Ana!Te felicit pentru inteligenta,profunzimea si curajul de care dai dovada!Cu asemenea tineri tara asta poate avea un viitor!

  54. Mihaela Hură

    2014-03-06T19:49:01+02:00 at 2014-03-06T19:49:01+02:00

    Sunt o profesoară de română, pasionată de obiectul pe care-l predă, dar până peste cap sătulă de aberaţiile din ce în ce mai adânci care cotropesc şcoala românească. Iar felul în care s-a organizat în anul acesta simularea bac-ului a fost de departe una dintre cele mai reuşite astfel de aberaţii. Nu este vreo surpriză pentru nimeni faptul că mulţi profesori chiar justifică repulsia copiilor faţă de şcoală, care nu mai este de foarte multă vreme un loc în care să mergi dacă nu cu plăcere, măcar cu seninătate. Dar, pe lângă ,,incompetenţii, acrii şi şpăgarii” despre care vuieşte întreaga mass-media săptămâni întregi (aproape la concurenţă cu Bianca Drăguşanu !!!), există în şcoli şi o mulţime de profesori care ar merita, măcar din când în când, puţină atenţie şi puţin respect. Credeţi-mă, chiar există ! Iar dacă ar fi ascultaţi şi ei atunci când se iau decizii privind soarta învăţământului, ar fi speranţe mari ca lucrurile să devină cel puţin acceptabile. Şi, dacă vreţi să ştiţi cam ce înseamnă şi cât de relevantă este simularea din acest an, puteţi citi şi postarea ,,Bac-ul românesc şi al Doilea Război Mondial”, de pe misahura.blogspot.ro.

  55. Stefan

    2014-03-06T21:35:14+02:00 at 2014-03-06T21:35:14+02:00

    Mark Twain spunea: „la un moment dat a trebuit sa-mi intrerup educatia pentru a merge la scoala.” Stiu ca multa lume nu e de acord cu asta pentru ca suntem prea sugestionati de mediul in care am trait. Cand cineva va putea intelege exact ce vrea sa spuna fraza „studiile nu sunt inceputul, sunt sfarsitul”, (aici „studiile” se refera la cele pe care le cunoastem, licee, universitati) va intelege un pic din sensul vietii. Oricum pentru eleva care a scris eseul si pentru toata lumea recomand sa nu lase deprimarea si negativitatea celorlalti sa intre in sufletul lor. Cine ramane deprimat dupa o discutie cu altcineva inseamna ca el insusi a permis acest lucru si inseamna ca el nu e o persoana prea pozitiva pentru ca pozitivitatea e mult mai puternica decat negativitatea!

  56. Cristi

    2014-03-06T21:42:13+02:00 at 2014-03-06T21:42:13+02:00

    Mai degraba sunt incredibile reactiile violente sau de alta natura ale unor elevi asupra unor cadre didactice sau invers.
    Eseul este foarte credibil.

    • Cami

      2014-03-07T07:52:41+02:00 at 2014-03-07T07:52:41+02:00

      Oricum de la tanara generatie avem deja multe de invatat. Bravo!!! pt. eleva dar si pt. domnul profesor. As fi vrut si eu sa am asa un profesor :)))

      • Cristi

        2014-03-07T12:42:35+02:00 at 2014-03-07T12:42:35+02:00

        Avem de invatat de la oricine care a facut ceva bun in viata, nu numai de la tanara generatie. Omul cat traieste invata.

  57. daniela moga

    2014-03-06T22:51:26+02:00 at 2014-03-06T22:51:26+02:00

    impresionant!!!!!!!!!!!!!!!!!!!ce mult imi aduc aminte cuvintele elevei de adolescenta

  58. dragosh....

    2014-03-06T23:14:01+02:00 at 2014-03-06T23:14:01+02:00

    Dupa multi ani de pauza scolara , acum dupa ani de viata plina de probleme si experiente pot spune ca scoala chiar nu a evoluat deloc , sincer ma vad intr-o clasa plina de persoane care precum eu sunt acolo sa treaca liceul nu sa invete , sunt acolo sa mai incerce odata sa duca la bun sfarsit problematicul liceu . Marea majoritate a profesorilor sunt exact la fel cum erau acum 10 ani , poate doar mai batrani si mai lipsiti de rabdarea aceea necesara pentru a ajuta un un om sa invete …. dar de fapt , de ce sa spunem sa invete , cand practic este doar o memorare obligata a unor formule , definitii si metode de calcul , pentru ca hai sa fim seriosi , cand vreodata ne vor trebui aceste informatii, aceste definitii ….. sunt de parere ca scoala ar trebui schimbata radical , ba chiar reconstruita de la zero , ar trebui introduse multe materii precum spiritualutatea , stiinta sinelui , fericirea .pozitivitatea si multe altele… ca acestea sunt armele pe care trebuie sa le avem in viata acestea sunt cele mai importante lucruri …. de ce sa pierdut dea lungul deceniilor importanta lucrurilor adevarate ….scoala ar trebui sa fie pentru toata lumea o bucurie, nu un chin …. eu nu am fost de acord cu mentalitatea comunista pe care o exercitau multi profesori in fata unor copii dornici de informatii , daca erau materii care imi placeau, erau cele predate de persoane , profesorii care povesteau cu pasiune , aveau sclipirea in ochii lor cand vorbeau de o anumita poezie sau civilizatie pierduta …. Sper sa vina o zi cand scoala va fi altfel , pentru ca felul in care este acum …. de ce sa ne miram ca sunt atati copii care nu trec de bac si de capacitate ….cand totul e din vina societatii pe care au creato parintii nostri , sta in mainile noastre sa o schimbam si sa o imbunatatim…
    sper sa nu deranjeze pe nimeni ceea ce am scris eu aici dar pur si simplu nu m-am putut abtine …. multe zambete frumoase tuturor celor care citesc gandul meu in miez de noapte

    • ion

      2014-03-07T04:50:19+02:00 at 2014-03-07T04:50:19+02:00

      La un text asa agramat cum sa nu zambesc. Cand noua generatie te invita sa-ti formeze cultul chiulului si nu cultul muncii, ia cand spiritul de rup devine spirit de turma, si-au ales singuri directia; spre involutie, ca doar „nu-i adevarat ca munca te face om cum spuneau comunistii” , ‘tu’le mama lor, ci nemunca, chiulul, pila, banul te face „cooooool, nashpa, beton, esti boss si nu fraier, traiesti mishto si nu te tarasti simuland viata…” intr-un cuvant arzi intens la flacara vietii…NU ? (V-am citat ca sa nu spuneti ca-i fabulatie si n-aveti nicio vina…)

  59. Vasile Rascanu

    2014-03-06T23:45:57+02:00 at 2014-03-06T23:45:57+02:00

    Ceea ce este incredibil, nu este eseul domnisoarei, era predictibil, ci reactiile inexistente ale …nimanui. Ovidiu e un prof atipic, adica autentic, ce mai cauta pe aici…eu ce sa mai spun ? Daca ar fi numai asta…programa, manualele, predarea, papagalicismul, subiectele la examen total inadecvate elevilor sec XXI…multe ! Stiu ca scriu degeaba…predau romana maghiarilor, da, ca pe o limba straina, metodologic vorbind, numai astfel am rezultate, este ceva ce nu intelegeti? M-as bucura sa detaliez si sa intelegeti, tine de psiholingvistica, intrebati, va rog !

    • Anca Danaila

      2014-03-07T01:18:48+02:00 at 2014-03-07T01:18:48+02:00

      Sistemul educational lasa foarte mult de dorit. Nu stiu cine si ce vrea sa faca din copiii nostrii.
      Automatisme si informatii la „metru”. Cine doreste o indobitocire a copiilor pentru a sti de toate si mai nimic substantial… Pentru a fi mai usor stapaniti de PUTEREA politica, de PUTEREA banului; sau de ALEGEREA limita de a fugi din calea, sau in afara acestei societati.

  60. graur

    2014-03-06T23:48:56+02:00 at 2014-03-06T23:48:56+02:00

    Cu adevarat un profesor si o eleva sincera… tot ceea ce a spus este adevarat si demn de urmat. chiar daca uneori profesorul nu te intelege sau iti porunceste anumite lucruri care tie nu iti convin…pastreaza pt tn ceea ce ai de spus,zambeste si dupa cum s-a spus si mai sus”Dacă vedeți că suntem prea încăpățânați ca să învățăm ceva de la voi, procedați așa cum facem și noi. Treceți-ne câte un doi în catalogul vostru personal, încercați să ne faceți să înțelegem ceva, iar dacă nu vom reuși, lăsați-ne corigenți și mergeți mai departe! „. imi place foarte mult vorba prof: „Lumea noastră e aproape de apus, a voastră abia dacă a trecut de răsărit.”.

  61. iulia pacuraru

    2014-03-07T00:19:29+02:00 at 2014-03-07T00:19:29+02:00

    apreciez mai mult invatatorii si profesorii care i-au pus creionul in mana, care i-au ghidat pasii printre notiunile gramaticii limbii romane. pentru a ajunge profesor, am urmat cursurile a doua facultati si inca nu am incheiat etapa examenelor. nu vreau sa fiu rea. este foarte bine ca a scris ceea ce a gandit in momentul acela. dar, pentru a ajunge cineva este nevoie de studiu intens, de munca grea, de ore ,,muncite” prin biblioteci. sau… se poate sa fi urmat eu vreun drum gresit? sa ma anunte cineva….

  62. Marius

    2014-03-07T00:36:38+02:00 at 2014-03-07T00:36:38+02:00

    Nu mi nevoie sa dati like sau share sa veeti un film pe facebook.Copiai likul URL-ul pe instasee.it

  63. marilena balint

    2014-03-07T06:08:20+02:00 at 2014-03-07T06:08:20+02:00

    Draga mea,
    Te felicit in primul rand pentru curajul de-a publica ce simti si gandesti. E normal si face parte din natura umana sa avem trairi si emotii si nici un profesor din lume nu le poate cenzura. Eu am 46 ani si am doua fiice adolescente. Urmarindu-le evolutia si „lupta” cu adolescenta, imi amintesc de mine insami la varsta respectiva. Nu a fost usor nici atunci (comunism) sa infrunti prejudecatile si „scortosenia” unora dintre adulti, mai ales a unora dintre profesori. Dar vreau sa te incurajez sa-ti pastrezi curajul, entuziasmul si sa-ti lasi spiritul sa „zboare” liber. Mi-amintesc de un film „vestic” din timpul comunismului, cand nu prea aveam noi acces la acest tip de informatie, Motto-ul filmului e inca foarte viu in mintea si inima mea :”Sunt liber sa GANDESC! Gandul imi zboara.”
    Din pacate unii dintre semenii nostri refuza sa invete sa zambeasca, precum profesoara ta. Ca sa te protejezi emotional, te rog, invata sa ignori asemenea atitudini si sa te gandesti mereu ca acestia sunt oameni cu frustrari si limitari teribile, fac viata mizerabila pentru ei insisi si pentru cei din jur… Invata sa faci haz de necaz, ajuta enorm.
    Bucura-te de forta si abilitatile tale si ridica-te deasupra oricaror limitari!
    Mult succes !!!

  64. Cris

    2014-03-07T07:22:56+02:00 at 2014-03-07T07:22:56+02:00

    …dupa mai bine de 12 ani am revenit la scoala ,dar de data asta in U.S. si vreau sa va spun ca profesorii sunt nemaipomeniti ,au simtul umorului si un talent deosebit in a covinge studetii sa fie optimisti si sa studieze …cu mine au reusit , desi am 4 copilasi semestrul trecut am fost ”high honor roll student” care ar insemna 9,75 in RO …nu stiu daca optimismul lor are ceva de a vedea cu salariile mari ,dar se vede pe ei ca iubesc ceea ce fac si eu cred ca atunci cand iubesti ceea ce faci chiar daca e pe gratis,platit bine sau rau, esti fericit 😉

  65. Dan-Stelian Bura

    2014-03-07T07:40:02+02:00 at 2014-03-07T07:40:02+02:00

    Da. E trist dragilor pedagogi că nu ştiţi să predaţi fericire. Nu mai daţi vina pe programă. Programele întotdeauna vor fi proaste, sau cel puţin depăşite. Cum, nu ştiţi cum se predă? Şi nici dacă vă dă voie Ponta? Mai daţi-l în măsa şi învăţaţi de la elevii voştri. ÎNVĂŢAŢI FERICIREA împreună! Baftă!

  66. Doru Timaru

    2014-03-07T07:54:46+02:00 at 2014-03-07T07:54:46+02:00

    Povesti de blog pentru bloggeri sensibili. Este chiar adevarat ce este scris , chiar si eu care nu prea sunt sensibil recunosc m-a emotionat, ochii tremurand usor iar mintea incepuse sa plece inapoi in timp. Am revenit la prezent cand am terminat frumoasele, emotionantele si adevatatele randuri

  67. Annamaria

    2014-03-07T08:24:24+02:00 at 2014-03-07T08:24:24+02:00

    Chiar trebuie o schimbare! Pentru mine pot spune ca deja este prea tarziu..am ales sa abandonez scoala..de ce? Pentru ca nu ii vedeam rostul..nu ma atragea cu nimic ..nici macar o materie…toti profesorii erau tensionati,nu aveau rabdare, faceau diferente intre elevi si multe altele. Ne obligau sa invatam 12 materii..pentru ce? De ce sa nu invat doar materia care imi place si care cred eu ca ma atrage? Matematica nu mai este matematica..gasesti tot alfabetul..defapt ce alfabet..? Ca sa rezolvi un exercitiu ai nevoie de chineza …sunt doar semne si litere..matematica nu inseamna numere si calcule? La limba romana de ce e nevoie sa citim toate acele carti? De ce sa nu citim ce ne place? De ce sa nu facem din ora seaca de romana ..o ora frumoasa asa cum e limba noastra…sa povestim si sa scriem de cartile fiecaruia in parte..nu toata lumea are gusturi la fel si pentru toate astea..ca faceam ce nu imi place mergeam cu frica in san ca primesc inca o nota proasta doar pentru ca nu am citit sau nu am invatat ceva ce nu ma pasioneaza sau nu ma intrereseaza..sau pur si simplu alegeam sa nu merg la scoala. Oricum la ce ne ajuta atata scoala,facultate si restul? Multi cu facultati nu au un loc de munca… Toate astea ar trebui schimbate!!!

  68. sinziana aglae

    2014-03-07T09:02:53+02:00 at 2014-03-07T09:02:53+02:00

    Ce-i manipularea asta, cu acest eseu?!! Este el senzational?! De ce!??
    Persoana sensibila pe care o afecteaza totul din jur, este untr-un dezechilibru emotional, parerea mea. Faptul ca in scoala se dezvolta abilitati de viata si prin predarea unor notiuni teoretice, din domeniul stiintific, nu cred ca e vina profesorilor. Adevarat, programele sunt depasite, in parte, dar, oricum, nu 50 de minute dintr-o saptamana, petrecute intr-o banca, declanseaza depresii.Si, intr-un fel se vede ora de curs din fata clasei si altfel dintr-o banca. Cum se sa egalizeze unghiul de vedere din cele doua pozitii nu cred ca stie cineva, si nici nu e totalmente benefic, macar incercarea de a o face.S-ar gasi alte ‘cauze’ ale esecurilor si dezinteresului fata de scoala al unora.
    Cat despre zambetele profesorilor si predarea fericirii, eu nu le-as amesteca chiar cu materiilede invatamant scolar. Sunt cativa profesori din anii mei de liceu, al caror zambet nu l-am cunoscut , si ma refer la profesori respectabili si respectati…… Si nicio depresie n-am avut in anii de liceu. A propos…Zambesc, glumesc, empatizez!! Si iau cu mine multa energie pozitiva si ganduri bune, pentru toti, cand plec spre locul de munca. Dar unora, nu asta le trebuie, sau, sigur, nu le e de-ajuns.Cu bine!!

  69. nico

    2014-03-07T09:21:52+02:00 at 2014-03-07T09:21:52+02:00

    super discutie,…cat adevar…

  70. Sorin Alecu2

    2014-03-07T09:31:55+02:00 at 2014-03-07T09:31:55+02:00

    senzational, o depresie de la o ora de curs/saptamana, pe care o inghite nemestecat!! Pai, n-are dinti, saraca fata!

  71. victor

    2014-03-07T10:38:39+02:00 at 2014-03-07T10:38:39+02:00

    Respect !

  72. Micha

    2014-03-07T10:51:11+02:00 at 2014-03-07T10:51:11+02:00

    Am onoarea de a fi fiica de professor. Nu vreau sa-l ridic in slavi, chiar daca nu mai este printre noi, dar pot spune cu mandrie ca a fost un professor iubit de toti elevii. A predat o disciplina, fara prea mare importanta pentru unii, biologia. Poate ca materia pe care a predat-o l-a facut sa fie asa, sensibil, vessel, bine dispus intotdeauna, indragit de elevi si colegi. Copii asteptau cu nerabdare orele cu el. Plecau de la scoala cu lectia invatata si cand ajungeau acasa nu dechideau caietul de matematica sau limba romana, ci pe cel de botanica, zoologie sau anatomie pentru a desena la fel de frumos cum le desena profesorul pe tabla cu creta colorata cu explicatii pentru fiecare detaliu. Erau vrajiti .A avut elevi care au ales sa studieze mai departe biologia, fie ca biologi, fie ca medici, si s-au intors de fiecare data cu recunostinta sa spuna ca datorita lui, au urmat calea aceasta. Eleva, a scris ceea ce a simtit, cred ca asta ar fi scris si tatal meu daca ar fi fost in locul ei. Si asta ar trebui sa spunem toti , ceea ce simtim, atunci cand avem in fata oameni care nu transmit nimic, care folosec limbajul de lemn atunci cand ne vorbesc, care nu zambesc la glumele noastre, care nu stiu sa le guste. Parintii trebuie sa lase copii sa se exprime asa cum simt ei, sa deseneze pe pereti , sa taie cu panza de traforaj mobila, sa faca un dezastru in bucatarie incercand sa faca o prajitura, etc. Iar profesorii sa-si arate sufletul, daca-l au, daca nu, nu au ce cauta in fata copiilor. Ca sa fi professor trebuie sa treci testul de sensibilitate, pe cel de fericire, indifferent de problemele personale.Drama personala trebuie sa ramana in spatele usii, acasa.

    • cristina

      2014-03-07T12:31:37+02:00 at 2014-03-07T12:31:37+02:00

      Fericirea trebuie sa fie invata in scoli. Poti sa predai matematica si sa inveti elevul ce insemeamna fericirea de a gasi un rezultat, poti sa predai chimie si la un experiment sa strigi Evrika….Fericirea trebuie sa se invete in scoli, si bucuria de a descoperi. Asa cum zambetul este obligatoriu in vanzari ar trebui sa fie obligatoriu si in scoli si mai ales la profesori. Eu am facut scoala acum f multi ani cand salariile profesorilor erau bune si totusi nici atunci nu zambeau si nici atunci nu ne entuziasmau…mai mult majoritatea dintre ei ne cautau greselile si nu vroiau sa afle ce stim de fapt.
      Profesorii nostrii, in marea lor majoritate, nu devin profesori din vocatie si nu stiu sa simta fericirea sau implinirea de a face un copil sa se bucure de ceea ce invata. Curiozitatea, interesul si deschiderea pentru lume sunt lucruri care se pot invata la fiecare materie….si fericirea va deveni o stare naturala care vine din bucuria cunoasterii.
      Scolile trebuie sa iasa din atitudinea politieneasca si sa devina temple ale cunoasterii unde copii si tinerii se simt apreciati, protejati si…fericiti

  73. George-Mihai

    2014-03-07T13:12:36+02:00 at 2014-03-07T13:12:36+02:00

    În primul rând, felicitări elevei care a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, conștientă fiind că acest ar putea avea urmări nu tocmai plăcute. Fire sensibilă fiind, emotivă aș putea subînțelege din cele scrise de ea și totuși a găsit momentul ăla de forță interioară de a prezenta și o altă față a profesorilor, pe care, așa cum spunea și domnul profesor Ovidiu Ivancu, o avem atunci când ne prezentăm la clasă, pentru că pentru noi s-a format deja un automatism de predare, un comportament asupritor aș putea spune, în care noi ne credem cei mai deștepți (că doar de aia am ajuns profesori) și nu acceptăm faptul că rigiditatea noastră influențează comportamentul copiilor. Sunt profesor de limba engleză și recunosc că, la începutul carierei mele de profesor, în primele câteva săptămâni, am avut această problemă. Veneam cu problemele din familie, problemele personale, pe diferite planuri și, deși nu le prezentam în fața clasei, lăsam să se vadă că ceva nu este în regulă cu mine, nedându-mi seama că influențam comportamentul învățăceilor mei. Mă așteptam la o oarecare atitudine a lor față de mine dar eu îi tratam ca și cum ei ar fi fost de vină pentru problemele mele. Greșeam enorm. Era normal pentru ei să fie plictisiți, sătui de mutra mea acră, de comportamentul meu de ”dinozaur”, așa cum spunea domnul profesor Ivancea, era normal să aștepte cu sufletul la gură terminarea orei și să zică ”-În sfârșit am scăpat!”. După ceva timp, am început să-mi dau seama că procedam total corect și mi-am format singur o idee: ”Problemele de acasă, le las la intrarea în școală și le iau la plecarea spre casă. Problemele de la școală, le las pe preșul de la ușa casei și le iau la plecarea spre școală”. În urma formării acestei idei, comportamentul meu vis-a-vis de elevi s-a modificat astfel încât copii au ajuns să aștepte cu nerăbdare ora cu mine. Am început cu un stil de predare interactiv și asta-i amuză la culme. Am coborât la nivelul vârstei lor, la nivelul intelectului lor, și încerc să învăț odată cu ei dar și de la ei. Mintea lor este ca o bucată de plastilină pe care, noi ca profesori, avem datoria de a o modela într-o formă frumoasă și unică. Comportându-ne profesional și rezultatele acestei ”modelări” se vor ridica la standarde profesionale. Comportându-ne grosolan, nu va ieși decât o mare bucată de plastilină într-o altă formă decât cea inițială, dar fără nici o noimă. Avem putere multă ca profesori (aici mă refer la autoritatea asupra copiilor) dar tot odată avem și responsabilitate mare.

    Cu stimă și respect,
    George-Mihai H.
    Profesor Limba Engleză

  74. George-Mihai

    2014-03-07T13:16:16+02:00 at 2014-03-07T13:16:16+02:00

    În primul rând, felicitări elevei care a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, conștientă fiind că acest lucru ar putea avea urmări nu tocmai plăcute. Fire sensibilă fiind, emotivă aș putea subînțelege din cele scrise de ea și totuși a găsit momentul ăla de forță interioară de a prezenta și o altă față a profesorilor, pe care, așa cum spunea și domnul profesor Ovidiu Ivancu, o avem atunci când ne prezentăm la clasă, pentru că pentru noi s-a format deja un automatism de predare, un comportament asupritor aș putea spune, în care noi ne credem cei mai deștepți (că doar de aia am ajuns profesori) și nu acceptăm faptul că rigiditatea noastră influențează comportamentul copiilor. Sunt profesor de limba engleză și recunosc că, la începutul carierei mele de profesor, în primele câteva săptămâni, am avut această problemă. Veneam cu problemele din familie, problemele personale, pe diferite planuri și, deși nu le prezentam în fața clasei, lăsam să se vadă că ceva nu este în regulă cu mine, nedându-mi seama că influențam comportamentul învățăceilor mei. Mă așteptam la o oarecare atitudine a lor față de mine dar eu îi tratam ca și cum ei ar fi fost de vină pentru problemele mele. Greșeam enorm. Era normal pentru ei să fie plictisiți, sătui de mutra mea acră, de comportamentul meu de ”dinozaur”, așa cum spunea domnul profesor Ivancea, era normal să aștepte cu sufletul la gură terminarea orei și să zică ”-În sfârșit am scăpat!”. După ceva timp, am început să-mi dau seama că nu procedam total corect și mi-am format singur o idee: ”Problemele de acasă, le las la intrarea în școală și le iau la plecarea spre casă. Problemele de la școală, le las pe preșul de la ușa casei și le iau la plecarea spre școală”. În urma formării acestei idei, comportamentul meu vis-a-vis de elevi s-a modificat astfel încât copii au ajuns să aștepte cu nerăbdare ora cu mine. Am început cu un stil de predare interactiv și asta-i amuză la culme. Am coborât la nivelul vârstei lor, la nivelul intelectului lor, și încerc să învăț odată cu ei dar și de la ei. Mintea lor este ca o bucată de plastilină pe care, noi ca profesori, avem datoria de a o modela într-o formă frumoasă și unică. Comportându-ne profesional și rezultatele acestei ”modelări” se vor ridica la standarde profesionale. Comportându-ne grosolan, nu va ieși decât o mare bucată de plastilină într-o altă formă decât cea inițială, dar fără nici o noimă. Avem putere multă ca profesori (aici mă refer la autoritatea asupra copiilor) dar tot odată avem și responsabilitate mare.

    Cu stimă și respect,
    George-Mihai H.
    Profesor Limba Engleză

    Your comment is awaiti

  75. Crenguța Bratu

    2014-03-07T16:12:12+02:00 at 2014-03-07T16:12:12+02:00

    Elevi, fiți veseli!
    Dintr-o Scrisoare deschisă postată pe un blog, aflăm că o tânără liceană, trecută de curând prin experiența unui examen, chiar și simulat, notează ritos pe foaia lucrării sale că nu a studiat comedia la clasă, dar că ar dori să prezinte, dacă tot se află la școală, „relația între un elev și un oarecare profesor”. Nu voi pune în discuție corectitudinea acestui enunț. Nu voi pune în discuție nici măcar nevoia fetei de a preciza faptul că este vorba despre un oarecare profesor. Dacă teza a devenit publică, însoțită de un punct de vedere exprimat, se pare, de profesorul evaluator, îmi iau libertatea de a avea și eu un punct de vedere… public.
    Fata își exprimă viziunea despre relația dintre ea și un oarecare profesor astfel: „Nu mă interesează atât de mult materia pe care o predă cineva, cât mă interesează omul din fața mea. Am o profesoară care, în cele 50 de minute petrecute la clasă pe săptămână, nu zâmbește absolut deloc.” Din această cauză, fata este traumatizată, epuizată și, desigur, a căutat o rezolvare și a și găsit-o: „Am ajuns să fac tot posibilul să-i evit orele, astfel încât să evit depresia în care intru după oră”. Fata mai este afectată și pentru că doamna dirigintă le-a cerut elevilor să nu mai fie „atât de veseli”. Li se cere profesorilor să privească „mai atent la sufletele prezente” și să nu uite că „nu pentru toți e ușor și uneori tot ce ne lipsește e o privire încurajatoare”. Desigur, fata are o explicație pentru această situație dramatică și o notează în teza de la limba și literatura română: „Știu că fericirea nu e o materie și nu doriți să predați așa ceva”. În final, tânăra ne avertizează cu privire la locul care le este rezervat profesorilor în memoria sa afectivă: „Nu o să-mi amintesc definiția romanului sau a schiței, dar o să-mi aduc aminte de acea zi în care v-ați permis să lăsați materia deoparte pentru a ne cunoaște, pentru a ne aminti că nu e prea târziu să vedem ființa umană.”
    Mai surprinzător decât conținutul acestei teze, conceput ca rezolvare la cerința: „relația dintre două personaje într-o comedie studiată”, este răspunsul pe care profesorul, care a avut șansa să evalueze această lucrare, l-a dat. Asupra acestuia aș vrea să mă opresc.
    Stimate domnule profesor, stimate coleg, dați-mi voie să nu mă grăbesc să afirm că aș fi onorată (așa cum ați susținut dumneavoastră) să fiu profesoara acestei tinere care confundă, la cei 17-18 ani pe care îi are, sala de examen cu ora de dirigenție sau cu o șuetă, între fete, la suc. Este lăudabilă dorința dumneavoastră de a arăt deschidere spre lumea elevilor, cu bucuriile și angoasele ei. Dar de aici până la a gira, din poziția profesiei, transformarea sălii de examen, a școlii în loc de popas și recreere, cred că mai e, sau ar trebui să fie, cale lungă. Sunt de acord cu tânăra și, desigur, cu dumneavoastră că actul didactic, școala, în general, ar putea fi gândite mai nuanțat și că profesorul s-ar putea raporta mai atent la nevoile unor tineri în formare. Dar acest lucru este un fapt comun în orice sală de clasă unde se află Profesori. Aș dori să mă delimitez de punctul dumneavoastră de vedere: „Fericirea nu poate fi predată de către noi. Prin natura meseriei, prin faptul că trebuie să ne ducem existența cu salarii cuprinse între 200 și 400 de euro (lucru de care voi nu vă faceți vinovați!) și, nu în ultimul rând, prin faptul că, pur și simplu, suntem mai bătrâni, noi ne aflăm în situația nu de a preda fericirea, ci de a o învăța de la voi”. E frumos, aproape poetic… Dar nu mă regăsesc în pluralul folosit de dumneavoastră.
    Elevii mei, cu care râd adesea, au studiat comedia la școală, știu ce înseamnă și care este rolul unui examen, așa cum știu și că învățatul este un efort asumat. Nu e ușor să înveți, dar e atât de frumos să fi învățat (grafia este corectă) și să devii învățat!
    Și, da, sunt onorată să fiu profesoara unor elevi care la examen au scris, corect și adecvat, despre atât de actuala comedie a lui Caragiale, care, îmi cer scuze că vă contrazic, nu poate deveni parte a unui subiect plictisitor, cum ați afirmat, dacă orele despre ea, nu au fost ele însele plictisitoare. Nu în locul materiei, ci alături de materie, copiii pot învăța, fără să li se predea ceva ce nu poate fi predat, să fie liberi, să fie fericiți și, mai ales, să fie deștepți. Prin efort, prin imitație, din admirație, din respect! Nu cred că ignoranța este o virtute, cum nu cred că fericirea se poate naște din neant și se poate hrăni cu nimic. „Il faut cultiver son jardin”, vorba lui Candide.
    Elevii mei nu știu care este salariul meu și nu am simțit niciodată nevoia să vorbesc cu ei despre acest subiect. Nu m-aș fi gândit să amintesc, ca scuză pentru blazare, într-o scrisoare adresată unui elev, acest aspect. Și nu, nu mă simt bătrână în clasă!
    Și mai surprinzătoare mi se pare reacția pe care această postare a stârnit-o pe facebook, unde fiecare share e însoțit de comentariul: Un om mai presus de profesor. Fără a contesta în vreun fel calitatea umană sau profesională a domnului Ovidiu Ivancu (un intelectual autentic, preocupat realmente de soarta învățământului românesc), nu înțeleg cum s-a ajuns la această delimitare. Adică, profesorul e mai puțin om când își înțelege menirea și se așteaptă ca acest lucru să fie înțeles, acceptat și respectat și de ceilalți?

    Un profesor oarecare

  76. Teo

    2014-03-07T17:03:39+02:00 at 2014-03-07T17:03:39+02:00

    Astfel de elevi sunt rari, la fel si profesorul! Nota 10+ pentru amandoi. 🙂

  77. cami

    2014-03-07T22:44:30+02:00 at 2014-03-07T22:44:30+02:00

    Este frumos raspunsul profesorului dar necinstit, pentru ca nu face altceva decat o supraresponsabilizeze pe fata, cerandu-i sa fie mai martura decat ii permite varsta. Mai mult, recunoaste ca ei, profesorii, nu sunt capabili sa isi gestioneze problemele, desi sunt maturi si ar trebui sa o faca, dar cere unui copil sa fie mai bun si mai controlat ca un matur.
    Cum sa ii recomanzi unui adolescent sa isi reprime bucuria? Cum sa ii recomanzi lui sa accepte sa suporte depresiile unui om care nu e capabil sa mearga, eventual, la psiholog sau, oricum, sa isi rezolve problemele ca un matur.
    Este necinstit pentru ca pe de o parte mesajul este bland si sugereaza bunatatea, pe de alta, sfatul in sine este de o cruzime fara margini. Ce isi imagineaza, oare? Ca daca zambesti de forma si iti cosmetizezi emotiile negative ele dispar? Nu face decat sa o indemne sa fie o bimba cu ceas, care, intr-o zi, va exploda.
    Deci, el este mai rau si mai pervers decat abuica profesoara, care si ea, al randul ei, nu are ce cauta intr-o scoala.

  78. cezarina

    2014-03-07T23:22:42+02:00 at 2014-03-07T23:22:42+02:00

    Cele de mai sus mi-au amintit-o pe dna. Tamara Buciuceanu in rolul profesoarei poreclita Isoscel din filmul Liceenii. Acrituri erau si acum 30 de ani, si se pare ca mai sunt si acum. Din pacate in ziua de azi, relatia profesor – elev este jalnica, nu mai exista dascali, exceptiile confirma regula, iar copiii simt din pacate cel mai bine neprofesionalismul profesorilor. Invatamantul e un subiect dureros ale carui consecinte se vor vedea mai curand decat ne imaginam.

  79. Barbacariu Mariana

    2014-03-09T01:17:44+02:00 at 2014-03-09T01:17:44+02:00

    Da, este greu dar sta in puterea profesorilor sa nu mutileze sufletele pe care ar trebui sa le lumineze.Am avut candva o DIRIGINTA -DOAMNA ILIESCU CATINCA care m-a invatat sa zambesc chiar si atunci cand viata ma ingenunchiaza, care a plans cu mine si a ras cu mine, mi-a luat apararea si nu a permis nimanui sa ma umileasca in cei patru ani cat am fost impreuna.Asa a facut cu toti elevii domniei sale si, daca ar mai trai,as ruga-o sa-i invete sa fie profesori adevarati pe toti profesorii.Am mai intalnit o singura profesoara asemenea acestei minunate si regretate doamne…doamna profesoara Gogoneata Nonica fosta diriginta a fiicei mele. Sa nu iutam totusi, ca in aceasta tara sunt batrani care supravietuiesc cu doar 50 de euro pe luna si gasesc in ei puterea de a spune o vorba buna si de a zambi…printre lacrimi.

  80. mariana spataru

    2014-03-10T00:53:44+02:00 at 2014-03-10T00:53:44+02:00

    Din fericire nu exista riscul ca eseul elevei, sa rascoleasca in constiinta mea mustrari. Vorbesc de pe pozitia de dascal (de putina vreme la pensie). Imi este foarte usor sa inteleg aceasta fiinta de mare frumusete interioara, pe care am sa o compar cu un mugure aflat iarna ferecat in catafile(frunze groase, maronii impermeabile) care-l protejeaza de frigul iernii . Da dar atunci cand il invaluie soarele caldut al primaverii , prinde curaj si se deschide , lasand sa iasa la iveala, frunzisoarele de-un verde crud care cresc devenind frunze puternice, adevarate laboratoare , in care se produce seva datatoare de viata a plantei si a vietii pe Terra! Si atunci , sa ne facem timp, noi dascalii , sa ne aplecam asupra lor si sa incalzim acesti „muguri” cu o voce/vorba calda, cu o privire in care elevul mai timid, mai interiorizat, sa citeasca incurajarea de a-si deschide sufletul si apoi gandirea se va elibera!
    Le vorbim elevilor de salariul nostru ?! Eu cred ca nu -i ajuta cu nimic! Programa , desigur este o problema, dar nu este scuza in relatia profesor-elev! Exista un adevar: in spatele profesorului este omul ; DAR si in spatele elevului exista o fiinta umana; multe dintre aceste fiinte ,traiesc in familiile lor o drama. Veti intreba : „ce-i de facut?” Timpul este limitat ; cu toate acestea, daca exista dorinta si vointa de a-ti cunoaste elevii cu care lucrezi , poti sa programezi „momente”, intrevederi cu elevii de la care primesti semnale, ca au nevoi educationale speciale.

  81. cami

    2014-03-10T16:03:26+02:00 at 2014-03-10T16:03:26+02:00

    nu le vorbiti elevilor despre salarii sau alte probleme, dar,
    – faptul ca sunteti frustrati de o lipsa de coerenta a programelor de invatamant
    -de salariile mici
    -de manualele proaste
    – de toata birocratia stufoasa pe care un profesor e oblligat sa o rezolve
    – de faptul ca faceti o multime de alte treburi neplatite care va maninca din timp si va obosesc inutil si va hattuiesc neincetat
    – de faptul ca se lucreaza cu metode noi fara a a vea cadrul al feld e nou pentru ca acele metode sa dea rezultate
    – ca sunteti intre ciocan si nicovala, de fiecare data, intre nazuintele si asteptarile cuc are veniti in scoala si realitatea stupida cu care va confruntati
    plus un minister construit greoi, pe pile si relatii, lipsit de viziune, batranicios
    plus ca oricand vine un alt ministru o alta conducere apar schimbari bulversante,, aparute din orgoliu si nu din dorinta de a face bine tinerilor de azi
    -lipsa de fonduri, sanctionarea oricarei initiative, progresul pe pile, etc, etc…
    toate acestea si multe altele
    va fac apatici, profesori functionari, plictisiti, lipsiti de viata si de orizont, niste oameni obedienti si resemnati. Credeti, oarem ca e nevoie d e cuvinte pentru ca acestea toate sa nu razbata din atitudine, catre elevi?
    intrebarea mea este cine vreti sa va rezolve problemele? parintii, d e acasa? guvernul? bunica de la tara? cine?
    nu dam vina pe copii, pt ca atunci inseamna ca ei nu au nevoie de voi.
    dam vina pe voi pentru ca va e lehamite si pentru ca nu aveti abilitatea necesara de a cere corect schimbari
    nu promovati tinerii, invidia pe cei care au gasit o cale sa ocoleasca toate mizeriile sistemului de invatamant este uriasa
    voi va sabotati unii pe altii
    voi va invidiati
    voi sunteti primii care primiti in randurile voastre incompetenti. preferati sa va acoperiti cu hartiile cerute in toate partile dar sunteti rupti de realitarte. de elevi cu atat mai mult.

    un copil nu face fata la asa o greutate. adolescenta lui grea, uneori probleme acasa si sa va mai suporte si voua aliura si toanele, deci, ce faceti voi ca sa schimbati ceva? sa mearga treaba bine. ce faceti??

  82. Coeus

    2014-06-12T11:37:40+03:00 at 2014-06-12T11:37:40+03:00

    It’s so fluffy and i’m gonna die!!!

  83. reli pana

    2014-06-12T20:14:44+03:00 at 2014-06-12T20:14:44+03:00

    Am citit ce a scris eleva ,totodata ce raspuns a primit din partea profesorului.D_le profesor v_ati gandid vre_un moment la greutatile paraintilor acestor copii? cate ore muncesc? ce salarii au majoritatea?Si va raspund tot eu ;sub 1000 de lei.Dar nu se plang ,platesc cartile de culegeri,nu una in cazul meu 4 la matematica,2 caiete speciale la romana,2 la engleza culegeri la romana etc.Va intreb ;noi ,parintiice-ar trebui sa facem?La scoala fetei profesoara de romana nu zambeste ,la noi directoareade cand o stiuNU ZAMBESTE NICIODATA, darNICIODATA .Atunci sa nu mire pe nimeni daca o sa mai gasiti scris in lucrari gandurile copiilor.eu chiar daca sunt suparata in fata copilului ZAMBESC,ptr. ca este destul de necajit ca d_na DIRECTOAREnu zambeste.

  84. calul

    2014-07-04T22:10:38+03:00 at 2014-07-04T22:10:38+03:00

    ce frumos a scris fata asta… si mesajul este foarte emotionant .

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

More in Inedit

To Top