Inedit
Despre bebelusii nascuti prematur
Auzim in ultima vreme pomenindu-se tot mai des despre nastere prematura, campanii care se deruleaza pentru aceasta cauza, organizatii care fac proiecte in aceasta zona si totusi pentru cineva care nu a trait asa ceva si nici nu este (inca) parinte acest termen este o necunoscuta. Este adevarat ca inainte era o raritate, acum este o realitate.
Si atunci ma intreb: nu ar fi bine sa povestim mai des, sa ne informam si sa aducem in atentie acest subiect ca sa il intelegem mai bine, sa stim ce presupune si ce se intampla?
Teoria spune ca orice nastere petrecuta inainte de 38 de saptamani se numeste nastere prematura, ceea ce inseamna ca acesta este incomplet dezvoltat, iar adaptarea la mediul extern este mai dificila decat intrauterin si prezinta anumite riscuri. Cu cat fatul este mai mic, cu atat gradul de adaptare la viata extrauterina este mai scazut si necesita ingrijiri medicale specifice, in functie de evaluarile cadrelor medicale din sectiile de neonatologie, perioade lungi de spitalizare etc.
Asadar, el se naste inainte de termen si pentru a recupera acele saptamani pe care le mai avea de stat in burtica mamei are nevoie de un ambient care sa reproduca mediu uterin si acest lucru este posibil doar cu aparatura (incubatoare), dar si cu echipe de medici specializati, neonatologi.
O sa va intrebati atunci care este problema pentru ca pare simplu. In primul rand a crescut rata nasterilor premature (1 din 10 copii la nivel mondial se naste prematur), a scazut numarul de saptamani la care se intampla acest lucru si anume se nasc din ce in ce mai multi bebelusi incepand cu 24 de saptamani si cantaresc doar cateva sute de grame (aproximativ 500-600 grame). Va dati seama cat sunt de fragili? Viata lui atarna de un fir de ata, de echipamente, de medici, de modul in care se adapteaza, de cum recupereaza.
Vine intrebarea daca putem sa facem ceva ca sa prevenim? Da. Sa ne informam, sa respectam indicatiile medicale, sa mergem la controalele medicale periodice, sa ne facem analizele uzuale pentru ca sanatatea noastra este direct corelata cu a bebelusului, sa nu facem efort fizic in sarcina, sa avem o alimentatie echilibrata etc.
O alta intrebare este: cum pot sa ma implic in promovarea si sustinerea cauzelor legate de nasterea prematura. Simplu! Exista asociatii, organizatii care deruleaza proiecte si care s-ar bucura de sustinerea si implicarea ta.
O astfel de organizatie este si Asociatia Unu si Unu (), formata de doua mame (Diana Gamulescu si Corina Croitoru) care au nascut prematur si care au decis sa schimbe ceva si periodic pun la cale proiecte de informare sau de sustinere a bebelusilor nascuti inainte de termen, dar si a parintilor acestora.
Acum sunt in mijlocul unei initiative pentru mamele care sunt in spital si au copiii nascuti prematur la terapie intensiva. Asociatia Unu si Unu s-a gandit ca si ele merita sa se bucure de martie, de un nou inceput, de o incurajare si vrea sa le duca martisoare si un gand bun. Asa cum primim noi toate femeile, mamele, prietenele.
Oricine poate intra pe si dona un martisor cu speranta de 3 euro, apoi poate lasa un mesaj de incurajare pentru aceste mame si echipa Asociatiei Unu si Unu duce martisoarele in spitale din partea ta, a mea, a oricui.
Martisoarele alese sunt realizate de tineri cu dizabilitati din cadrul Fundatiei SF. Dumitru si reprezentarea fluturasului simbolizeaza renastere, speranta. Speranta de care avem nevoie noi toti, in fiecare zi.
Sper sa duceti si voi speranta mai departe, sa va ingrijiti santatea si sa va informati. Voi relua acest subiect, dar pana atunci va astept mesajele privind experienta voastra cu bebelusii prematuri.
Nicoleta
2014-03-16T08:15:03+02:00 at 2014-03-16T08:15:03+02:00
Si eu am nascut prematur in urma cu doi ani, iar eu fac parte din categoria mamelor care fac analize si controale periodice (chiar mai des daca simteam ca ceva nu este bine). Insa am avut proasta inspiratie sa ma incred intr-un medic plictisit, care cu analize in fata avand parametrii modificati, pentru el totul decurgea minunat. La 28 de saptamani crescand putin tensiunea m-am dus la spitalul universitar unde o doctorita rezident a rasfoit fila cu fila dosarul meu si a fost PRIMUL si SINGURUL medic care a suspectat boala mea, care o saptamana mai tarziu a evoluat in sindrom HELLP. Tot acesta doctorita rezident a avut cumparat din banii sai un medicament ( adus din orasul sau Chisinau) care mi-a salvat viata. Daca nu asi fi intalnit-o pe dr. Barcaru Natalia sunt sigura ca nu ar fi trait copilul meu si nici eu. II multumesc in gand in fiecare zi ca m-a ascultata cand i-am spus ca ceva nu este bine.
Mirela Maximet
2014-03-16T23:53:32+02:00 at 2014-03-16T23:53:32+02:00
Eu am trei baieti si toti trei s-au nasut prematuri…36,34 si 31 saptamini….si am avut grija sa-mi fac analizele la timp ecografii si fara sa fac nici un fel de efort fizic.Analizele foarte bune totul bine.Ce nu au vazut niciodata medicii ca problema era ca eu aveam uterul imbatrinit…o problema din nastere.Baiatul cel mic nascut cu 31 de saptamini a stat la incubator 27 de zile…5 de ele en la UCI.Cind ginecologul mi-a spus ca este un miracol ca suntem vii amindoi ,pentru ca aveam placenta putrezita,am simtit ca m-am nascut iarasi.Acum el are 2 ani si jumatate este mare si frumos…cintareste 17 kg si are 1 metro inalttime…Cu 31 saptamini ,2 kg si 42 cm…acum este un gigant sanatos si destept.Ce nu v-am spus ca ultimii doi baieti s-au nascut in Spania si ca medicii inca ii tin sub observatie…pina la 14 ani,cind ,spun ei,nu mai exista pericole…