Stiri
„In tara asta ori ardem de vii, ori murim de frig…” Scrisoarea plina de DISPERARE a unui tanar din Romania!
Tinerii ies in strada. Tinerii plang. Tinerii isi cer lideri puternici. Tinerii scriu scrisori pline de disperare. Cine le citeste, cine le asculta ofurile, ramane de vazut? Iata cum se vad ultimele evenimente din Romania prin ochii unui tanar!
„In tara asta ori ardem de vii, ori murim de frig. Asta este concluzia dupa ce, la o saptamana de cand 32 de oameni au murit ca un lagar din vremea nazismului, la Bucuresti s-a anuntat ca se taie caldura si apa calda. Alte orase sunt de mult in situatia noastra. Doamne, in ce tara traim?
CITESTE SI: Scrisoarea unei tinere mame pentru Klaus Iohannis: „Oamenii tai nu sunt bine…”
Am 22 de ani, nu eram la Revolutie, iar politica, sincer, nu m-a interesat prea mult. M-a interesat doar sa invat („invata, mama, sa iti faci un rost”), m-a interesat doar sa muncesc de la 18 ani. M-a interesat sa fac tot posibilul sa raman aici, caci m-am simtit cumva legat de tara asta. Am zis intotdeauna ca o planta infloreste mai bine pe pamantul ei, decat atunci cand o tai si o muti in alta parte. Asa ca am ales sa infloresc in tara mea.
Dar ce sa ma fac atunci cand sunt tratat ca ultima buruiana, sunt jumulit pana aproape de radacina si trebuie, de fiecare data, sa ma regenerez, fara apa suficienta si fara lumina?
In tara asta, ardem de vii sau murim de frig. Atat avem in momentul asta. 70.000 de oameni in strada pentru o bucatica de schimbare, asta primim. Primim firimituri, ca poate ni se inchide gura.
Doamne, incotro ne indreptam?
Oare ne chinuim degeaba? Am impresia ca traim intr-o tara deprimata. Astea sunt simptomele depresiei: sentimentul de neputinta, neincrederea, tristetea generalizata. Le avem pe toate si multe altele.
Doamne, unde ma indrept eu?
Cand ma gandesc ca mai am 43 de ani pana ies la pensie ma apuca groaza. Asta daca mai apuc pensia si nu sunt prins in flacarile unui incendiu sau daca nu am bani sa imi cumpar un calorifer electric si ma prinde iarna intr-o casa inghetata.
Doamne, ce se face mama?
De fiecare data cand mai aud o veste groaznica (si au fost destule in ultima perioada), gandul imi fuge la mama. Oare cum se simte? Oare cum ii bate inima? Oare cat o sa ii mai reziste inima, Doamne, cand vede cum totul in jurul ei se darama. Cum sa aiba putere sa-mi zambeasca luna viitoare cand ma duc acasa si o sa ma vada, cand nu stie ce viitor am. Ce gandeste mama cand isi da seama ca viitorul meu ar putea fi sa ard de viu sau sa inghet de viu.
Ce ii spun eu mamei, Doamne? Ca o sa fie bine?”
