Timpul pentru schimbare – patut pentru bebelus

“O sa avem un baietel. Am primit astazi confirmarea oficiala de la doctor. Dar, inainte sa incepi sa ii cumperi masinute si echipament sportiv, te rog sa ne intalnim dupa serviciu pentru a lua un patut pentru bebelus. Totul este in regula, stai linistit”.

Andreea a apasat butonul de Send si a aruncat pe canapea telefon. I s-a parut ireal, in urma cu doar cateva luni, sa afle ca e insarcinata. Renuntase sa mai spere, dupa o serie de tratamente si teste de sarcina negative. Doi ani mai tarziu, se intampla minunea la care sperau ea si Robert. Privea camera si, instinctiv, tinea mana pe burtica. Abia se vedea.

“Vreau sa umplem cu ceva camera, sa incepem sa luam treptat lucruri pentru cel mic. Si mie mi-e frica. Mi se pare ca lucrurile se intampla asa cum imi doresc si cand ni s-a intamplat noua asa ceva? De asta iti spun de patut pentru bebe”. Din nou apasat butonul de Send. Ar fi dat orice ca Robert sa nu fie constant in sedinte. Isi imagina ca altfel ii va spune toate vestile legate de sarcina. Dar discutia legata de munca avea sa o amane pentru mai tarziu.

S-a uitat la ceas. Avea timp suficient sa se puna la punct in privinta paturilor pentru bebelusi, ce e recomandat, ce nu este, ce trebuie sa ia in calcul si ce nu. Si-a planificat sa cumpere toate cele necesare pana cand va veni pe lume cel mic: “David. Asa vreau sa il cheme. Sau Stefan. David Stefan? Trebuie sa vorbesc si cu Robert despre asta. Parca si vad cum stabilim numele celui mic prin mesaje. Nu vreau sa ma mai gandesc la asta. Patut pentru bebelus, asta caut. Nu trebuie si nici nu vreau sa ma gandesc la altceva in urmatoarele minute”. Doar ca locul de munca al lui Robert isi tot facea loc in mintea Andreei si se infiltra printre patuturi pentru bebelusi care mai de care mai interesante.

“Patuturi pentru bebe, asa. Am gasit categoria, acum sa vad ce si cum. Azi trebuie sa il cumparam. Apoi, restul”. O ora mai tarziu, Andreea isi nota grijulie, pe o foaie de hartie, patutul pe care si-l doreste. Lua telefonul si ii scria lui Robert. Voia sa il linisteasca. Vor merge la magazin si nu vor sta mult, asadar nu trebuia sa isi faca griji in privinta oboselii care acum, probabil, era la cote maxime. Nu a mai apucat sa apese butonul de Send:

“Mi-am dat demisia. Nu vreau ca locul de munca sa imi afecteze relatia cu cel mic sau cu tine. Vom fi bine. Te sun cand am ajuns in fata blocului, sa mergem sa cumparam patutul pentru bebelus. Te iubesc. Si pe tine, dar si pe David. Asa as vrea sa il cheme”.