Conversatia dintre un ELEFANT si o FURNICA

O furnicuta harnicuta fugea prin iarba la suratele ei. Deodata vede o gheara de zece ori mai mare decat ea. Se uita in sus si-n jos, in stanga si-n dreapta si realizeaza ca este sansa ei sa isi indeplineasca marele vis: sa vada lumea de sus.

Furnicuta vazuse un elefant, cu care a inceput sa vorbeasca:

– Lumea-i mare, mie-mi pare,
Sa te vad nu-i o-ntamplare!

(dupa un moment de gandire, elefantul ii raspunde)

– Ce vrei, furnicuta draga?
Sa stai la mine-n spinare?
– Tare as vrea, mai domn gigant,
Amarata-s si tot trag.
Toata ziua eu alerg,
Ba in iarba, ba-n pesmet.
Daca as fi cat dumneata,
Altfel ar fi viata mea.

– De ce crezi, furnica mea,
Ca de sus lumea-i a ta?
– Vreau sa ating stelele,
Sa-mi luceasca pletele,
Sa-i fac ochi dulci Soarelui,
Ce de aici, de jos, sa stii,
Cerul meu e firul ierbii.

CITESTE SI: FEMEIA CU TREI FIRE DE PAR. O poveste de viata care iti va reda increderea in tine!

CITESTE SI: Si-a intins rufele pe sarma, ca in orice zi normala. La cateva ore, vecina ei a avut o REMARCA SENZATIONALA!

(dupa un moment de ezitare, vazand ca elefantul nu o baga in seama, aceasta incearca sa il indulceasca si sa il convinga sa o ia in spinare)

– Elefant bolovanos, nu mai fi morocanos!
Iti promit ca de ma iei, am sa-ti fac un pat din tei!
Adun mii de furnicute, sa-ti aduca somnul dulce.
Pot s-o pun si de-un covor, din frunze de pomisor!

(Elefantul pare tentat de ideea ca furnicile sa ii pregateasca un culcus din iarba, frunze si flori, sub copacul lui preferat. Acesta ii raspunde, in cele ce urmeaza);

– Zis-a greierul aseara ca sunteti sirete toate!
Din flori pat sa-mi faci tu oare? Si din frunze patura?
Zau ca nu mi-ar displacea, daca-s sti ce ticluiesti.
Asa ca, furnica draga, de te temi de matura,
Ai momentul ca sa-mi zici, sincer, de ce esti aici?

– M-am nascut in lacrima, dar maicuta m-a-nvatat
Ca desi sunt mica tare, cat un bob, s-o zic pe sleau
Am multe de aratat.
Eu din apa putin beau,
Paguba nici gand s-o fac;
Colonia mea mi-a spus
Ca am vise de exclus,
Si desi muncesc pe branci,
Tot n-am sa ajung la nuci,
Ca sa ma desprind de crengi
Si sa zbor deasupra lor,
Deasupra furnicilor.

(Elefantul este impresionat de povestea trista a furnicutei care vrea sa fie mare, sa cuprinda lumea cu privirea si ii ofera o sansa. Ii spune sa se urce pe spatele lui si ii promite o plimbare prin cele mai banale locuri, ca sa vada ca nu e nimic spectaculos de vazut de la inaltime)

– Oau, cat de frumos e totul!
Luna pare cat clopotul!
Stelele ma cam orbesc,
Iarasi muntii clocotesc,
Sau ce vad eu sunt norii,
Ceata, fumul – iluzorii
Sunt acestea, mai elefantel fortos?

(Elefantul nu sesizase pana atunci frumusetea astrelor, norii si ceata dintre munti, raurile care serpuiesc printre stanci, nimic din toate acestea nu ii atrageau atentia pana cand furnicuta i-a deschis ochii. Vizibil impresionat de aceasta noua perspectiva, elefantul ii promite furnicii ca de acum o va lua in spate cand se trezeste din somn).

Aceasta mica fabula ne demonstreaza ca, oricat de multe am avea impresia ca stim despre viata, mai ales daca suntem sus pozitionati, ne scapa din ochi tocmai cele mai frumoase si mai marunte lucruri. Uite asa, o mica furnica i-a aratat unui elefant cat de mare e lumea!

Sursa foto: Shutterstock