156 ani de la Mica Unire

Unirea Principatelor române a fost posibilă prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova și Țara Românească. Evenimentul care a dus apoi la Marea Unire (Unirea cu Transilvania în 1918) a fost greu acceptat la început de puterile occidentale, însă, în cele din urmă, marile puteri au fost nevoite să recunoască proclamația Unirii.

Unirea celor două principate, Moldova și Țara Românească, a fost posibilă datorită contextului politic global. Mai exact, realizarea României Mari a fost posibilă în prima etapă sub forma unei prime uniri datorită înfrângerii Rusiei de către puterile occidentale în Războiul din Crimeea (1853 și 1856), Imperiul Otoman și Rusia opunându-se acestei uniri.

Primele decizii care privesc Moldova și Țara Românească se iau în anul 1856, imediat după terminarea războiului din Crimeea. Moldova primește trei județe importante din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad. Marile puteri recunosc dreptul românilor de a organiza un referendum prin care să decidă dacă doresc să se unească unii cu ceilalți,

Însă, pentru că orice eveniment politic major are obstacolele sale, nici Unirea Principatelor nu a scăpat de astfel de episoade. Nicolae Vogoride, locțiitor la conducerea Moldovei, s-a opus acestei uniri după ce a primit asigurări de la Imperiul Otoman că va rămâne la putere dacă reușește să dea o lovitură de stat, falsificând deciziile moldovenilor prin vot popular.

În acel an s-a creat un scandal monumental la nivelul întregii Europe, iar puterile occidentale au rupt orice legătură cu Imperiul Otoman pentru șantajul pe care îl punea la cale în Moldova, punând în joc viitorul românilor. În 1857 se reiau alegerile și moldovenii spun DA pentru unirea cu Țara Românească la referendum.

La Convenția de la Paris din anul 1858 s-a decis o unire simbolică între cele două principate, fiecare administrându-se separat și funcționând în continuare ca două state diferite. Unirea a fost posibilă printr-un tertip pe care au știut să îl speculeze liderii politici de la acea vreme. Marile puteri au pus o serie de condiționalități în privința unirii Principatelor, însă nu se specifica suficient de clar că fiecare principat trebuie să aibă obligatoriu câte un domnitor.

Astfel că, pe 5/17 ianuarie 1859 este ales domnitor al Moldovei, la Iași, Alexandru Ioan Cuza. Apoi, pe 12/24 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza profită de lipsa specificării faptului că nu are interzis să fie domnitor peste cele două principate, este ales și la București, devenind domnul Țării Românești. Astfel, Alexandru Ioan Cuza conduce atât Țara Românească dar și Moldova, iar marile puteri trebuie să recunoască Unirea Principatelor Române la data de 24 ianuarie 1859.