„Am aproape 100 de ani. Imi astept sfarsitul si…”

„Am aproape 100 de ani; imi astept sfarsitul si ma gandesc la inceput. Sunt lucruri despre care trebuie sa-ti spun, dar m-ai asculta daca ti-as povesti cat de repede trece timpul? Stiu ca nu-ti poti imagina asta.

Totusi, iti pot spune ca te vei trezi intr-o zi si vei afla ca viata a gonit pe langa tine cu o viteza imposibila si nemiloasa.

Momentele cele mai intense iti vor parea ca s-au intamplat … abia ieri si nimic n-a sters durerea si placerea, intensitatea neinchipuita a dragostei si exaltarea fericirii, intunericul sumbru al pasiunilor neimpartasite, ori neexprimate, ori nerezolvate.

Am aproape 100 de ani, imi astept sfarsitul si incă ma gandesc la inceputuri. Sunt lucruri despre care trebuie sa-ti spun … Oare m-ai asculta daca ti-as povesti cât de repede trece timpul?

Tu nu iti poti imagina la varsta ta cum se scurge, cum alearga, cum ne lasa in urma cu trupul sfasiat si sufletul incarcat. Totusi iti voi spune ca te vei trezi intr-o zi si vei afla ca viaa s-a scurs, a gonit pe langa tine cu o viteză imposibila si nemiloasa. Momentele cele mai intense iti vor parea ieri intamplate si vei simti ca nimic n-a sters durerea si plăcerea, gustul si mirosul, sunetul sau imaginea, intensitatea neinchipuita a dragostei si exaltarea fericirii, regretul pasiunilor neimpartasite, ori neexprimate, ori nerezolvate, bucuria momentelor unice, sentimentul ca viata e atat de lunga si ca poti face atat de mult.

E adevarat, cand ai 10-15-25-40 de ani, viata iti pare o lunga si grea calatorie. Acum, aproape de 100 de ani, iti spun ca viata este o scurta calatorie care ar trebui si este atat de simplu sa fie minunata… In viziunea unora, poate ca ar trebui sa eman intelepciune prin toti porii, insa ce pot sa spun acum este ca imbatranesti si iti dai seama ca nu exista răspunsuri, ci doar povesti…

Uita de intrebari, uita de frustrari, uita de tot ce-i rau si scrie povesti frumoase. Atat vei lua cu tine…”

( Meg Rosoff – „What I Was”)