Membrii unei familii din Anglia au început să primească sms-uri de la bunica ce murise din cauza cancerului la vârsta de 59 de ani. Oamenii s-au speriat în primă fază.

Bunica decedată și-a socat rudele după ce aceștia au primit mai multe sms-uri din partea femeii pe care o îngropaseră cu doar câteva luni în urmă.

Povestea a început atunci când  una dintre nepoate a început să îi trimită sms-uri bunicii atunci când simțea că îi lipsește mult, povestindu-i despre ce mai era nou în viața ei și a familiei sale. Tânăra a facăut acest gest pentru că îndurerate de pierderea suferită, rudele femeii au încercat să păstreze cât mai vie memoria bătrânei într-un mod inedit.

Pentru că bunicii îi plăcea extrem de mult să expedieze celor dragi mesaje pe telefonul mobil, ei au i-au pus telefonul mobil alaturi, în scriu, compania de telefonie mobilă asigurându-i că numărul nu va fi acordat unui alt abonat.

La doar trei luni după tristul eveniment, nepoata a primit un răspuns la unul din sms-urile expediate pe telefonul bunicii cu textul ,,Nu fiți îngrijorați. Veghez asupra voastră. Totul va fi bine!”, scria în mesajul primit. „Vă dați seama ce șoc am suferit când am citit mesajul, nu stiam ce să cred!”, a declarat tânăra jurnaliștilor.

Imediat ce familia a aflat de mesajele nepoatei către bunca sa și de sms-ul primit de la bătrâna decedată, au sesizat compania de telefonie mobilă. Au aflat faptul că până la urmă numărul fusese acordat unui alt abonat și că acesta, în urma sms-urilor primite s-a gândit să o liniștească pe tânără.

Sursa foto: irelandsown.ie

Citeste si: Ce a vazut un grup de oameni prin Trecatoarea Mortii

Pe data de 25 ianuarie 1959, un instructor de ski, trei ingineri şi şapte studenţi de la Universitatea politehnica Ural, din  Sverdlovsk, au plecat într-o călătorie lângă Muntele Otorten, prin Trecătoarea Morţii, de unde nu s-au mai întors.

Pe data de 26 februarie în Trecătoarea Dyatlov s-a găsit locul unde au campat excursioniştii pe panta unui munte de lângă Ortoten. Zona în care au campat aparţine tribului Mansi şi este denumită de localnici Mkholat Syakhl, care s-ar traduce ca „muntele morților”.În unul din corturi s-a găsit aparatul de fotografiat cu care s-au efectuat pozele din articol.După ce s-a developat rola de film anchetatorii au observat că ultima fotografie a fost făcută pe data de 2 februarie chiar în locul unde au campat.

Achetatorii oficiali ai cazului au notat că pânza corturilor părea a fi fost tăiată din interior și au găsit urmele de pași a opt sau nouă oameni care părăsiseră corturile și se îndreptaseră spre pantă, în direcția pădurii. Potrivit investigatorilor, grupul a plecat fără bocanci sau echipament, iar urmele de pași sugerau că merseseră fie desculți, fie în șosete. Cu alte cuvinte, și-au sfâșiat corturile și au alergat în grabă prin zăpada înaltă până la brâu, deși nu s-au găsit dovezi că ar fi fost în preajmă alți oameni sau că cineva din grup avea intenții rele.

Boris Vozrozhdenny, unul dintre doctorii care au examinat cadavrele a afirmat că loviturile erau similare cu cele din accidentele de maşină.

Ultimii patru erau mai bine îmbrăcați decât ceilalți cinci și se pare că au luat hainele morților și au continuat călătoria fără țintă. Zolotariov, de exemplu, a fost găsit îmbrăcat cu haina și căciula Dubininei, iar ea avea înfășurat în jurul piciorului un crac din pantalonii de lână pe care îi purta unul dintre cei doi găsiți la rădăcina pinului. Pe deasupra, hainele găsite asupra ultimului grup au fost testate și s-a descoperit că erau radioactive.

 Radioactivitatea hainelor este un mister în acest caz, la fel și modul în care a fost tratată investigația de către autorităţile ruse. Documentele care aveau legătură cu cazul au fost sigilate după închiderea cazului și n-au mai fost deschise până la mijlocul anilor 1990.

Un alt grup de studenți care a campat în Trecătoarea Morţii a raportat aceleași apariții în aceeași perioadă. Unul dintre ei a declarat că a văzut „un corp de formă circulară care zbura deasupra satului dinspre sud-vest spre nord-est. Discul strălucitor era de mărimea unei luni pline și era înconjurat de o aură albăstruie. Aura strălucea uneori puternic, ca un trăznet. Când corpul a dispărut după linia orizontului, cerul a rămas luminat în zona aceea timp de mai multe minute.”