Delia ne scrie despre povestea ei de iubire… aproape neimpartasita. Marturisirea ei incepe asa: „Barbatul pe care il iubesc este altul decat cel langa care dorm seara in pat…”
„Barbatul pe care il iubesc este altul decat cel langa care dorm seara in pat. Nu ma intelegeti gresit, nu visez nici la colegul de la birou, nici la barbatul chipes din metrou si nici nu mi-am gasit un amant.
Sunt impreuna cu acelasi barbat de 7 ani si il iubesc ca in prima zi. Nu cred ca dragostea dureaza 3 ani, nu cred ca dupa 7 ani te plictisesti, nu cred ca iubirea se termina vreodata. Dar totusi, ceva se intampla in inima mea.
Scrisoare soc: Cum am ajuns sa-l iubesc pe cel care ar putea sa-mi fie bunic! “Nu ma judeca inainte sa citesti asta…”
Citeste si: „Te iubesc” nu e totul. 5 lucruri pe care trebuie sa i le spui zilnic partenerului tau
Habar n-am daca e monotonie sau daca problemele mele de la serviciu au ajuns si acasa. Habar n-am daca e de vina faptul ca intotdeauna se mai ivesc probleme cu banii si ne stoarcem creierii sa le rezolvam. Nu stiu nici macar daca de vina e faptul ca nu mai facem sex aproape deloc. Poate sunt toate la un loc.
As vrea sa iau toate femeile din lume si sa le intreb: „Stiti si voi cum este? Intelegeti cum ma simt sau sunt singura de pe lumea asta care simte asa?”
Dorm langa el in pat, il privesc dimineata cand ma trezesc si el inca doarme linistit, ma tine in brate cand ne uitam seara la televizor. Imi este drag, cumva… Doar ca nu mai este acelasi cu barbatul pe care il iubesc.
Eu sunt cu doi barbati in acest moment: unul pe care il am in minte si in suflet cand nu sunt acasa si unul alaturi de care ma asez seara in pat. Cel din mintea mea e acelasi care imi aducea flori acum 3 ani. Cel care imi spunea ca sunt frumoasa, care imi mangaia parul duminica dupa-amiaza cand ne uitam la filme. Barbatul pe care il iubesc ma asteapta seara nerabdator sa ma vada. Barbatul pe care il iubesc este cel care ma privea cu nesat, simteam in priviri cum se topeste.
Acum, imi zice ca e de-ajuns ca suntem de atatia ani impreuna. Ca eu STIU ca ma iubeste. Si stiu, Doamne iarta-ma, stiu! Dar cateodata ma simt neimplinita. Simt ca barbatul pe care il iubesc e plecat, ca un marinar, pe mare si eu inca il astept…
Poate sunt eu absurda, dar vrea sa se mai uite la mine cum se uita, sa ma doreasca asa cum ma dorea si sa ma surprinda. Stiu ca dupa 7 ani e greu sa mai faci asta, ca nici eu nu pot mereu. Dar cateodata imi pun o lenjerie frumoasa si el nici nu se uita la mine. Il mangai si parca nici nu ma simte.
Barbatul pe care il iubesc nu mai doarme in pat cu mine si chiar ma intreb unde o sa il mai gasesc…”
