Stiri
Ce mancau romanii acum 100 de ani. Iata ce preparate erau la moda pe 1 Decembrie 1918!
Acum 100 de ani, romanii erau mai saraci, iar asta se vedea mai ales in mancarurile ce erau servite. Daca acum mamaliga pare o delicatesa pentru ca foarte putini oameni o mai prepara cum se facea pe vremuri, in 1918 aceasta era mancarea de baza a romanului, carnea fiind consumata ocazional (duminica sau de marile sarbatori).
Romanii se bucura astazi de o serie de preparate culinare, carnuri, branzeturi alese si deserturi datorita supermarketurilor care prezinta o oferta variata de produse. In 1918 nu existau magazine alimentare atat de bogate in produse culinare.
Gradul mare de saracie i-a obligat pe romani sa puna aproape orice in cratita ce putea fi fiert si folosit ca aliment. Verdeturile erau nelipsite de la orice masa deoarece erau la tot pasul. Gradina era aprozarul cel mai apropiat al romanului din 1918.
Abia din 1918 painea isi face loc tot mai mult pe mesele romanilor. Aceasta era insotita la masa de preparate care contineau loboda, pastai, urzici. Untul cu mamaliga era un adevarat deliciu, iar branza se consuma o data la sapte zile. O alta mancare delicioasa de care se bucurau romanii era tocanita de ciuperci, cartofi sau iahnia de fasole ori zacusca de vinete.
MAMALIGA, PAINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE
In 1918, romanii aveau o principala indeletnicire: munceau pamantul. Agricultura era sursa de baza a traiului zilnic. Dupa venirea de la sapa ori de la prasit, romanii isi faceau seara de seara mamaliga, in diferite feluri: cu verdeturi, lapte si bulz. Foarte des mancau ceapa sau paine cu slanina, acesta fiind un obicei aparut abia din vremea conumismului, spun cronicarii.
CITESTE SI: 3 idei de retete traditionale ROMANESTI
CITESTE SI: Cele mai importante obiceiuri si traditii de 1 Decembrie
OLTENII ERAU VEGETARIENII ROMANIEI
In lucrarea „Igiena teranului roman”, dr. Gheorghe Crainiceanu a scris ca alimentatia de baza a oltenilor se constituia din cat mai multe verdeturi.
ALIMENTELE DE BAZA DIN ROMAN SI ARGES
In judetul Roman (parte a Iasiului astazi), laptele, branza sau oaule se vindeau in targ, iar cei mai bogati oameni ai satului (in special carciumarii epocii) le procurau la preturi destul de mari. In Arges, ceapa si posirca cu mamaliga erau produse de lux, iar pastrama, pestele proaspat sau sarat erau niste alimente cu totul exceptionale.
TRADITIA CONSUMULUI CARNII DE PORC VINE DIN ARDEAL
Ardelenii sunt ‘vinovatii’ pentru extinderea consumului de porc. Fiecare familie de ardeleni cinstiti cresteau cate un porc pana la Craciun, cand, in ziua de Ignat, il taiau si pregateau din el tot felul de preparate ce le tinea de hrana pana dupa Boboteaza.
Dr. Crainiceanu spunea ca romanii tineau posturile impuse de Biserica intocmai. In perioadele de post, acestia fierbeau verdeturi comestibile de pe camp si din ograda pe care le combinau cu diferite legume. Zacusca era mancarea preferata a multor romani in perioadele de post.
Cea mai scumpa la vedere mancare romaneasca era gaina umpluta. Numai boierii isi permiteau o asemenea delicatesa. Se facea la cumetrii, mese mari si pentru asteptarea dragutilor pentru fetele ce isi asteptau ursitul.
La orase, se consuma mai multa branza si laptele era nelipsit din casa, sustin cronicarii. Orasenii se alimentau mai bine decat satenii, dar asta se intampla tot datorita satenilor. Fiind mai bogati, acestia cumparau carnea, oaule si branzeturile pe care taranii sarmani le vindeau in targuri si piete.
Sursa foto: Shutterstock
4 Comments
Leave a Reply
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
GetBeGet
2017-06-22T09:51:34+03:00 at 2017-06-22T09:51:34+03:00
Domnul Daniel Suta, autorul acestui articol, este, probabil, originar din Ardeal sau din alta zona intracarpatica si isi inchipuie ca numai acolo traiesc romanii si traditiile lor. Sustine ca porcul si taierea porcului la Ignat este numai in Ardeal. Eroare! Sacrificarea porcului, simbolul belsugului la stramosii romanilor de azi este caracteristica tuturor romanilor de pretutindeni, precum si a popoarelor vecine lor. Sarbatoarea ignei, era sarbatoarea focului la solstitiul de iarna, 21 decembrie. In Campia Dunarii, ca si prin toata Moldova, in Dobrogea, in toata zona intracarpatica, romanii cresteau tot anul un porc sau doi, pentru a fi taiat la Ignat. Sf. Ignat este un sfant pus in calendarul crestin de catre autorul calugarul Dionisie cel Mic (Exigul), originar din Silistra, cetate dacica. Crestinismul a fost nevoit sa accepte sarbatorile precrestine ale stramosilor nostri si sa le acomodeze incluzand-u-le in calendarul crestin (Igna, Craciunul, Rusaliile, Dragaica, Sanzienele, Martisorul, Iertaciunea cu obiceiul „urlalia” -la „lasata secului”, etc) Deci taiatul porcului la ignat nu este numai in Ardeal, ci la toti romanii si obiceiul nu vine din Ardeal, ci din strafundurile istoriei romanilor. Mamaliga in alimentatia cotidiana, deasemenea este un fapt istoric la toti romanii, care pana la aparitia porumbului, prin sec XVII, toti romanii mancau mamaliga din mei (malig, malai). Mamaliga din mei , un aliment foarte sanatos, a fost in consum pana prin anii 50 ai sec XX, cand strabunicii si bunicii nostri inca il mai foloseau in special in anii secetosi, cand porumbul nu se facea. Meiul, sau maligul, sau malaiul, era o planta perena, cultivata din timpuri stravechi de catre locuitorii tarii noastre, o cereala foarte rezistenta la seceta si care se folosea la prepararea multor mancaruri, toate cu lactate, de care romanii nu duceau lipsa, caci nu era gospodarie taraneasca (chiar si cei mai saraci romani), fara sa aiba cel putin o vaca si 10 oi, iar capra era vaca sarmanlor si cei mai saraci erau tiganii. In Ardeal mai cresteau si bivolite, care dau un lapte foarte gras. Cuvantul mamaliga vine din expresia „mama maliga”, mamaliga salvatoarea saracilor de la foamete, caci cereala malig, sau mei, sau malai , era foarte rezistenta la seceta. Un alt aliment salvator erau bulbii de napi sau cartofii porcesti (porcii ramau in locul unde erau napii si-i mancau cu placere). Napii, cresteau si fara sa-i cultivi, prin toate curtile si coclaurile, erau darul lui Dumnezeu. Nu degerau, nu se stricau (daca erau pastrati in pamant), nu erau afectati de seceta. Aceste doua alimente, alcaline, consumate de secole, au facut ca locuitorii tarii noastre sa aiba corpul alcalin, de unde imunitatea lor crescuta fata de toate popoarele vecine. Astazi avem corpul acid si suntem prada tuturor bolilor. Mamaliga din porumb, care a mostenit toate denumirile si modul de preparare a cerealei mei, „malig”, mamaliga, malai, nu este alcalina, era mai gustoasa iar porumbul era mai productiv, cultivand-u-se atat pentru consumul in gospodarie (la animale si pasari), cat si pentru alimentatia oamenilor. Painea nu era neglijata, chiar daca la masa de seara era preferata mamaliga. Painea se prepara sambata, pentru toata saptamana ce urma, se pastra pe polite in panza de in. Painea era totusi alimentul de baza, desi la cosumul de lactate era preferata mamaliga. Un alt preparat culinar al romanilor era „zeama”, ciorba sau borsul. Supa se pregatea numai pentru persoane bolnave si copii. In zilele de post, miercurea si vinerea, se consumau ciorbe de legume sau zarzavaturi sau fructe fierte, cele mai raspandite fiind zarzarile si corcodusele, acuma le fac tsuica. Branza de oaie sau de vaca si ceapa erau cele mai nelipsite alimente si cele mai la indemana. Duminica, tot omul, avea in casa un bors de gaina cu taitei sau zdrente de oua si o tocana. Mamele faceau adesea placinte si pizmeti (un fel de branzoaice) si alte bunatati pentru cei mici. Imparteala de mancare catre saraci era un obicei crestinesc respectat de toti romanii, din orice mancare gatita sau la orice coacere de paine, se trimitea prima portie la un sarman sau batran singur. Pestele era deasemenea un aliment la indemana, satele romanilor erau cu precadere asezate pe vaile apelor sau pe malul lacurilor. In Campia Dunarii, pestele era mancarea saracului, ca si branza. Trebuie remarcat ca romanii consumau peste de apa dulce, pestele de mare era cunoscut in Dobrogea, partea marii, dar si in orase la negustorii de peste. Nici astazi romanii nu se dau in vant dupa pestele de mare sau oceanic, crapul si somnul ia fata la orice peste de import. In Moldova erau si inca mai sunt numeroase iazuri pline cu peste. Cred ca nici in Ardeal pestele nu lipsea, dar romanilor de acolo la atatea interdictii ce li se aplica de catre unguri si sasi, probabil ca le interzicea si pestele. Asta nu-i impiedica pe romanii de astazi din Ardeal sa-si laude pe fostii lor asupritori, vezi la Alba-Iulia si la Timisoara parazile cu uniforme militare ale austro-maghiarilor.
Popa Ghitsa Catanutsa
2017-06-22T10:32:51+03:00 at 2017-06-22T10:32:51+03:00
Articolul contine multe neadevaruri, sau poate ca autorul s-a nascut intr-o familie de amarati (familii in care „capul familiei” nu era in stare sa-si tina familia si nevasta nu era in stare sa tina casa). De unde aceasta minciuna ca painea s-a introdus in mancarea taranului dupa 1918? D-le autor, ai mata toate tsiglele pe casa? De unde ai astfel de informatii nashpa? Ma trag din tarani sunt la varsta senectutii dar asemenea prapastii nu am auzit, ca daca nu veneau molurile romanii erau vai de ei. S-o crezi dumneata si alti ignoranti. Ca romanii se lasa furati cu usurinta este adevarat, dar era si de unde. Muntii bahaiau de vite si animale, oierii erau oameni bogati, iar la campie, gospodaria taraneasca era bine intemeiata si tot omul le avea pe ale lui. Ca romanii nu mergeau prea des la pravalie este adevarat, dar nici nu simteau nevoia. Inainte de aparitia colectivizarii fortate a agriculturii nu era curte taraneasca fara magazie de cereale, fara porumbar (unde se pastra porumbul stiuleti), nu era casa romaneasca fara celar. Aveau romanii ce manca si aveau si surplus, numai ca romanii nu comercializau surplusul. Bateai in poarta romanului si voiai sa cumperi un litru de lapte? Iti dadea 2-3 litri de lapte de pomana sa-i fie lui cutare si cutare si cutare dintre raposatii familiei. Voiai sa cumperi vin? te poftea in curte si intai beai de te saturai si apoi iti dadea sa iei si cu tine. Nu erau bogatii de pe lume dar aveau de toate si erau si darnici. Minciunile au fost introduse mai intai de catre comunisti, care trebuiau sa arate ca daca nu erau ei murea lumea, dar nu povesteau cati romani au casapit ei, nemernicii. Minteau ca boierii ii nenoroceau pe romani, mai mult, fii unor fosti argati pe mosiile boierilor, ajunsi secretari de partid la comunisti, ca aveau origine sanatoasa, erau saraci (tampiti erau, adevarat), minteau cel mai vartos. La navalirea rusilor in 1944, un colonel sovietic cu trupa lui s-a dus la boierul Camarasescu la conacul din Dalga ca sa-l omoare pe „bandit” si sa elibereze poporul muncitor. L-a intampinat o multime de oameni in costume nationale, cu paine si cu sare si cu tsuica de drojdie. Rusul cam in deruta a intrebat unde este boierul sa bage sabia in el. Omul cu tava, care l-a ospatat i-a raspuns ” Eu sunt, boierul!” Rusul si mai derutat a intrebat „si astia cine sunt?” „Argatii mei” a venit raspunsul. Argatii lui Camarasescu aveau case in curtea conacului, care astazi se cheama vile. Cate minciuni se arunca pe lume fara sa se stie adevarul, care umbla cu capul spart. Erau boieri si boieri, tot asa ca si astazi si din totdeauna. Astazi in „Cartierul Primaverii” se bat potentatii care sa ia vila aia sau vila aia, la fel ca si potentatii comunistilor. Cati mai stiu ca acest cartier de vile cochete era cartierul muncitorilor si salariatilor de la Compania de Gaz si Electricitate Bucuresti si ca acolo, candva, era marginea Bucurestilor? Este ca nu va vine sa credeti? Toti dau cu gura ca romanii erau flamanzi si saraci si inapoiati. Toti ignorantii de azi se cred informati. Cati stiu ca pe mosiile boierilor taranii detineau casa proprie si 2 ha de pamant in folosinta? Principele Alexandru Ioan Cuza, a ramas in istorie cu renume meritat si iubit de tarani, pentruca a improprietarit pe toti taranii cu acest pamant care pana la el il aveau doar in folosinta. Colectivizarea comunistilor au intors istoria pe dos, a luat pamntul taranilor in CAP si le-a dat in folosinta jumatate din pamantul ce il avea candva de la boier si cu care Cuza i-a daruit. Asa se scrie istoria, cu „fundul”, dar ar trebui studiata cu capul, caci cine nu-si cunoaste istoria, risca sa o repete si cine nu are istorie, nu are nici viitor. Propagandistii comunisti, ca si astia de acuma, aveau o vorba: „Minte-minte ca tot ramane ceva!”
MosNae
2017-06-22T10:50:35+03:00 at 2017-06-22T10:50:35+03:00
Unde a trait autorul, de nu stie ca taranii romani de oriunde, cresteau gaini, gaste, rate, curci, ca orice gospodarie taraneasca avea vaca si oi si tot romanul crestea un porc pentru Craciun? Poate in munte, nu era mult grau pentru paine si se consuma mamaliga, care o procurau tot de la campie, dar tarani erau peste tot si la camp si la deal si la munte. In diferite locuri era altfel dar schimburile, trocul, intre taranii romani din diferite regiuni nu a incetat niciodata. La campie coborau cu produsele de la munte si dela dealuri, cu strachini, oale, cu ciubere, cu hardaie, cu butoaie, cu linguri de lemn si albii, cu capisteri din lemn si covate, cu cergi i cu hamuri de piele sau de sfoara pentru inhamat caii, cu pacura si gaz, cu bolovani de sare, cu scanduri si grinzi din lemn, cu icoane pe lemn si cruci de piatra, mere si pere, tuica de pruna, poame uscate cu spate pentru razboiul de tesut si cate si mai cate, iar de la campie luau, la schimb pe marfa, cereale, fasole uscata, paie de fasole, grau, porumb, fan, stuf de pus pe soproane, peste uscat in sare si toate ce le era de trebuinta peste iarna.
Ioan
2018-04-10T16:08:10+03:00 at 2018-04-10T16:08:10+03:00
Domnule,intocmai ca propagandistii comunisti,le intorci si dta.Parintii mei au lucrat pe mosia boierului Camarasescu,si pot sa va spun ca dl.ministru era departe de a fi chiar asa de darnic.Si inca ceva;argatii nu locuiau in curtea conacului ,ci in satul Pelinu.Mai documentati-va.