CELEBRÂND IUBIREA: Mircea Eliade & Maitreyi

Una din cele mai răsuntătoare povești de iubire, exotică totodată, este cea dintre scriitorul și filozoful român Mircea Eliade și Maitreyi, o tânără indiancă ce i-a schimbat definitiv mentalitatea. Povestea de iubire dintre cei doi, trăită de Eliade la 23 de ani (Maitryei avea 16 ani), avea să devină o operă literară care a făcut înconjurul lumii, fiind tradusă în mai multe țări. De altfel, „Maitreyi” a fost premiată și de Academia Națională a Indiei.

Cine și-ar fi închipuit în secolul trecut că distanța dintre București (locul unde s-a născut Eliade pe 13 martie 1907) și Bengal (locul unde s-a născut tânăra indiancă Maitreyi în 1914), precum și diferența de vârstă (el major, ea minoră) va fi un impediment pentru a trăi o poveste unică de iubire? Dacă astăzi putem să luăm contactul cu oricine datorită tehnologiei, pe vremea aceea lucrurile stăteau altfel.

Nu doar că se aprecia altfel iubirea, dar și pașii făcuți pentru a te apropia de cel de lângă tine erau extrem de timizi, păstrându-se inocența și candoarea care astăzi nu mai există. Și pe lângă acest tablou al iubirii pure, punem și diferențele de cultură care fac deliciul acestei povești de iubire: ea provine dintr-o familie hindusă cu reguli foarte rigide în ce privește comportamentul social al femeii, iar el provine dintr-o țară care a cunoscut o oarecare liberalizare a vieții (România era sub regalitate).

Mircea Eliade era student la Facultatea de Litere și Filozofie din București pe vremea când o cunoscuse pe Maitreyi. Acesta a obținut o bursă de studii în India, plecând la Calcutta în anul 1928 pentru a studia sanscrita. Aici este remarcat de filozoful indian Surendranath Dasgputa, care se îndrăgostește imediat de inteligența românului nostru, Eliade devenindu-i imediat discipol. În ianuarie 1930, după doi ani de studiat sanscrita și de filozofat împreună cu Dagsputa, Eliade îi câștigă încrederea filozofului indian și este primit la el în casă, unde o cunoaște pe Maitreyi.

Despre Maitreyi putem afla chiar din opera lui Eliade cum arăta: „Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară”.

Mircea Eliade dorea să precizeze în scrierile sale că niciodată nu a avut intenții de a lega o poveste de iubire cu Maitreyi, dar ceea ce îl fascina la această tânără exotică era privirea. Eliade o descria ca fiind „neînchipuit de senzuală” și că era pură ca o sfântă. Eliade a reușit să cunoască „o fecioară care ajunge amanta perfectă în cea dintâi noapte”.

CITEȘTE ȘI: GHID DE SUPRAVIEȚUIRE PENTRU FEMEILE SINGURE, DE VALENTINE S DAY

Însă sentimentele nu au fost doar dintr-o parte. Maitreyi era cuprinsă de frică în fața a ceea ce simțea: toate valorile și respectul familiei și al societății erau în pericol de dispersie. Maitreyi începea să se învinovățească de faptul că a simțit iubire: „Mircea are 23 de ani, eu am 16. Dar amândoi suntem puțin prea serioși pentru vârsta noastră. În nopțile fără de somn, (…) o pâlpâire de teamă suie dinlăuntrul meu și arde totul din calea ei. (…)Oare frică să fie ? Îmi este frică de scandal și de disprețul celorlalți ? Numai de aceea sufăr eu ? La miezul nopții, pe când privesc stelele, înțeleg ca nu e așa. Ceva ce a crescut în spatele fricii, mai vast decât ea, a distrus-o la rându-i. Este dragostea indestructibilă, dragostea fără de moarte. Flacăra dragostei este cea care arde totul și începe să răspândească lumina. Lumina asta pătrunde în adâncul ființei mele, în cel mai ascuns colțisor al inimii și toate fundăturile oarbe începeau să se lumineze. Toate pretențiile mele, toate autodecepțiile mele se evaporau, dispăreau, am început să văd imaginea întreagă a credinței. Viața mea și-a dobândit un nou înțeles”.

Povestea de iubire dintre Maitreyi și Mircea Eliade nu durează mai mult de un an, tatăl fetei descoperind ce se întâmplă în spatele ușilor închise în propria sa casă, îl dă afară pe Mircea, trimițându-i o scrisoare extrem de dură:

„Domnului M. Eliade,
Dumneata eşti străin şi eu nu te cunosc. Dar, dacă eşti capabil să consideri ceva sacru în viaţa dumitale, te rog să nu mai intri în casa mea, nici să nu încerci să scrii sau să vezi vreun membru al familiei mele. Dacă vrei să mă vezi personal, caută-mă la birou şi dacă ai vreodată să-mi scrii, scrie-mi numai acele fapte pe care un necunoscut le poate scrie unui necunoscut, sau un funcţionar superiorului său. Te rog să nu pomeneşti de această notă nimănui şi rupe-o, după ce o vei citi. Raţiunea acestei purtări trebuie să-ţi fie evidentă, dacă ţi-a rămas cât de puţină minte în nebunia dumitale. Îţi cunoşti ingratitudinea şi ofensa pe care mi-ai adus-o.
Dasgupta”

Cu durere în suflet, după ce s-a convertit la hinduism de dragul fetei, Mircea Eliade pornește într-o călătorie ascetică în Himalaya. Mircea Eliade a comparat pierderea iubitei sale cu pierderea întregii Indii. Pentru el, Maitreyi era India profundă: „Sufeream cumplit. Sufeream cu atât mai mult cu cât înţelegeam că, o dată cu Maitreyi, pierdusem India întreagă. (…)Această Indie, pe care începusem s-o cunosc, la care visasem şi pe care atâta o iubisem, îmi era definitiv interzisă. Nu voi putea niciodată dobândi o identitate indiană. Speranţa noastră, a mea şi a lui Maitreyi, că ne-am fi putut căsători, se urzise dintr-o iluzie”.