CELEBRÂND IUBIREA: Suleyman Magnificul și Roxelana din Carpați

Povestea de iubire dintre Suleyman Magnificul, cel care a oferit strălucire Imperiului Otoman prin brațul ei armat, și Roxelana din Carpați (sau Roxana) este una desprinsă din basme. Aceasta i-a fost mai întâi sclavă, dar pentru că sultanul se îndrăgostise de ea, a lăsat-o liberă devenindu-i nevastă.

Suleyman Magnificul a rămas în istorie nu doar datorită femeilor de care acesta era înconjurat ți faimei sale de crai, ci pentru că în timpul sultanatului său, Imperiul Otoman a cunoscut cea mai semnificativă extindere: Africa de Nord, Tunis, Arabia Saudită, Yemen, Irak sau Carpații. Mai mulți scriitori au notat în operele lor de-a lungul timpului că la curtea sultanului Suleyman după arabă și turcă, a treia limbă care se vorbea era slavona.

CITEȘTE ȘI: SCARLET O HARA ȘI RHETT BUTLER

Odată ajuns la Înalta Poartă de la Consantinopol, tânăra slavă Roxelana a trecut prin mai multe teste, specifice vremurilor respective, pentru a-i intra în grațiile sultanului. Sultanul urma să o aleagă pentru haremul său, dar nimic nu îi garanta Roxanei că Suleyman Magnificul o va alege pe ea, deoarece pretendente erau sute și mii de fete, majoritatea alegându-se cu titlul de cadână.

Roxelana a învățat din mers cum trebuie să câștige încrederea celor din jur, această ajungând cadână, soție și apoi cea mai de temut sultană din istoria Turciei. Roxelana va învăța să coase și să brodeze pentru soțul ei și chiar va cânta la mai mult instrumente muzicale specifice Turciei. Sultanul Suleyman Magnificul avea 26 de ani când a cunoscut-o pe Roxelana, care la 15 ani era deja cadână. Anii treceau și aceasta urca treptat în grade, devenind spția principală din harem și mama copiilor lui Suleyman.

Roxelana a lăsat moștenire omenirii opere arhitecturale impresionante, pe care le-a finanțat din poziția de Haseki („femeie care aparține doar sultanului”). În 1539, Roxelana ordonă construirea unui complex care să conțină o moschee și o școală, printre altele. Roxelana și-a extins ideile de construcție și în afara Turciei actuale, arhitecturile finanțate de ea existând în Ierusalim sau Mecca, ori alte țări arabe.