Conteaza, intelege, iubeste

Unul dintre prietenii mei dragi, despre care va voi vorbi un pic, are cea abilitate de a vorbi precis, chirurgical, cand chiar are ceva esential de spus. Fara sa paraziteze conversatia cu tot felul de completive, sintetizeaza pana la absurd, iar absurdul devine… explicativ, iti usureaza urmuzian comunicarea cu el si cu tine. Aseara, intr-o conversatie telefonica in urma careia am stat si-am asteptat pana mi-am revenit, mi-a zis asa „Ma, io cred ca iubirea insemna sa contezi pentru cineva”.

Nici macar nu vorbeam despre asta anume, despre iubire sau ceva, ci despre un film stupid, care ne face sa radem pe amandoi, pentru ca avea genul acela de umor prea sarcastic ca sa-l poti impartasi cu cineva, fara jena. Stiti cum e, cand ti-e rusine sa razi ca se intrerupe curentul in camera comatosului, pentru ca a dat drumul un cretin la televizor. Si brusc, imi da replica asta, gandindu-se la nevasta lui, o femeie absolut remarcabila, iubirea vietii lui care iesise in oras, cu fetele, prietenele ei.

Intr-o relatie mediocra, el ar fi insotit-o. Sau ar fi batut-o putin la cap. Sau ar fi sunat-o, macar asa, ca s-o intrebe la ce ora vine acasa. Intr-una exceptionala, asa cum e a lor, el se gandea la ea, sperand ca se simte minunat. Ani petrecuti impreuna. Rezonabilitate dublata de incredere. Atat. Pentru ca el e iubit, pentru ca el conteaza. Pentru ca ea conteaza pentru el. Pentru ca undeva, in Centrul Vechi sau in Venezuela, in Madagascar sau la Puchenii Mosneni, el rezoneaza in sufletul ei si conteaza, tot acolo. Nu mai trebuie altceva.

I-am multumit in gand, aseara, pentru felul sec si-n acelasi timp exhaustiv in care mi-a redefinit un sentiment atat de greu de inghesuit in paradigme. „Iubirea e sa contezi pentru cineva”. Wow. Cunoscandu-l, merita ce i se intampla. I se intampla ce a avut intelepciunea sa ceara.

Asta e. Ideea e sa contezi. Asta aduce dupa sine iertarea, uitarea, bucuria, profunzimea, durererea dulce, longevitatea unei relatii intre doi. Cata vreme contezi, durezi…