Blog
Cutiile de pom
Atata ne gandim la trecerea vremii, ca ne trece cheful de vremurile de-acum! Pare-mi-se mie, sau, vorba unei prietene, ne pierdem viata, cautand-o de mii de ori, socotind aiurea zile si ani?
Uite, ma uit la jucariile de pom pe care o sa le scoatem in scurta vreme din cutiile lor si-mi aduc aminte de povestea fiecareia, a fiecarui glob de sticla (le detest pe cele din plastic, tocmai pentru ca afiseaza o perenitate desantata), unele sunt in cutia lor de 40 de ani…
Asa e si cu inima asta a noastra. Poate ne facem prea multe socoteli, crezand ca ne-a trecut vremea, pentru ca vine mai la indemana si pentru ca asta face toata lumea, se plange si se franeaza. Azi, sentimentele mi se pare teribil de asemanatoare globurilor de Craciun: trebuie scoase numai de Sarbatori. De sarbatorile vietii, indiferent in ce zi apar ele, trebuie sa ne scoatem din cufere tot ce avem, ghirlande si flori, globuri si…instalatii electrice cu lumanarele. Singura grija e cum le punem inapoi, in cutie, atunci cand sarbatoarea s-a sfarsit.
Grija mare… Acolo e necazul, pentru ca riscam sa descoperim, data viitoare, la urmatorul Craciun al inimii, ca in cutii sunt cioburi stralucitoare si pulbere fina, atat… Care dintre noi stie ce mai e in cutiile de la Sarbatorile trecute? Si, daca globurile sunt intregi inauntru, de ce n-ar mai veni bucuria? Ce daca au trecut anii? Ce daca-s piedici? Globurile inimii sunt, poate, macar unele, intregi… Sa traim, zic.
Sarbatorile din calendar sunt un pic prea previzibile. Celelalte ne asteapta dupa primul colt…sau poate al doilea sau a treilea…asteapta sa invatam sa primim!
6 Comments
Leave a Reply
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Alexandra
2013-12-09T22:10:15+02:00 at 2013-12-09T22:10:15+02:00
Frumos!
stela
2013-12-10T10:04:16+02:00 at 2013-12-10T10:04:16+02:00
Am cunoscut candva un om care raspundea la intrebarea „ce mai faci ?” cu „exceptional !” spus din tot sufletul, astfel ca revarsa asupra ta buna dispozitie sau cel putin iti schimba cumva traiectoria unei zile care se arata cenusie. Nu mai este printre noi din pacate. Am preluat vorba lui si am descoperit ca la raspunsul meu („exceptional” sau „foarte bine”)licarul de bucurie ca un globulet de craciun care se vedea in ochii celui ce m-a intrebat m-a bucurat si pe mine. Atmosfera s-a destins parca era o minuscula sarbatoare de care ne-am bucurat amandoi. Crezi ca nu avem probleme, nu avem ganduri care nu ne dau pace ? Ba da, dar incercati si dvs.Te pup Teo. Tu aduci cu tine globurile micilor noastre bucurii. Imi place …….
lili
2013-12-11T09:48:34+02:00 at 2013-12-11T09:48:34+02:00
Teo,parerea mea este de a nu ne mai gandi atat de mult ,nici la timpul ce si cum l-am petrecut si nici la ce va sa vina…..si eu pic in aceasta extrema si ma intristez foarte,aproape ma deprima,ma intreb pentru ce existam,care este rostul nostru pe acest pamant?in lumea noastra ,patura mijlocie, care muncim pe un salariu din care abia supravietuim chiar imi vine sa cred ca D-zeu ne-a lasat pentru a imbuiba atatia nemrnici care ne fura banii munciti cu niste impozite nerusnate………dar nu asta voiam sa spun:)……Faza este ca,daca nu ne mai gandim am observat ca devin mai indiferenta si mai nesimtitoare,mi-e indiferent daca vine un cutremur la scara de cartea recordurilor sau ,ca si pana acum merg innainte pana nu mai exist….tu esti o minune a lui D-zeu cred ca mai ai sarcini de indeplinit pe acest pamant,fii cum ai fost dintotdeauna si bucura-ne si noua existenta cu optimismul tau…..Mie im pari atat de buna inact sunt convinsa ca ai alina chiar si o rana deschisa….D-zeu sa-ti rezerve numai bine si multa sanatate……………………………….O admiratoare!
ica
2013-12-11T10:56:05+02:00 at 2013-12-11T10:56:05+02:00
Draga Teo, ma bucur f. tare ca ai revenit. Esti supertare,desteapta ,frumoasa, spontana, cu vorbele la tine;(nu te mai necaji de greutate, atit doar cit sa nu-ti afecteze sanatatea, au altele trup de sirena si le vijiie vintul a gol prin cap).
Ma bucur ca ai cu totul alt nivel al selectiei invitatilor,excelent, mare grija insa , nu cumva sa te tenteze sa cobori stacheta ba din contra avind in vedere ca ai un spatiu de emisie generos ,poti sa-ti lasi invitatii sa-ti povesteasca multe chestii interesante.
Mi-as permite un sfat:stii ca repetitia duce la plictis, asadar, la monologurile de inceput de emisie nu mai rapeta insistent o chestie (vezi teoria cu telecomanda mica , mare …etc.Deasemenea ,sunt momente in care strigi ba chiar urli,crezind ca binedispui, dupa parerea mea e prea mult si nu te avantajeaza defel ,fii o gazda vesela si rafinata.
Din suflet iti doresc mult bine si pace-n suflet,Dumnezeu sa va ocroteasca pe tine ,pe fetita ta si pe toti cei dragi tie.
mimi
2013-12-11T12:39:49+02:00 at 2013-12-11T12:39:49+02:00
Sunt globuri si globuri. Cele de sticla, frumos pictate, unele cu Mosul, altele cu omul de zapada, altele sunt simple, depinde de etapa vietii. Sunt stralucitoare, dar nu toate sunt atragatoare. Se mai ciobesc pe la inchizatori, ai vrea sa-l lasi in urma si-ti zici: las’ ca-mi iau unul nou, mai stralucitor. Dar acela pe care il tii in mana are povestea lui si nu te lasa inima.Cine-mi poate spune ca acela subred nu mai e bun asa beteag si la anul?! De ce sa-l inlocuiesc? E asa de simplu sa ne debarasam de globurile care nu ne sunt pe plac. E mai usor. Zici ca uiti mai usor stralucirea lor,cu trecerea timpului, dar nu-i asa. Intr-un final trebuie sa-ti iei ”La revedere”. Vine si momentul acesta, cand privesti la pulberea fina si nu mai putin stralucitoare si te intrebi daca oare globul pe care il vei achizitiona cu truda, cu agoniseala a mai multor sarbatori de Craciun, va fi mai trainic, chiar daca nu la fel de stralucitor. Adio, glob stralucitor, care mi-ai luminat privirile si sufletul! Alt globulet va sta semet in bradul meu de Craciun. Privim cu nostalgie dincolo de globuletele, pulbere fina, stralucitoare, dincolo de bradul ce troneaza in camera de zi, privim si tindem catre sentimente de implinire alaturi de alte suflete…
dobre elena
2013-12-12T13:02:18+02:00 at 2013-12-12T13:02:18+02:00
Buna Teo !Imi place mult ce-ai scris azi, Mai ales despre cutia cu globuri!Asta imi aminteste despre o incercae literara de pe la sfarsit de liceu (acum am …sa tot fie vreo 57 spre 58 de ani!),in care filozoafa eram:” Inima ta , omule ,e ca un pom de Craciun/ De care -ti anini sentimentele,/Pe care ,in fiecare an ,le stergi de praf,/incercand o ordine noua…
Ei si cum spuneam ,aproape cam imbatranit degeaba.! Ca eu nu mai pricep nimic din tot zbuciumul lumii asteia. Caci incotro merge ea? Ca nu ma mai regasesc in valorile care conteaza azi Eu, de exemplu ,traiesc mai intens bucuria de a darui ,decat pe cea de a primi. Din pacate nu am o situatie materiala care sa-mi permita sa daruiesc pe cat mi-as dori.
Si pentru ca multe ,multe as povesti cu tine ca tare vibram pe aceeasi lungime de unda,voi cauta timp si diponibilitate sufleteasca (caci acusica ma lupt sa -mi scot definitiv din minte ca mai sufar de ceva rau, dupa ce am facut o operatie reusita si un tratament chimioterapic, pentru o tumora la san ,de care stii ca acum se scapa, mai ales ca n-am avut nicio diseminare.)
Si pentru a sari de la una la alta, cum sade bine la varsta mea, te-as mai intreba daca tu mai stii ceva despre Costel Busuioc acel biet conational , pe care presa aci l-a pupat, aci l-a scuipat ,cum ii sade ei bine,care mai ieri concerta la Ateneu si-npiete publice, care a scos CD si despre care apoi s-a ras ca n-a luat bac-ul?
Te pup,Elena