Cuviosul Eftimie cel Mare, izbăvitorul de boli grele. Ce nu este bine să faci astăzi

Creștin ortodocșii îl prăznuiesc în fiecare an la 20 ianuarie pe Cuviosul Părinte Eftimie cel Mare. Sfântul Eftimie a trăit pe vremea împăratului Grațian. S-a născut în Melitina, în cuprinsul mitropoliei Armeniei, din pântece sterp și neroditor, asemenea Sfântului Ioan Bote­zătorul, părinții săi, Pavel și Dionisia, fiind de neam bun.Cum nu aveau copii, se rugau necontenit să le dăruiasca Dumnezeu un fiu.

Într-una dintre nopți, pe cand se rugau, ‘li s-a aratat oarecare vedenie, zicandu-le: „Ve­seliti-va, ve­seliti-va, pentru ca, iata, v-a daruit Dumne­zeu fiu, numit cu numele veseliei, caci prin nasterea sa daruieste Dumnezeu veselie Bise­ricilor Sale», aflam din scrierile lui Chiril Monahul.

Dupa moartea tatalui sau, maica sa l-a dus la Evtroiu, marele episcop al Melitinei, care l-a randuit in ceata clericilor. Cum avea aplecare catre sfintele invataturi, savarsind numai fapte bune, a fost hirotonit preot si a primit purtarea de grija a sfintelor manastiri si schituri.

Avea 29 de ani cand s-a dus la Ierusalim, ase­zandu-se intr-o din pestera, impreuna cu cuviosul Teoctist (praznuit la 3 septembrie), loc in care multora le-a fost de folos, izbavindu-i de boli grele, rugaciunile sale aducand ploi in vreme de seceta, tamaduind pa­mantul de la nerodire.

Se spune de asemenea ca a hranit cu cateva painici patru sute de oameni care venisera la manastirea lui. ‘Stra­lucirea launtrica a sufletului acestui Cuvios a vadit-o si stalpul de foc care se pogora din cer, cand cuviosul slujea, si sta langa el pana se sfarsea Sfanta Jertfa, vazut fiind de toti cei din jurul lui.

El vedea cu mintea si gandurile celor ce se apropiau de Sfanta Cuminecatura, cunoscand pe cel ce venea cu cugetul curat si pe cel ce era intinat, iar acesta era semnul curatiei celei mai desavarsite(…)”, aflam din volumul „Vietile sfintilor de peste tot anul”.

A știut dinainte ziua în care va muri

Preacuviosul parinte Eftimie s-a mutat la Domnul cand avea 97 de ani, stiind insa dinainte ziua adormirii sale.

Vazand feluritele minuni care se petreceu la mormantul Preacuviosului Eftimie, Chiril Monahul i-a intrebat pe cei mai varstnici calugari despre viata Sfantului.

CITEȘTE ȘI: RUGACIUNE pentru momente de intristare, spaima si vise urate

„Si cate am putut afla si invata de la fiecare dintre acestia, nu numai minunile si petrecerile marelui Eftimie, ci si vietuirea si petrecerea celui intre sfinti Sava, (…) le-am scris acele povestiri amestecate si nepuse in randuiala. (…), dar inceputul alcatuirii nu ma pricepeam (…)

Facand rugaciuni prea fierbinti, intr-una dintre zile, cum sedeam pe obisnuitul meu scaun si aveam hartiile in maini, pe la al doilea ceas din zi, fiind cuprins de somn, mi s-au aratat Cuviosii parinti Eftimie si Sava cu podoaba cuviincioasa parintilor si obisnuita lor, si am auzit pe cel intre sfinti Sava zicand catre marele Eftimie: «Iata, Chiril al tau are hartiile in maini si arata sarguinta prea fierbinte, dar trudindu-se atata, nu putea face inceputul alcatuirii».

Iar marele Eftimie a raspuns: «Cum va putea face alcatuire pentru noi, neavand inca darul de cuvant rostitor intru deschiderea gurii?».

Iar cel intre sfinti Sava a zis: «Da-i lui, parinte, darul!». Induplecandu-se marele Eftimie si scotand din sanul sau un alabastru de argint cu miere, apoi scotand miere din alabastru, mi-a dat de trei ori in gura mea.

Iar cele luate in gura prin miere erau in chip de untdelemn, iar gustul mai dulce decat mierea; (…) eu desteptandu-ma din acea nespusa vedenie, inca avand duhovniceasca mireasma si dulceata pe buze si in gura, am inceput indata inainte cuvantarea acestei scrieri de fata.”