Dana Nalbaru e de acord cu alaptatul in public. Mesajul ei pentru toate femeile

Face ce face si ajunge din nou in atentia publicului, insa de fiecare data cu argumente. Dupa ce declaratiile ei referitoare la sistemul de invatamant din Romania au starnit ample controverse, fosta solista a trupei HI-Q vorbeste acum despre alaptatul in public, un subiect sensibil pentru romani.

Interpreta de muzica usoara este o adepta a alaptatului in public si nu se fereste sa apara in imagini in timp ce isi hraneste copilul. Vedeta a impartasit aceasta experienta pe blogul ei personal: „Azi Kadri are un an si o luna si inca papa la san. E momentul lui de pace, momentul nostru in care ne conectam si vorbim doar din priviri. Il inteleg atat de bine! Stiu ca inca nu e pregatit sa renunte la san si nu il voi forta.

Vreau sa il las in ritmul lui. Pe mine nu ma incurca cu nimic, nu plec serile nicaieri fara el, nu sunt deranjata ca ma trezeste noaptea si nici ca uneori trebuie sa il alaptez in public. Apropo de asta: desi ma cunoaste multa lume nu ma feresc deloc sa il alaptez pe Kadri in public.

„Le incurajez pe toate femeile sa nu se simta prost pentru ca nu fac un lucru gresit

Stiu ca sunt unii oameni deranjati si care judeca aspru femeile care fac asta, dar eu le incurajez pe toate sa nu se simta prost pentru ca nu fac un lucru gresit. Nu imi etalez sanii ostentativ si am grija sa fiu discreta cand il pun pe Kadri sa pape dar nu mi-e rusine daca cineva se holbeaza la mine (ce treaba are respectivul de se holbeaza?), nu ma asez in fata multimii dar nici nu ma inchid in toaleta si nici nu caut cea mai ascunsa banca pentru a-i da copilului meu sa manance. E un timp pentru toate si cand copilul e asa mic el trebuie sa fie in locul in care se simte cel mai in siguranta… la pieptul tau, mama!”.

Dana Nalbaru a mai spus ca experienta alaptatului in public a fost traumatizanta la primul copil deoarece nu a putut alapta decat doua saptamani: “Experienta cu Sofia fusese traumatizanta pentru mine, la momentul respectiv nu am reusit sa gasesc in mine putere si dupa doar doua saptamani am renuntat. Facusem febra mare, abia ma puteam tine pe picioare pentru ca eram foarte slabita si ne chinuiam toti.

Eu, pentru ca mi se parea ca nu se mai termina si aveam dureri foarte mari (cine a trecut prin asta stie despre ce vorbesc), Dragos pentru ca se simtea neputincios iar Sofia mea mica pentru ca simtea prin ce trec si reactiona ca atare…

Pe langa dureri aveam si sentimentul de vinovatie ca nu fac ce trebuie, ca eu nu pot ca celelalte femei si eram pe punctul de a intra intr-o mare depresie. Citisem tot felul de lucruri despre cat de urata poate fi depresia postnatala si ma temeam ca mi se va intampla si mie.

Mi-am dat seama ca trebuie sa fiu linistita si ca e mai important sa fac in asa fel incat sa functionez, am acceptat faptul ca sanii mei sunt ca piatra, vineti si ca nu iese nimic din ei iar cand am facut febra mare am oprit lactatia si am trecut pe lapte praf.

Dupa aceea, lucrurile s-au linistit. M-am luptat in tacere cu sentimentul de vinovatie ca poate trebuia sa mai insist, sa mai trag de mine dar Sofia a crescut si, Slava Domnului, nu a avut probleme de sanatate”.