Sanatate
Date de contact Sertac Cicek – Medicul cardiolog prezent la TEO SHOW
Date de contact Sertac Cicek – Medicul cardiolog prezent la TEO SHOW
Astazi am avut onoarea ca in cadrul emisiunii TEO SHOW sa-l intanim pe domnul Profesor Doctor Sertac Cicek, un mare specialist in cardiologie din Turcia care ne-a povestit ca in Romania sunt zilnic diagnosticate persoane cu grave probleme cardiologice.
Sertac Cicek la TEO SHOW
Contact Sertac Cicek – Medic cardiolog prezent in emisiunea TEO SHOW
Daca va doriti sa luati legatura cu domnul Profesor Doctor Sertac Cicek, o puteti face pe adresa de email: sertac.cicek@anadolusaglik.org.
Rostas Remus Ovidiu
2014-06-28T15:05:39+03:00 at 2014-06-28T15:05:39+03:00
In Atentia D-mnei Teo Trandafir Kanald
Povestea a tanarului Rostas Remus Ovidiu are un vis de a canta si de a fi sprjinit
Un suflet adăpostit într-un pui de om care a fost părăsit şi uitat de cea care i-a dat viaţă, a rămas la fel de curat şi plin de speranţă că îşi va găsi într-un final linistea. Încă de când era un nevinovat, neajutorat şi fără puterea de a se proteja, a ajuns într-un centru de plasament care a devenit pentru el “acasă”. Acestea sunt cuvintele cu care începe povestea de viaţă a tânărului Remus Rostaş, care la vârsta de 28 de ani încă îşi mai caută rostul în viaţă, având speranţa unei existenţe mai bune.
Băiatul provine dintr-o familie de rromi din Gherla. Nu de mult a aflat cine este cea care l-a abandonat într-un spital şi nu i-a oferit niciodată o vorbă bună sau o îmbrăţisare călduroasă, de care un copil are mereu nevoie. Mai ales în primii ani de viaţă, cel puţin până la majorat când un om este capabil să îşi aleagă drumul pe care vrea să îl urmeze şi să fie responsabil de tot ceea ce face, copilul are nevoie de dragostea şi protecţia părintească, dragoste pe care Remus nici măcar nu o cunoaşte, nu a simţit-o niciodată.
Ce poate simţi oare un copil când se vede “singur pe lume”, este mereu trasferat de la un centru la altul şi aude în fiecare zi aceleaşi cuvinte “după 18 ani vei pleca de aici”? Unde să plece? În ce direcţie să privească? Ce îl aşteaptă afară? acestea sunt întrebări care cu siguranţă pe Remus îl frământau în fiecare clipă. S-a maturizat mai repede de vreme, iar jucăriile au fost înlocuite pentru el cu “gânduri negre”. În timp ce discutam şi îi puneam diverse întrebări, cu privirea fixată înainte şi cu ochii înăbuşiţi în lacrimi, m-a înterupt spunând “nu am pe nimeni”, şi în acel moment m-am gândit că are tot dreptul să spună acest lucru deoarece nimeni nu i-a purtat de grijă mai ales după ce a iesit din orfelinat luându-şi viaţa în mâini. Nici acolo nu i-a fost mai bine deoarece, chiar daca avea un acoperiş deasupra capului şi ce să mănânce, era deseori bătut chiar şi de
ceilalţi copii care erau mai mari şi mai puternici decât acesta, dar şi de gardieni sau profesori. Îmi povestea cum de sărbători când veneau străini să le aducă jucării şi dulciuri, după ce plecau acei oamneni care veneau în vizită, nici un copil nu mai vedea cadourile care le primea fiindcă erau luate de îngrijitori. Toate aceste amintiri au rămas în mintea şi sufletul băiatului.
Remus a fost mereu un luptător şi a dorit să îşi câştige existenţa cinstit, însă din cauza etniei nimeni nu a vrut să îl angajeze neavând încredere în el. Mult timp s-a zbătut să obţină un loc de muncă şi mai ales un acoperiş deasupra capului. A dormit prin parcuri, afară, pe unde apuca pe timp de vară, însă când a venit iarna se adapostea noaptea într-o scară de bloc şi avea cu el doar o plapumă care o făcuse cu mâna lui la Grupul Şcolar Samus nr 18, şcoală de arte şi meserii din Cluj Napoca, unde a studiat până la vârsta de 18 ani. Nu s-a dat bătut şi a căutat în continuare loc de muncă care sa îi ofere măcar o pâine. Îl avea doar pe Dumnezeu cu el şi speranţa că va putea pune liniştit capul pe pernă într-o bună zi. A trimis scrisoare chiar şi preşedintelui Traian Băsescu, în care a povestit despre situaţia lui şi a “fraţilor” acestuia, care au ajuns şi ei pe străzi şi nu i-a
sprijinit nimeni pentru a obţine un loc de muncă. Nu a primit nici un răspuns. În ciuda tuturor barierelor care i s-au pus în faţă, Remus a fost angajat la un bloc pentru a curaţa scările. Pe el nu l-a mulţumit doar acest loc de muncă şi timp de 2 ani a fost şi vânzător de ziare. Tânărul îi mulţumesţe lui Dumnezeu că i-a purtat de grijă şi de un an lucrează la firma SC FUJIKURA AUTOMOTIVE ROMANIA S.R.L.. Are un loc de muncă stabil, un acoperiş deasupra capului şi ce să îşi ducă la gură.
Chiar dacă a trăit în întuneric, înconjurat de răutate şi cunoscând doar sentimente de frică, ură, dispreţ, superioritate şi fiind marginalizat de multe ori, a trăit cu speranţa că într-o zi va fi bine şi va fi şi el fericit. Se zice că ochii sunt oglinda sufletului, iar în privirea lui Remus se poate observa cu uşurinţă bunătatea, chiar şi încrederea pe care o are în oamenii din jur. Când stai langa el, vezi un băiat nu mai înalt de 1.60 m, foarte slăbuţ, brunet şi cu ochii mari, negri, care sclipesc. Aceasta este prima impresie care si-o poate face oricine cand îl vede, însă dacă reuşeşti să treci peste “barieră”, vei simţi emoţiile transmise de acest tânăr care a dus atât de multe în spate de-a lungul vieţii lui, încât ţi se pare că a trăit o viaţă de om.
Înconjurat de suferinţă, el şi-a găsit alinarea în muzică. Este pasionat de muzică încă de la vârsta de 11 ani. A fost remarcat de profesorii de la şcoală în timp ce imita tot ceea ce auzea la radio şi la televizor. Visul lui era să devină un cunoscut cântăreţ de muzică populară şi usoară. După ce a mai crescut, a luptat pentru acest vis şi a reuşit să termine Şcoala Populară de Muzica, studiind 3 ani de canto. Taxele au fost plătite de 2 familii cărora le-a intrat la suflet încă de pe vremea când mergea la colindat în blocurile din apropierea căminului în care locuia şi învăţa. A participat la X Factor, la emisiunea “Cântă dacă poţi”, unde a câştigat 1000 Ron, la Megastar şi de asemenea a fost la diverse emisiuni unde a vorbit despre viaţa lui: B1 TV la Povestiri de viaţă, la Prima TV şi la NCN .
Mereu are în minte momentele prin care a trecut cât timp era la casa de copii. Nu a uitat de unde a pornit şi i-au rămas întipărite expresiile feţelor celor mici care au rămas în urma lui. Şi-a dat tot interesul pentru a organiza spectacole copiilor de la câteva centrele de plasament din Cluj Napoca, primul fiind în 2010, de Crăciun, specatacol finalizat cu success. La finalul acestuia a promis că va mai face bucurii acelor suflete nevinovate. De Pasti , de 1 iunie si de asemenea, din nou de Craciun în anul 2011, a căutat sponsorizări şi le-a oferit copiilor, pe lângă un specatacol de muzică, multe cadouri: haine, jucării şi alimente.
Date de Contact Adresa Str Blajului nr 16 la acest nr poate fi gasit pe Telefon ***sau la
** Va multumesc Frumos