De ce n-asculta copilul din mine

Unul dintre avatajele varstei pare a fi intelepciunea. Pare, spun, pentru ca am vazut netrebnici pe toate palierele vietii. Pe toate aceste paliere am gasit, in acelasi timp, exact ca-n „Micul Print” un habotnic ca toti habotnicii, un increzut ca toti increzutii, un cuceritor ca toti cuceritorii. Tineti minte asta, cu singuranta, iar daca nu, trebuie sa incercati sa cititi „Micul Print”. E ce trebuie.

Varsta aduce experienta. Experienta se bazeaza, cel mai adesea, pe deciziile proaste pe are le-am luat. Simplu si previzibil, urmeaza teama de decizii proaste, izvorate, exact, din experienta, lucru care sufoca libertatea si copilul din noi. Eu, experimentatul, stiu ca viitorul  va arata asa si nu asa, pentru ca recunosc detalii din tablouri trecute, deci pot sa evit coliziunea cu dezamagirea. Pf… Vedeti cat de gresit, desi tentant, e rationamentul?

Cred ca doar pare ca suntem intelepti, cand ii innebunim pe cei mai tineri decat noi sau pe copiiii nostri cu sfaturile cerute au ba, care capata, de la un punct incolo, accente de porunca. Suntem doar batrani si plictisiti, nu superiori celor care ne cer sfaturile! Si daca tot le dam, n-ar fi minunat sa incepem cu „parerea mea e ca”? Ar strica putina duiosie?

Copiilor din noi sau de aiurea le sun din nou ceva ce ei stiu. Unul dintre avantajele varstei pare a fi intelepciune. Pare. Pentru ca nimeni nu are destula incredere in sine, pentru a da sfaturi fara gres.