De ce plângem de fericire?

Cercetătorii de la Universitatea Yale din Statele Unite au găsit un răspuns la una dintre întrebările care măcinau seria dilemelor despre ființa umană: de ce unii oameni plâng de fericire? Cum se explică lacrimile de fericire câtă vreme plânsul este asociat cu momentele nefericite?

În frunte cu psihologul Ariana Aragon, oamenii de știință au ajuns la concluzia că de vină este tocmai corpul nostru. Atunci când atingem un climax de fericire, organismul este obligat să îl reseteze automat, să intervină pemtru a echilibra sentimentele, astfel încât apare plânsul pentru ca fericirea să nu izbucnească în alte forme mai puțin cunoscute și mai puțin controlabile.

CITEȘTE ȘI: BOALA FICTIVĂ CARE NAȘTE BOLI REALE

Profesoara și psihologul Ariana Aragon explică acest fenomen ciudat dar la ordinea zilei astfel: oamenii au niște limite emoționale care dacă sunt atinse se provoacă o reacție adversă. De exemplu: dacă o persoană este extrem de fericită, aceasta ar putea ca pentru a se echilibra și a nu exagera cu starea de euforie să recurgă la plâns. Același lucru este valabil și viceversa. În cazul în care cineva este extrem de furios sau supărat poate să înceapă să râdă pentru că organismul îi dă semnale că nervii îl pot afecta serios, astfel încât detensionarea apare imediat prin râs nervos.

„Mi-a luat mult timp, o groază de experimente și foarte multă muncă pentru a ajunge la concluzia și a putea spune dacă persoanele se simt emoționalmente pozitiv și acționează exprimându-se printr-o acțiune aparent negativă, într-o varietate de situații”, explică Aragon.

Pentru a ajunge la concluziile acestui studiu, au fost supuși cercetării 300 de persoane din diferite culturi, ceea ce înseamnă că acest obicei – a plânge de fericire – nu ține cont de cultură, rasă, etnie sau orice altă diferență între oameni.