De ce sunt dezgropati mortii o data la 7 ani

Desi este un obicei la care Biserica Ortodoxa a renuntat in urma cu ceva ani, inca exista sate din moldova unde mortii sunt dezgropati la fiecare 7 ani. La baza acestei traditii stau mai multe rationamente, sustin figurile ierarhice.

Traditia Bisericii interzice dezgroparea mortilor, insa anumiti preoti sunt de alta parere. Conform dogmelor, mortii nu se dezgroapa pana la Judecata de Apoi. Exista, totusi, sate in care si astazi mortii sunt dezgropati o data la 7 ani, cand li se face pomenire la mormant.

Dezgroparea se face din mai multe rationamente. La orase, acest obicei este practicat din cauza supraaglomerarii cimitirelor pentru a face loc persoanelor decedate recent.

Acolo unde nu este suficient loc, prin cimitire sau unele manastiri, osemintele calugarilor se depun in asa numitele „gropnite”, ‘cripte’ sau osuare, situate sub bisericile din cimitir, precum cele de la Manastirile Neamt, Secu, Varatic sau Agapia.

Un alt motiv pentru care s-au dezgropat mortii in trecut, motiv care se respecta in anumite sate moldovenesti tine de starea mortului, de ‘neatingerea’ lui de catre moarte. Se spune ca insasi Sfanta Parascheva ar fi fost descoperita neatinsa de moarte in urma dezgroparii dupa 7 ani, dupa care a fost canonizata.

Rugăciunea pe care o spun copiii la moartea părinților

Tanarul care a decedat de doua ori dezvaluie ce e dincolo de moarte

Parintele Ilarion Argatu (1913-1999) sustinea ca obiceiul a fost preluat de la Manastirea Neamt, unde inca de pe vremea staretului Paisie Velcicovschi se dezgropau mortii o data la 7 ani. Se pare ca staretul Velcicovschi a imprumutat obiceiul in urma unei calatorii pe Muntele Athos din Grecia.

Paisie a vazut acest obicei pe Athos, unde calugarii greci i-au spus ca este bine ca fetele bisericesti, dar si simpli enoriasi ingropati sa fie dezgropati la fiecare 7 ani pentru a vedea cum au primit moartea in lumea de dincolo.

Daca acestia se ‘prezentau’ in stare perfecta, fara a avea corpul descompus (asa cum este normal) si putrezit, intrau in atentia Bisericii deoarece putea fi vorba despre oameni pe care Dumnezeu i-a ingrijit mai mult pentru sfintentia cu care si-au trait vietile.

La finalul slujbei de inmormantare, cand trupul neinsufletit este dus la groapa, parintele face semnul crucii cu harletul rostind: „Se pecetluieste groapa adormitului robului lui Dumnezeu pana la a Doua Venite a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin”. Realitatea arata insa altfel conform etnografilor.

In cartea „Inmormantarea la romani”, scrisa de S. Fl. Marian, publicata in anul 1915, se spune ca dezgroparea nu se facea doar in Moldova, ci si in Tara Romaneasca, astfel: romanii isi dezgropau mortii la fiecare 3 ani (la moartea unui copil), la cinci ani de la moartea unui tanar si la sapte ani la moarte unui batran.

Dezgroparea avea si regulile ei stricte. Aceasta se facea in ultima sambata de la implinirea termenului si groparii scoteau oasele afara, le puneau intr-un lighean sau covata si spalau oasele cu apoi si apoi cu vin, simbolizand sangele Domnului. Oasele se asezau apoi intr-un saculet bine inchis. De pomana se dadea coliva sau gaina fiarta.