Doi bărbați grav bolnavi ocupau acelasi salon in spital. Unui bărbat i s-a fost permis să stea în pat pentru o ora in fiecare dupa-amiaza pentru a i se drena lichidul din plămâni.
Patul lui era langa fereastra camerei. Celălalt bărbat a trebuit să-și petreacă tot timpul culcat pe spate. Oamenii au vorbit ore în șir. Ei au vorbit despre soțiile și familiile lor, casele lor, locurile lor de muncă, implicarea lor în serviciul militar, unde au fost in vacanta …
În fiecare după-amiază, atunci când omul din patul de langa fereastra putea sta în sus, el isi petrecea o mare parte din timp pentru a-i descrie colegul lui de cameră toate lucrurile pe care le-ar putea vedea pe geam.
Omul din celălalt pat a început să trăiască pentru ora aia…care ii anima lumea exterioară pentru scurt timp.
Fereastra avea vedere spre un parc cu un lac. Ratuste si lebede se jucau in apa în timp ce copiii navigau bărcile in jurul lor.
Tineri îndrăgostiți mergeau braț la braț în mijlocul florilor de toate culorile și o vedere frumoasă la orizontul orașului putea fi văzuta în depărtare.
Omul de la fereastra descria toate acestea în detalii rafinate, iar omul din partea cealaltă a camerei isi închidea ochii și isi imaginea acesta scenă pitoresca.
O după-amiază caldă, omul de fereastra a descris cum trecea o parada. Deși celalalt om nu a putut auzi trupa, el o putea vedea cu ochii minții in timp ce omul de la fereastra o descria in cel mai mic detaliu.
Zile, săptămâni și luni au trecut. Într-o dimineață, asistenta a sosit pentru a aduce apă , doar pentru a găsi corpul neînsuflețit al omului de la fereastră, care a murit linistit în somn.
Ea s-a întristat și a sunat însoțitorii pentru a veni sa recupereze corpul neinsufletit.
De îndată ce a părut oportun, celălalt bărbat a întrebat dacă el ar putea fi mutat lângă fereastră. Asistenta a fost fericita sa faca asta, iar dupa ce s-a asigurat ca era asezat confortabil, ea a plecat lasandu-l singur.
Încet, dureros, barbatul s-a sprijinit in cot pentru a putea arunca o privire catre lumea reala. A vazut un perete gol.
Omul a intrebat asistenta care ar fi putut fi motivul pentru care colegul său decedat ii descria lucrurile acelea minunate ! Asistenta i-a răspuns că omul era orb și nu putea vedea nici macar peretele.
Ea i-a spus, “Poate că el a vrut doar să încurajeze pe tine. ”
Epilog:
Există o fericire extraordinară în a-i face pe altii fericiti, în ciuda propriilor noastre situatii.
Durerea impartasita este jumătate din durere, dar fericirea împărtășita, este dubla.
Dacă vrei să te simți bogat, numara toate lucrurile pe care le ai si pe care banii nu le pot cumpăra.
” Ziua de azi este un cadou, si se numește… Prezent. ”
