Doliu în lumea muzicii românești! O cântăreață de muzică populară s-a stins din viață la 71 de ani

Este doliu în lumea muzicii românești. O cântăreață de muzică populară s-a stins din viață la 71 de ani. Este vorba de Maria Tudor.

Maria Tudor a murit în somn, după cum a declarat chiar soțul ei, Luca Novac: „A intrat în cameră să se odihnească şi n-a mai ieşit”

Artista avea programat un spectacol pe data de 7 martie. Trupul neînsufleţit al Mariei Tudor a fost depus i la Capela de la Cimitirul din Calea Lipovei, iar duminică va fi dus acasă, la Brad, acolo unde va fi înmormântată, scrie ziuadevest.ro.

Luca Novac este devastat de durere. Maria Tudor, soția sa, s-a stins vineri, 2 martie. Cu câteva zile în urmă împlinise 71 de ani. La Caransebeş, în spectacolul organizat de Ioan Gheorghe Oltean prin care marca 50 de ani de cântec, Maria Tudor culegea aplauzele publicului şi colegilor de scenă din mai multe generaţii.

Era atât de fericită… Pentru 7 martie era programat un astfel de spectacol la Timişoara, la Casa Armatei. Dar Maria, „a intrat în cameră să se odihnească şi n-a mai ieşit”…

Născută la 23 februarie 1947 la Săveşti, judeţul Hunedoara, Maria Tudor a cântat mai întâi munţilor şi dealurilor, caprelor, pe care, copil fiind, le ducea la păscut. Şi-a învins acolo emoţiile pentru totdeauna. Ba mai mult, a învăţat să fie deschisă, sinceră, energică, veselă, calităţi care au însoţit-o întreaga viaţă şi au ajutat-o să treacă peste obstacolele ivite în cale.

În corul bisericii s-a integrat repede, în ciuda vârstei fragede, iar în corul Şcolii a devenit solistă. A simţit nevoia să-şi dezvolte aptitudinile muzicale şi a recurs la o metodă mai puţin întâlnită în rândul fetelor: a luat lecţii de acordeon. Cu Ansamblul elevilor Şcolii din Vaţa de Jos, Maria Tudor a stârnit interesul publicului de pe Litoralul Mării Negre.

Mentorii ei, prof. Marin Stan, directorul Casei de Cultură din Brad şi prof. Nicolae Bulz, instructor la Clubul muncitoresc Gura Barza, unde a activat la Clubul Cultural, au susţinut-o şi au încurajat-o în permanenţă, dându-i încredere tot mai mare în capacităţile ei artistice. A urmat cursurile Liceului „Avram Iancu” din Brad.

Concursul televizat „Dialog la distanţă” – în mare vogă în acea vreme – i-a dat posibilitatea Mariei Tudor să se afirme pe plan naţional. În 13 noiembrie 1965, judeţul Hunedoara a concurat cu judeţul Bacău, iar Maria Tudor era un element esenţial al moţilor care au câştigat.

Cântecul ei „Când vii bade de la Deva” a devenit şlagăr. Doi ani mai târziu, în 1967, în cadrul aceleiaşi competiţii, Hunedoara concurează cu regiunea Cluj, iar Maria Tudor a fost din nou un punct de atracţie, fapt ce i-a adus recunoaşterea ca interpretă a cântecului moţesc şi totodată colaborarea cu orchestrele Filarmonicilor din Arad, Sibiu, aprecierile unor oameni care aveau un cuvânt greu de spus în lumea cântecului popular.

Printre ei şi dirijorul Orchestrei „Doina Banatului” din Caransebeş – Nicolae Perescu. La îndemnul său, Maria Tudor a participat la un concurs pentru ocuparea unui post de solist vocal pe care l-a şi obţinut.

Astfel, din anul 1967, numele Mariei Tudor apare pe afişele „Doinei Banatului” alături de Felician Fărcaşiu, Ana Pacatiuş, Florentin Iosif, Dumitru Chepeţan, Valeria Colojoară, Sonia Vlaicovici, Ana Munteanu şi alţii, colindând toată ţara cu acest prestigios ansamblu, purtând cu ea cântecul moţesc de care nu s-a despărţit niciodată.

În anul 1970, la restructurarea ansamblurilor profesioniste, Maria Tudor se îndreaptă spre Ansamblul „Haţegana” din Hunedoara, unde a rămas doar câteva luni, deoarece la Caransebeş îl cunoscuse pe cel care i-a devenit soţ chiar în acel an, apreciatul taragotist Luca Novac. Împreună s-au stabilit la Timişoara, iar fiica lor, Carmen, avea să le umple viaţa împreună cu nepoţelul Ştefan Luca Novac.

Activitatea artistică a Mariei Tudor nu s-a oprit la Timişoara. Colaborările cu formaţii renumite din ţară au continuat. La Ansamblul Uzinei de Atoturisme din oraşul de pe Bega a rămas până în anul 1990. Repertoriul său a fost imortalizat pe 4 discuri Electrecord, primul apărut în anul 1977, iar cel intitulat „Lângă moţul cu ciubară”, în anul 1988.

Cartea intitulată „Povestea unei fete de la moţi” semnată de Maria Tudor a apărut în anul 2009 la Editura Tipo – Art din Oraviţa. Structurată în trei părţi distincte, ea cuprinde aprecieri, însemnări, articole şi interviuri realizate de-a lungul anilor, care-i evocă activitatea artistică, apoi melodii din repertoriul său transcrise pe note muzicale şi texte, încheindu-se cu diplomele, fotografiile şi afişele adunate în cei 50 de ani de activitate, dovezi certe ale recunoaşterii artistei pe plan cultural – naţional.

În anul 2016, la Festivalul de romanţe „Roze pe Bega” de la Timişoara a primit o diplomă pentru întreaga ei activitate. A fost prezentă şi la prima ediţie a Festivalului de romanţe şi lied-uri „Nicolae Florei” de la Bocşa, în toamna anului trecut, susţinând un recital. Gândul ei era mereu la Carmen, la Novăcuţ, la al ei drag Luca Novac, marele nostru taragotist, pe care i-a lăsat şi a plecat atât de brusc…

Trupul neînsufleţit al Mariei Tudor a fost depus astăzi la Capela de la Cimitirul din Calea Lipovei, iar duminică va fi dus acasă, la moţii ei, la Brad, unde-şi va dormi somnul de veci, după cum i-a fost dorinţa…