Drumul cantecului, de la Maria la Angela

Sala Palatului. Un spatiu al istoriei ce avea sa devina locul unde marile voci nationale si mondiale evoluau spre satisfactia publicului admirator. Sfarsitul anilor ’40, inceputul anilor ’50. Concert Maria Tanase. Publicul umple, ca de fiecare data, sala pana la refuz atunci cand “pasarea maiastra” canta.

Mii de oameni urmareau cu sufletul la gura, plini de emotie, aparitia scenica a Mariei, o domnita cocheta, eleganta, firava ca o trestie, plina de har. Atunci cand ea canta, nici frunzele nu se miscau din dorinta de a o asculta.

Cerbul de Argint anunta o cariera de succes

In sala, o domnisoara de cativa anisori, adusa pentru prima oara la concert de catre parintii sai, urmarea cu ochii mari evolutia Mariei, cea care avea sa ii devina idol in timp si care, ca o scanteie, i-a marcat copilei memoria. Vocea si eleganta sa o cucereau definitiv pe micuta Angela, care o privea cu ochii mari si rotunzi ca pe o minune.

Timpul a trecut, iar copila noastra de atunci crestea urmarindu-i indeaproape evolutia scenica, fiind atenta la toate detaliile ce marcau aparitiile si arta interpretativa a “pasarii maiastre”. Maria Tanase, idolul atator generatii purta, fara sa stie, sub aripa sa si a timpului, un vlastar ce urma sa isi ia zborul catre acelasi ideal: MUZICA.

In anul 1963 Maria isi lua ramas bun de la spectatori pentru totdeauna, rapusa fiind de o boala necrutatoare. Sapte ani mai tarziu, tanara Angela avea sa isi marcheze pentru totdeauna destinul prin castigarea Cerbului de Argint in cadrul festivalului de muzica “Cerbul de Aur”. Din acel moment drumul sau catre muzica ii era pecetluit.

Asemeni Mariei Tanase, tanara Angela, subtire si firava, cucerea publicul cu vocea sa si mai ales cu prezenta sa incantatoare. Precum o salcie la malul marii, ce isi apleaca ramurile catre valuri, Angela avea sa transmita prin cant durerea, bucuria, implinirea si speranta, urcand si coborand aripile in zborul notelor muzicale.

Asemanari intre Angela Similea si Maria Tanase

Intre cele doua mari dive ale acestei natiuni exista multe asemanari: amandoua au reusit sa umple pana la refuz salile de concerte; amandoua erau de o eleganta aparte atunci cand isi faceau simtita prezenta. Amandoua imprastiau intotdeauna in jur un mister anume greu de deslusit.

Nici una, nici cealalta nu si-a expus durerile in public. Amandoua aveau un aer de noblete, de parca veneau din lumea majestatilor. Insa ele urmau sa fie niste regine pe care publicul le-a urcat acolo sus, le-a adulat si iubit.

Daca Maria canta adesea pentru raniti de pe front sau urmasilor lor, Angela, adesea prin actiunile sale de caritate, canta pentru copii aflati in suferinte, ori pentru cei ce aveau nevoie de un sprijin, amandoua implicandu-se neconditionat in misiunea de a darui dragoste si iubire celor necajiti ori uitati de soarta.

Publicul, pe tot parcursul carierei, le-a rasfatat cu munti de flori, asternand adevarate covoare in fata celor doua mari regine ale muzicii. Cantand iubirea, doinind pe note, strigandu-si jalea ori bucuria, Maria si Angela s-au daruit deopotriva muzicii si publicului arzand pentru acestia la maxim.
Intilnim in cantecele lor dorul de viata, bucuria de a trai si de a iubi, dar si tristetea ori amarul.

O viata in lumina reflectoarelor

Daca Maria Tanase se inalta catre albastrul infinit intr-o zi calduroasa de vara, Angela a avut misiunea de a duce mai departe frumosul cantecului romanesc, iar azi o gasim pe acel piedestal de unde isi poarta dorul asemeni Mariei, imprastiind iubire si frumusete asupra iubitorilor de cant si de frumos.

De la Maria Tanase la Angela Similea drumul a fost insotit de cantece si flori, de aplauze si recunostinta, adesea presarat cu sudoare, munca impletind talentul, daruirea si frumusetea, intr-un tot unitar. De pe deal la Cornatel striga pasarea maiastra “am iubit si-am sa iubesc” chiar de “Lung ii drumul Gorjului”; ”ma dusei sa trec la Olt”…. Peste puntea timpului, dincolo de malurile Oltului, catre capitala rasuna, in acordurile ample ale cantecului sau, crezul artistic al Angelei ”Traiesc si dau tributul meu, traind, datoare sunt si eu, cantand am rostul meu pe lume. Si menirea mea” (…).

“Eu am cantat in viata mea si celui parasit, si celui prea iubit, de dor si de amar, iar sufletul cu jar l-am stins; am daruit in cantece atata anotimp si n-am cerut în schimb ceva, dragostea cântând, m-a rasplatit prin ea”… Amandoua aceste mari voci de patrimoniu national au in casa lor caldura melodiei, caldura daruita cu mare atentie si iubire numerosului lor public.

CITESTE SI: IUBITE DE ROMANIA: Angela Similea, Simbolul muzicii usoare romanesti

De la Maria Tanase la Angela Similea acelasi destin, o viata in lumina reflectoarelor, un timp ce l-au impartit cu publicul, un timp in care s-au daruit neconditionat, au ars, au vibrat pe scena si au trait ca doua stele ce si-au daruit lumina. Drumul cantecului de la Maria Tanase la Angela Similea, un drum al destinului prin muzica si frumos, un drum al sclipirilor de stele si al recunostintei publicului

Autor: Stafie Silviu Nicolae