Duminica Tomii – Traditii si obiceiuri

Duminica Sfantului Apostol Toma, a doua dupa Sfintele Pasti, este singura Duminica din anul bisericesc dedicata si inchinata unui Sfant Apostol al Mantuitorului Iisus Hristos. Nici Petru, corifeul Apostolilor, nici Sfantul Ioan, ucenicul iubirii, si nici chiar Sfantul Apostol Pavel, Apostolul neamurilor, nu au vreo Duminica inchinata si dedicata lor. De aceea, contempland Saptamana Luminata ca pe un Tabor al perioadei Penticostarului, descoperim in Duminica Tomii lumina Invierii lui Hristos, Care S-a aratat dupa opt zile ucenicului Sau apasat de indoiala din suflet, intrand prin usile incuiate, ca sa arate si sa ne descopere noua, tuturor, taina si calea spre Sine ca unica „Usa a oilor”.

Pe de o parte, Duminica Tomii ne reveleaza intelesul celor trei cuvinte inspirate ale Sfantului Apostol Toma, „cel numit Geamanul”, din Sfanta Evanghelie de la Ioan: „Sa mergem si noi si sa murim impreuna cu El”; „Doamne, nu stim unde Te duci si cum putem sti calea?” si: „Domnul meu si Dumnezeul meu”. Cel dintai cuvant, prilejuit de vestirea mortii lui Lazar, strabate intreaga Saptamana a Patimilor, cel de-al doilea, rostit la Cina cea de Taina, Il determina pe Mantuitorul Iisus Hristos sa Se descopere pe Sine ca fiind „Calea, Adevarul si Viata”, iar cel de al treilea cuvant incheie Saptamana Luminata prin preafrumoasa marturisire a dumnezeirii lui Hristos Cel inviat.

Raspunsul Mantuitorului dat lui Toma: „Pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut”, poate fi extins pana la noi si actualizat astfel: N-am vazut, dar credem: Facerea lumii si a omului, potopul de pe vremea lui Noe si curcubeul legamantului, Teofania de la Mamvri, Scara cerului de la Betel, Rugul aprins din Sinai, descoperirea lui Isaia din templu si a proorocului Daniel despre „Cel Vechi de zile”, rapirea lui Enoh, mai inainte, si a Sfantului Ilie la cer, dupa minunile de pe Carmel si Horeb. N-am vazut, dar credem si marturisim: Steaua magilor de la Betleem si porumbelul Duhului Sfant de la Iordan, minunea de pe Tabor si rugaciunea din Ghetsimani, Rastignirea de pe Golgota si Invierea „cea de a treia zi”, Inaltarea la cer si Pogorarea Duhului Sfant, descoperirea Sfantului Arhidiacon Stefan si aratarea Mantuitorului de pe drumul Damascului, revelatia din Patmos, precum si toate cele ce ne invata Biserica lui Hristos, cea „una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca”, pe temeiul Sfintei Scripturi si al Sfintei Traditii Apostolice si patristice.

La opt zile dupa Pasti si la trei zile dupa Izvorul Tamaduirii, Duminica Sfantului Apostol Toma ne hraneste duhovniceste si ne adapa sufleteste atat prin Evanghelia zilei de la Ioan 20, 19-31, cat si prin Apostolul Duminicii de astazi din Fapte 5, 12-20, care niciodata n-ar trebui pierdut din vedere si in care ni se vorbeste despre semnele si minunile savarsite in popor prin mainile Sfintilor Apostoli, curand dupa Cincizecime si despre adunarea celor dintai crestini „in pridvorul lui Solomon”, Aratarea lui Hristos Cel inviat inaintea Sfantului Apostol Toma, precum si puterea vindecatoare a umbrei lui Petru, cea plina de lumina lui Hristos, dupa Aratarea de la Marea Tiberiadei si mai ales dupa Inaltare si Cincizecime, „incat scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi, ca, venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei”.

Lumina lui Hristos din Duminica Tomii si umbra lui Petru din aceeasi Duminica! Umbra lui Petru o vedem strabatuta de lumina lui Hristos. Umbra lui Petru o vedem plina de lumina lui Hristos. In umbra tamaduitoare si vindecatoare a lui Petru noi putem contempla cu uimire si bucurie atat lumina Schimbarii la Fata, unde el a fost martor pe Tabor, cat si lumina Invierii Domnului pe care a cautat-o alergand la mormantul gol, impreuna cu Sfantul Ioan, primind-o ca pace in seara Invierii si ca iertare pe tarmul Tiberiadei, dar mai ales bucuria si binecuvantarea Inaltarii la cer a Domnului si limba de foc a Duhului Sfant, care l-a facut purtator de cuvant prin predica de la Rusalii. Psalmistul David vorbeste despre acoperamantul sau umbra Celui Atotputernic, iar mireasa din Cantarea Cantarilor vorbeste despe umbra Preaiubitului Mire ceresc, unde ar dori sa se salasluiasca. Poporul ales s-a odihnit dupa iesirea din Egipt, pentru o vreme, la umbra celor saptezeci de finici, adapandu-se din cele douasprezece izvoare din oaza de la Elim, iar profetul Iona s-a bucurat nespus de mult de umbra vrejului de la rasarit de Ninive.

Umbra lepadarii lui Petru de Hristos a fost stearsa de Domnul prin Aratarea si intreita intrebare de la Marea Tiberiadei. Cand toate umbrele alunecarilor si caderilor morale se sterg prin harul lui Dumnezeu si se risipesc prin iertarea primita prin pocainta, atunci si umbra fizica a omului si a alesului lui Dumnezeu prinde putere, scaldandu-se in lumina. Prin umbra lui Petru care trecea peste bolnavii randuiti pe paturi si pe targi, pe marginea ulitelor Ierusalimului si care-i vindeca umbrindu-i, trecea nevazut Insusi Hristos Cel inviat si inaltat la ceruri. Putin credinciosul Petru care s-a afundat in mare; Petru cel obosit care a atipit in Ghetsimani si tematorul Petru care s-a lepadat de Domnul in noaptea dinspre Vinerea Patimilor, dar si Petru ales Apostol prin pescuirea minunata; Petru care a marturisit dumnezeirea lui Hristos in numele tuturor Sfintilor Apostoli; Petru care a fost martor al minunii de pe Tabor si care a platit dajdie templului pentru Iisus si pentru sine; Petru care a alergat la mormant in dimineata Invierii si s-a aruncat in valuri ca sa ajunga mai repede la Iisus Cel inviat, Care il astepta pe tarmul Tiberiadei s-a invrednicit, ca nimeni altul, de darul tamaduirii, chiar si prin umbra sa.

Puterea vindecatoare a umbrei lui Petru din Apostolul Duminicii Tomii prevesteste vindecarea slabanogului Enea din Lida, care de opt ani zacea in pat, prin credinta neclatinata si cuvintele nezdruncinate ale Sfantului Apostol Petru: „Enea, te vindeca Iisus Hristos. Ridica-te si strange-ti patul!”, si mai ales invierea de catre Sfantul Petru a ucenitei Tabita din Iope, precum si convertirea, prin indoita descoperire cereasca, a sutasului roman Corneliu din Cezareea, cand „inca pe cand Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfant a cazut peste toti cei care ascultau cuvantul. Iar credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti pentru ca darul Duhului Sfant s-a revarsat si peste neamuri. Caci ii auzeau pe ei vorbind in limbi si slavind pe Dumnezeu. Atunci a raspuns Petru: Poate, oare, cineva sa opreasca apa, ca sa nu fie botezati acestia care au primit Duhul Sfant ca si noi? Si a poruncit ca acestia sa fie botezati in numele lui Iisus Hristos.” Astfel a ajuns Sfantul Apostol Petru, ca si ceilalti Sfinti Apostoli, o „umbra” tamaduitoare a lui Iisus pe pamant, prin puterea si lucrarea harismatica a Duhului Sfant.

Orice umbra de indoiala s-a risipit pentru totdeauna din sufletul Sfantului Apostol Toma prin Aratarea Mantuitorului si prin incredintarea lui Toma despre Invierea Sa. Orice umbra de slabiciune omeneasca s-a risipit din Sfantul Apostol Petru si din ceilalti Sfinti ucenici si Apostoli dupa Invierea Mantuitorului, dupa Aratarile de dupa Inviere, dupa Inaltarea la cer si mai ales dupa Pogorarea Duhului Sfant. De aceea umbra sa a ajuns a fi vindecatoare si tamaduitoare, precum mai tarziu stergarele Sfantului Apostol Pavel, de care, atingandu-se cu credinta, crestinii se tamaduiau (Faptele Apostolilor 19, 12). Lumina Invierii si Aratarii lui Iisus Hristos din Duminica Tomii n-ar putea fi pe deplin contemplata fara a incerca sa intelegem si taina umbrei lui Petru din Apostolul aceleiasi Duminici. Prin urmare, sa ne lasam patrunsi si strabatuti de lumina lui Hristos si adumbriti si insufletiti de umbra lui Petru, ca sa ne inscriem pe linia si sa ramanem in duhul si porunca cuvantului ingerului Domnului, care, la sfarsitul aceluiasi Apostol al Duminicii de astazi, le porunceste Sfintilor Apostoli – si noua – deschizandu-le usile temnitei, unde fusesera inchisi: „Mergeti si, stand, graiti poporului in templu toate cuvintele vietii acesteia.” (Faptele Apostolilor 5, 20). Iar templul este Biserica.