Experimentul o lună #doarcucardul

Am fost crescută într-o familie în care se foloseau bani lichizi, pentru că nu știam altfel. A venit, sigur, ziua în care mama a băgat la mașina de spălat chenzina tatei, din buzunarul de la spate al pantalonilor ou de rață, ăia care au rămas cumva pătați de păcatul nenorocirii. Îmi amintesc exact totul. Am învățat să căutam mai bine în buzunarele blugilor și sacourilor.

Asemenea părinților mei am continuat și eu să plătesc cu bani lichizi cele mai multe cumparaturi până-ntr-o zi, în care am primit un dar-provocare.

MasterCard încearcă sa facă din mine o femeie a vremurilor mele, în care banii lichizi ne cam pierd vremea. În plus, din cauza lor poți fi ușor țintă a băieților smecheri și mai ales…ți-e teamă să-i porți cu tine! Pe bune, ți-e teama cu treizeci de milioane la tine, în 336! Sa fim cinstiți!

Timp de o lună, voi folosi doar cardul. Să văd dacă se poate trăi fără portofel. Fără gestul reflex de a te autoverifica. Fără grijă. Vreau să văd dacă se poate.

Știu cu siguranță că pot, așa cum am învățat să conduc, așa cum am învățat să mă ajut de tehnologie, cu un pic de timiditate, la început, apoi cu drag. Prima mea zi pe tableta a fost la fel, nu?

Vreau să îmi plătesc facturile pe internet, direct cu cardul pe site-urile furnizorilor de utilități, ca să las drumurile la ghișeu și să aflu cât de greu sau ușor e, să-mi păstrez portofelul doar pentru fotografii. Deși și ele stau mai bine în gallery, pe mobil…

Trăim vremuri care vor să ne ajute. Să ne facă viața mai simplă. Și e complicat să înțelegem că e simplu.
E simplu…

Uneori, când îți trebuie neapărat ceva, eziți să cumperi. Teancul de bani lichizi îți impune restricțiile pe care le știi atât de bine. Altfel, dacă ai un card la tine și ești un om cumpătat și înțelept, ti-e mai ușor. Nu e ca și când ai sta să-ți contești propriile decizii.

Hotărârea e luată, iar aducerea ei la îndeplinire e o chestiune de secunde. O să mă acuzați de subiectivism. Așa e. E mai ușor să-ți îndeplinești micile bucurii cu un card. De ce oare ne simțim atât de vinovați, când cumpărăm lucrurile care ne fac fericiți?

Noroc că există o soluție și pentru asta! Zâmbesc, pentru ca știu că gândiți la fel! 🙂

Sursa foto: nypost.com