Blog
Fara pretentii literare, un raspuns
Una dintre amintirile mele preferate vine din adolescentă. Din mijocul ei. Cred că avem vreo 15 ani și mă cam îndrăgostisem (multă vreme am dus cu mine bucuria asta) de un băiat pe care-l știam din vacanțele la Pitești.
Acolo era Raiul. La Pitești, pe Trivale, locul unde înțelegeam că mă născusem și simțeam că e așa, până și după gustul apei, familiar și greu de confundat. E un simțământ al apartenetei, al acceptării, e ceva, în legătură cu tine și locul unde ai plâns pentru prima dată. În prima clipă.
Tot acolo am întâlnit o iubire uriașă, copilărească, dar adâncă, pentru un băiat pe care îl cunoscusem dintotdeauna de-adevăratelea, el era mai mare cu un an și mă ajutase să merg mititica fiind, cu atâția ani înainte, pe strada aia magică, pe Trivale, unde pe vremurile alea nu aveau voie mașinile, iar castanii, unii lângă alții, nu lăsau viața să se vadă, concretă, dintre ramuri. Crescând, l-am văzut în fiecare an altfel, vară după vară mă uimeau schimbările lui, pentru că pe ale mele n-aveam cum să le văd, la cât eram de conflictuală și de răzvrătită și de nebună. Mă „vărsam” în el cu dulceața vârstei ăleia și dăruirea mea dintotdeauna. Toate avem asta. Prima iubire, complet neîmpărtășită, complet nemărturisită, completă.
Apoi alta…și alta și alta… Irepetabile iubiri repetabile, ca merele. Ca valurile, ca pietrele, ca lacrimile, ca verighetele, ca rănile, mereu la fel și niciodată altfel decât asemenabile. Nu identice. Toate au lăsat în mine un sentiment pe care nu-l știu defini altfel decât „duioșie”. Mi-au șlefuit colțurile și mi-au tocit limba, dinții, unghiile. Orice e îngăduit în iubire. Orice. Apa, în iubire, nu fierbe la o sută de grade, nici unghiul drept n-are nouăzeci.
Am scris asta pentru fetele care citesc acest blog și care mă întreabă, multe, cum e cu iubirea, de unde știi, cum faci, cum se trece peste dureri și pasiuni, de parc-aș ști. Am înțeles numai că miza e să nu îmbătrânești, să nu te lași, să nu te acrești, ca vinurile lăsate peste noapte pe o masă încheiată trist. Am scris de drag. Degeaba. Dacă ajută pe cineva, e perfect. Pe mine m-a ajutat teribil să scriu simplu, cuminte și așezat despre marea mea iubire: următoarea.
34 Comments
Leave a Reply
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
luminita
2013-06-03T08:19:49+03:00 at 2013-06-03T08:19:49+03:00
like 🙂 doar atat,multumesc am rememorat clipele frumoase pe care le-am trait 🙂
Madalina
2013-06-03T08:20:35+03:00 at 2013-06-03T08:20:35+03:00
„Am înțeles numai că miza e să nu îmbătrânești, să nu te lași, să nu te acrești, ca vinurile lăsate peste noapte pe o masă încheiată trist.” – a se bate in piatra, zic. 🙂 Esti geniala.
corina irofte
2013-06-03T08:24:18+03:00 at 2013-06-03T08:24:18+03:00
Balsam pentru suflet,draga Teo!
adelyna
2013-06-03T08:29:39+03:00 at 2013-06-03T08:29:39+03:00
Nu ai scris degeaba, niciodata sa nu mai spui asa, nimic nu este degeaba si daca macar o singura persoana si-a facut timp sa citesca ce ai scris tot ai facut ceva deosebit ! Se vede ca ai scris cu drag iar eu sustin ceea ce ai scris, dar mai ales indemnul : puneti mana si iubiti , iubirea va ajuta, sau mai bine zis va pastreaza sufletul mereu tanar si poti ajunge la 50 sau chiar 60 de ani sa te simti sau sa simti ca la 20 – 30 de ani. Iubiti !
visan
2013-06-03T08:37:24+03:00 at 2013-06-03T08:37:24+03:00
Buna teo
Nu cred ca exista cineva care sa uite prima dragoste (nevinovata) si copii fiind bine inteles neimpartasita tu da, el nu sau pe alta.Dar acum sint atat de dulci amintirele alea pe care atunci le vedeam ca un capat de lume .
Mihaela
2013-06-03T08:44:04+03:00 at 2013-06-03T08:44:04+03:00
Teo.. cat de drag si de bine sufletului imi sunt cuvintele -gandurile-amintirile scrisului tau de astazi! Multumesc si La multi ani!
Rosoga Letitia Simona
2013-06-03T09:46:59+03:00 at 2013-06-03T09:46:59+03:00
Oricum Taxi este in spatele fericirii tale!!!!Atunci…..si Maia a fost fantastica!!!!!!!
sabina
2013-06-03T10:17:37+03:00 at 2013-06-03T10:17:37+03:00
un raspuns frumos, ca si tine…
livia
2013-06-03T10:20:25+03:00 at 2013-06-03T10:20:25+03:00
„toate le avem”….cata dreptate ai si nici nu stii cu cat drag citesc aceste ganduri nu pt ca le vad pt prima data, nuu deja le stiu, le-am simtit, ci faptul ca exista persoane ca tine care imi confirma inca o data ca SUNT TANARA:))) si nu m-am acrit cum spui tu si nu mi-am bagat capul in nisip precum strutul 🙂
claudia
2013-06-03T10:56:04+03:00 at 2013-06-03T10:56:04+03:00
Multumesc,Teo……povestea ta,povestea noastra a celor care am trait astfel de experiente naturale si simple la vremea copilariei….la vremea cand totul exista natural….pupici!!!
Carmen
2013-06-03T12:08:59+03:00 at 2013-06-03T12:08:59+03:00
Da Teo a ajutat…ne umplem sufletele de oameni ,de cuvinte, de amintiri. Fiecare dintre noi intanlim macar o data in viata pe cineva care ne da aripi la propriu, si facem piruiete in mijlocul strazi iar daca ramane sau pleaca din viata noastra nu noi decidem dar ne ramane in suflet …intr-un col de suflet pt tot resul vieti ….
stela
2013-06-03T12:45:26+03:00 at 2013-06-03T12:45:26+03:00
Da. Urmatoarea pentru ca esti iubibila !!!! La multi ani !!!
Liliana
2013-06-03T13:47:25+03:00 at 2013-06-03T13:47:25+03:00
Da, pe toata lumea ajuta :). Subscriu! Si iti multumesc ca o spui atat de frumos :).
Mad Mada
2013-06-03T20:01:11+03:00 at 2013-06-03T20:01:11+03:00
Adevărat zisăși, fată… Ai scris (iar) cu sufletul. Sunt bărbat în toată firea și te citesc ca și cum… ca și cum…
Lidia U.
2013-06-03T22:57:46+03:00 at 2013-06-03T22:57:46+03:00
:/ Iubirea asta nu e pentru toata lumea! Adica IUBIREA e a norocosilor! Cred….
Lucica
2013-06-05T08:55:22+03:00 at 2013-06-05T08:55:22+03:00
Adevarat, nu toti oamenii au norocul(sau ghinionul) sa cunoasca sentimentul, dar, in viziunea mea, cei care nu-l cunosc au deja un handicap….si sunt foarte multi!
MIMI TOADER
2013-06-03T23:03:54+03:00 at 2013-06-03T23:03:54+03:00
Totul e permis în dragoste. Lupţi plângând, lupţi râzând, lupţi cu toţi şi cu toate pentru ca tu crezi cu toată fiinţa ta în dragostea voastră. Merită. Atingerile uşoare, timid de copilăroase, ocheadele aruncate indiferent, zâmbetele tâmpe care ţi se întipăresc pe faţă, râsul nebunesc care-ţi dă un pumn în stomac şi-l dă peste cap, paşii care parcă au aripi şi simţi că zbori în interior, toate le trăieşti din plin. Emoţia primului sărut, aleea pe care te-ai plimbat cu băiatul iubit ţinându-l de mână, mirosul ierbii, al zăpezii , nu le poţi uita niciodată. Şi acum îmi freamătă sufletul la atingerea amintirilor.Am luat-o de la capăt , jurându-mi că nu mai pot trece iar prin iadul dulce-acrişor al dragostelor mele…Fals! Nu te poţi opune firescului.Lupta cu tine e cea mai dură dar dragostea e mai puternică, iubirea te provoacă să te urci din nou pe şa. Iubirile mele au fost nărăvaşe şi n-aş schimba nici-o etapă din tumultul sentimentelor. Mulţi Ani cu iubiri tumultoase, nepreţuite vă doresc!
Roxana
2013-06-04T00:17:11+03:00 at 2013-06-04T00:17:11+03:00
Buna seara! … deja spre dimineata 😉
Te ador, imi place cum scrii … imi place copilul tau minunat … ‘imi place’ la superlativ de sute/mii de ori …. dar nu-mi place cum iti pensezi sprancenele in ultima perioada, sunt ireale si pari a fi incruntata tot timpul …. Te rog sa nu te superi! Te pup!
Simona
2013-06-04T10:01:17+03:00 at 2013-06-04T10:01:17+03:00
Incep cu o urare:-La multi ani!!!-a doua…a treia oara….La multi ani! simplu dar din suflet.Maia sa-ti aduca numai bucurii!! E un copil minunat!
Deci,sa revenim la „oile”noastre.Citesc si iar citesc…si aproape de fiecare data ceea ce scri ma trimite in trecut,ca ziua de azi ce maine devine ieri,Cotrobai prin amintiri,zambesc nostalgic,si constat ca fiecare iubire este mare in felul ei ,copilaresc,adolescentin,matur. Sunt asemenabile dar nu identice-cum bine spui.Si nu ai scris degeaba….m-a ajutat sa constat ca sufletul mi-e tanar,traiesc.Cu drag,
victor
2013-06-04T11:44:00+03:00 at 2013-06-04T11:44:00+03:00
Da, ai abordat un subiect de referinta in viata unui individ. Cu curaj, cu onestitate si mai ales cu nostalgie. Asta ma provoaca sa-ti impartasesc propia mea experienta din „domeniu” (nu te superi,nu?).
Eu am iubit pe o colega de clasa din liceu. Eram elev in clasa a X la liceul nr. 2 din Sibiu. S-a inffintat o clasa speciala de matematica la liceul nr.3 (actual Octavian Goga) si m-am transferat acolo. Cand am intrat prima data in noua clasa (a X-a speciala) am dat cu ochii de Gabita. Ceea ce mi-a atras privirea (si inima) au fost ochii ei. Avea ochii negri ca noaptea, mari si adanci. De atunci m-am tinut de fusta ei ca un catel „indobitocit” (eu fac parte din cei pe care iubirea…ii prosteste). Chiuleam impreuna de la ore, ne ascundeam intr-un copac batran ce atarna peste gardul scolii (o mai fi existand?) si fumam. Ma sfischiuia mereu cu o ironie inteligenta si „calda” (cam in stilul tau de a aborda semenii, numai ca ea adauga si un dram de iubire, asta pentru ca ma placea). Mama ei ma sfatuia sa o las in pace („asta iti mananca sufletul, draga”…), mama mea era geloasa dar diplomata, simtea ca pierde teren si inerca sa pastreze prietenia noastra ( mama a fost cea mai buna prietena a mea). Din perioada unica si irepetabila a acelei iubiri adolescentine imi amintesc o faza „emblematica”: Gabita, care era un „sef de haita” in clasa a organizat un chiul colectiv. Asa ca negrisorul (adica eu) a primit pe sub banci, din mama in mana un bilet motolit si niste bani (Victore, ai 36 lei, te duci cu ei la Pacea si iei 10 bilete la filmul cu Elvis, de restul cumperi covrigi, vezi sa nu te incurci, motolule!)
Apoi imi amintesc de faza cand m-a carat la un chef „dezmatat” la o vecina a ei, unde ne-a surprins …militia si am fost exmatriculati o saptamana (mama nu a stiut, plecam dimineata la scoala si ma opream in Subarini, aveam acolo un loc sub soclu unei statui, imi ascundeam geanta si haladuiam prin parc pana se facea ora de mers acasa)…
A fost o iubire platonica (ne sarutam, ne mai pipaiam, dar atat, eu eram foarte timid iar ea nu a incurajat trecerea unor bariere, asa ca…)
In ultimul an de liceu am intrat intr-o faza urata a vietii, mama ei a murit dintr-un infarct, apoi mama mea s-a imbolnavit de cancer. Toate m-au coplesit . Tin minte ca eram mereu pe ganduri si abatut . Profesoara mea de chimie mi-a spus la un moment dat, ehei Albule ai inceput si tu sa gandesti ( eram un elev bun dar care n-a pus osul la carte, ciuguleam ce-mi placea). Gabi a ramas un an acasa (nu a dat admitere), eu am intrat la Fizica la Cluj. Dupa un pentru ca s-a hotarat sa dea admitere la Arhitectura din Bucuresti, am renuntat la Cluj (fara sa le spun alor mei) si am venit sa dau din nou admitere la Fizica din Bucuresti. Am picat amandoi cu brio, in toamna ne-am dus la Timisoara (unde mai erau locuri) ea a intrat la Arhitectura de 3 ani, iar eu la Subingineri -Constructii. A continuat relatia la fel de intens si de…platonic. Tin minte ca ma punea noaptea sa o ajut la proiecte (am desenat la vegetatie si am posat planuri pana mi s-a acrit). Pentru ca nu se ajungea cu banii isi vindea cartela, eu imi vindeam din timbre (aveam o colectie impresionanta de reproduceri de arta unguresti) si ii cumparam cartela, ea o vindea iarasi, s.a. m.d.
Apoi a murit mama , am renuntat la facultate (s-a tinut un consiliu de familie si mi s-a adus la cunostinta ca sunt un copil infiat si ca ar trebui sa-mi iau viata in propiile-mi maini) si m-am angajat muncitor topometru la ISPIF Sibiu. Am facut armata, apoi am dat din nou admitere la Instalatii pentru constructii in Bucuresti. In perioada ultimei mele studentii am incercat sa pastrez relatia cu Gabita (ea a terminat Arhitectura, a lucrat un timp la o institutie din domeniu, la Sibiu, apoi a trecut in turism). Tin minte ca ne vizitam din cand in cand, am facut si un concediu impreuna la mare, dar timpul …ne-a despartit. M-am maritat in Bucuresti, am un baiat, m-am despartit (dar am pastrat o relatie civilizata cu fosta, ex-A cum ii zic eu), sunt bunicul Anei si o astept pe Sofia. Gabi s-a casatorit si are o fata, a plecat in Germania, apoi in Noua Zeelanda, acum e in Canada. Am revazut-o la intalnirea de aniversare a 40 de ani de la terminarea liceului (am absolvit in 1970). Pentru noi doi a fost o reintalnire deosebita (nu o mai vazusem de cca 25 ani). Cand m-am dus la „intalnire” imi tremura sufletul ca la 18 ani. Era si ea vadit emotionata. Nu stiu cum m-a vazut ea (sunt un „mosulica” simpatic), dar eu am vazut-o la fel ca in timpul liceului. Nu pot sa o vad cu alti ochi.
Acum vorbim din cand in cand la telefon (ultima convorbire a fost saptamana trecuta, a durat vreo trei ore), ne spunem ofurile, ne consolam. Ne tinem de prieteni. Multumesc lui Dumnezeu ca n-am pierdut-o …de tot.
Lora
2013-06-04T15:43:31+03:00 at 2013-06-04T15:43:31+03:00
Victor,buna!
Eu am trecut de partea platonica abia dupa 26 de ani!E minunat!Chiar daca aveam deja 44 de ani cand s-a intamplat!
victor
2013-06-05T22:28:38+03:00 at 2013-06-05T22:28:38+03:00
Buna
Eu am 61 de ani si am ramas acelasi timid (in ceea ce o priveste pe prima iubita). Asa ca probabil voi muri „conservat” in faza platonica. Asta nu ma impiedica sa sper intr-o zi de …maine
mâine
totdeauna o câmpie
se adapă din
neliniştea tălpilor
totdeauna un mâine
odihneşte în
coarnele boilor,
rezemat în pântecul
dealului ce înfulecă
apusuri…
Liliana
2013-06-05T00:28:59+03:00 at 2013-06-05T00:28:59+03:00
MULTUMESC, MULTUMESC, Victor, pt ca ne-ai impartasit din experienta ta!
bozobest
2013-06-04T14:52:17+03:00 at 2013-06-04T14:52:17+03:00
DA!
Lora
2013-06-04T15:40:24+03:00 at 2013-06-04T15:40:24+03:00
La multi ani Teo,chiar daca mai tarziu cu o zi….scuze!A fost si ziua mea,numai ca-s mai mare cu un an decat tine:)
Eu nu am iubit decat o singura data in viata si mi-e greu sa cred ca se poate repeta!Poate gresesc eu,poate nu…dar,nu stiu!Sper sa ti se intample,nu renunta!
Te astept pe Trivale,sambata si duminica(da,sunt din Pitesti)
Si poate odata voi avea puterea si taria sa va povestesc si voua iubirea mea…neimplinita,logic…la timpul acela,dar s-a intamplat dupa 26 de ani!E SUBLIM!
Va pup!
ana elena
2013-06-04T21:51:06+03:00 at 2013-06-04T21:51:06+03:00
La multi ani,draga mea.Sa fiisanatoasa!
Marcela
2013-06-04T23:35:36+03:00 at 2013-06-04T23:35:36+03:00
Ai probat bratara? 😉 E in cutia cu scrisori.
Rodica Grindea
2013-06-05T04:59:17+03:00 at 2013-06-05T04:59:17+03:00
De nu știu câte ori, mi-am spus că vreo iubire stinsă, oricum, a fost și ultima, că niciodată nu voi mai iubi cu-adeărat, că a fost unica iubire de-acest fel, că n-a fost nimic până la acea iubire și nici după ea nu va mai veni nimic! Chiar acum am scris finalul unei povești, dar cel puțin acum știu că s-ar putea să nu fie câtuși de puțin ultima, că poate chiar acum, când scriu aceaste gânduri, cineva s-ar putea să mă găsească, fără ca eu să-l fi căutat. Și am 67 de ani, încântătoarea mea Teo!
LUCA LILIANA
2013-06-05T06:32:25+03:00 at 2013-06-05T06:32:25+03:00
Mi-a facut placere sa citesc ,dimineata ,sa mi infrumusetez ziua.
Si mi e drag tot ce tine de tine ,ca si cum ai fi a mea din totdeauna ,nu stiu ,vecina ,prietena ,ruda…
Si eu imi iubesc orasul natal ,si acolo ma simt ca Scarlett la Tara ei ,si cu siguranta ACASA.
Si iubirea poate sa vina oricand.Eu am intilnit o din nou ,tarziu la 47 de ani ,cu fluturi si bucurie ,si libertate ,si nesomn.
Te imbratisez ,Teo si iti multumesc ca existi!!!
DAISY
2013-06-05T08:11:39+03:00 at 2013-06-05T08:11:39+03:00
Da, e real ce scrii.
Dana Lauer
2013-06-05T08:16:37+03:00 at 2013-06-05T08:16:37+03:00
La multi ani,sanatate multa,bucurii si satisfactii alaturi de fetita ta si de cei pe care ii iubesti!Si-ti mai doresc ceva…din tot sufletul meu astept o noua emisiune cu tine…
irina
2013-06-05T11:52:46+03:00 at 2013-06-05T11:52:46+03:00
La multi ani! Multa sanatate ca e mai buna decat toate! 🙂 :*
Liana
2013-06-06T07:21:32+03:00 at 2013-06-06T07:21:32+03:00
LA MULTI ANI! Sanatate, bucurii si impliniri.
Te astept in continuare pe micul ecran sa ne dai bucurie cu zambetul tau .
anca
2013-06-07T08:52:39+03:00 at 2013-06-07T08:52:39+03:00
Am 59 de ani si multumesc sortii ca am iubit si am fost iubita in acelasi timp,desi am stiut ca nu va dura….N-am vrut acea iubire,m-am impotrivit continuu,dar am fost subjugata de dulceata ei,de abdicarea totala a iubitului meu care era unul din frumosii orasului,de bucuria lui de a trai clipa si de a o impartasi cu mine.A fost prea adevarat,prea total,ca sa nu cedez sentimentelor. Am fost iubita,rasfatata si acum…sunt recunoscatoare ca am cunoscut acel baiat,acea iubire neconditionata care mi-a cucerit inima si mi-a subjugat ratiunea…A fost scurt,dar intens si „nebunia” mea de atunci imi incalzeste inima si acum.Mi-a daruit lumea ,frumusete,fericire,
incredere,dulceata,gingasie..Cred ca nu e niciodata gresit sa iubesti,pierde cel care nu a cunoscut astfel de sentimente.