Hai sa ne facem o casa împreuna! Avem tot ce ne trebuie!

M-am asteptat ca perioada dintre Valentine’s Day si Dragobete sa-mi aduca in dar, de la voi, povesti de iubire. Asa a fost, am citit sute si m-am minunat de diversitatea inimilor, asa cum ma bucur de culorile florilor de camp, parca mereu diferite.

Ce m-a surprins a fost nevoia noastra de a comunica intre noi, a fost ca si cand am fi ridicat fara voie o bariera in spatele careia stateau, asteptand, mii de masini, calesti, avioane care nu mai pot zbura acum, cai salbatici care inca isi cauta linistea.

Acum stiu. Trebuie sa vorbim mai mult, sa ne lasam vorbele sa iasa si sa le trimitem aici. E ca o cssuta a noastra, in care ne intalnim si vorbim, fara teama de-a fi mustrati in vreun chip.

Am citit povesti care m-au bucurat, altele care m-au ingrozit, altele din care-as fi sarit sa apar un copil sau o femeie chinuita sau un barbat in necaz atunci, pe loc. Vreti sa vorbim, asa ca vom face asta. Nu numai despre dragoste si nebuniile ei, ci despre tot ce-am văzut ca vreti sa stiu, pentru ca apoi sa putem incerca impreuna sa deslusim o eventuala solutie.

Am pornit de la cateva povesti de iubire. Sunt minunate sutele care s-au adunat, zilele astea, fiecare cu parfumul si culoarea ei.
Vom ajunge la povesti secrete, sensibile, teribile, pe care le voi citi fara gand de-a judeca sau de-a ma da sfetnic.

Aici. Pe teotrandafir.com. E mai intim si mai ferit de ochii tuturor. Hai sa ne facem casuta noastră cu flori de camp si priviri fara sprancene adunate, aici. Spuneti, scrieti, luati-va greutati de pe inima. Cum si cat puteti, pentru inceput, invingeti-va retinerile care va yin prizonieri ai tacerilor.

Pana una-alta, mai e putin si va voi citi cel mai frumos mesaj de amor primit pana acum. Doar un pic asteptati-ma, ca tare-i greu sa ma hotarasc intre atatea!