Interviu Teo Trandafir pentru Revista Doctorul Meu

In interviul acordat publicatiei Teo vorbeste despre starea sa de sanatate, cariera si familia sa.

Va redam mai jos interviul integral.

Atentie, drepturile de autor apartin Revistei Doctorul meu.
Cristin Tocan: Ce ai schimba in spitalele romanesti dupa ce ai vazut la spitalul din Viena?
Teo Trandafir: Dupa parerera mea, spitalele din Viena au fonduri mult mai mari de care sa se poata bucura, spre deosebire de spitalele din Romania unde problema banilor se pune in mod acut. Asa ca nu putem face o comparatie intre una si alta pentru ca vom descoperi niste diferente care ne vor inspaimanta profund. Spitalele din Viena sunt infernal de curate, daca arunci o hartie pe jos si te intorci in 5 minute nu mai este; In fiecare zi vine cineva care spala pe jos un linoleum care crete impecabil, nu e rupt la colturi, nu sunt peretii coscoviti, ba chiar dimpotriva, sunt acoperiti cu tapet lavabil – daca e sa vorbim doar despre cladire. Dupa aceea putem sa vorbim despre lipsa personalului din Romania, despre faptul ca la noi, in anumite spitale, exista doar o singura asistenta la sectia de Terapie Intensiva, acolo exista un om si un pacient; adica o asistenta si un pacient. In momentul in care ai apasat pe buton vine cineva imediat sa vada ce s-a intamplat cu tine.

C.T.: Care este diferenta intre relatia medic-pacient?
Teo Trandafir: In Austria, recunosc faptul ca in spitalele din Romania nici nu am stat foarte mult, dar acolo, in momentul in care ai nevoie de medic, in maximum 7 minute pe ceas a venit medicul. A venit sa te intrebe de ce l-ai solicitat, pentru ca tu il soliciti prin intermediul asistentei care ti se aloca in ziua respectiva, si care sta mai mult cu tine. Vine medicul, te intreaba ce s-a intamplat si daca nu este de competenta lui suferinta despre care ii vorbesti, te trimite imediat la medicul de specialitate.

C.T.: Ce te-a ajutat cel mai mult in aceasta lupta, in afara de medici?

Teo Trandafir:  In afara de medici, cel mai mare ajutor l-am avut din partea Maiei, in ciuda faptului ca fiica mea nu a fost langa mine. Noi avem o legatura telepatica extraordinara si de fiecare data cand am avut nevoie de ajutorul ei, intr-un fel sau altul a fost alaturi de mine, adica i-am simtit incurajarile, i-am simtit prezenta. De fiecare data cand vorbeam la telefon a avut grija sa ma imbarbateze si sa nu ma lase sa inteleg cat de mult sufera ea.

C.T.: In ce masura ti-a schimbat viata aceasta experienta? O sa te implici in campanii sociale?
Teo Trandafir: Orice experienta care se petrece foarte aproape de moarte te schimba, pentru ca existenta, prin natura cuvantului, este opusa mortii. Atunci, incepti sa-ti rearanjezi in cap valorile. Bineinteles ca sunt anumite lucruri care s-au schimbat, dar n-as putea sa spun ca sunt dramatice. Pentru mine lucrurile importante raman in continuare viata, fericirea celor dragi si a mea. Dupa parerea mea lucrurile astea nu se schimba. In campanii sociale, daca ma voi implica in continuare, voi ramane fidela aceeasi credinte ca daca faci un bine nu este corect sa te bati cu pumnul in piept. Pentur ca atunci binele se disipa cumva intre tine si laudele pe care ti le aduci.

C.T.: Adrian Sarbu a facut un gest deosebit oferindu-ti tot sprijinul in aceasta perioada. Pe majoritatea i-a surprins. Pe tine? Ce va urma?

Teo Trandafir: Am convingerea ca fiecare dintre noi, daca poate sa faca un bine, il face. La un moment dat, intr-unul din comunicatele pe care le-a remis presei, din cate am inteles, Adrian Sarbu spunea ca multi si-ar fi dorit sa faca un asemenea gest, dar nu au putut. El a putut, si-a dorit, a fost langa mine in proportia in care s-a putut. Bineinteles ca m-a surprins gestul lui, dar cunoscandu-l destul de bine nu e de mirare. Are un suflet extraordinar, cum putina lume are. Ce va urma? Asta e o intrebare pe care ar trebui sa o pun eu la biserica, pentru ca numai Dumnezeu stie ce va urma.

C.T.: Cum crezi ca a tratat presa subiectul privitor la sanatatea ta? Aceasta intrebare este foarte „spumoasa”. La un moment dat am obervat anumite comentarii rautacioase sau preluarea unor opinii neautorizate.

Teo Trandafir: Eu nu stiu cum a tratat presa subiectul privitor la sanatatea mea pentru ca eram la viena incercand sa salvez sanatatea mea impreuna cu echipa de medici care m-a ajutat. Nu stiu ce s-a intamplat in Romania, daca au aparut comentarii rautacioase. Sa-i fereasca Dumnezeu pe emitentii acestor comentarii sa se gaseasca vreodata intr-o situatie proxima cu a mea, sa le dea Dumnezeu sanatate si sa vorbeasca in continuare asa cum isi doresc pentru ca, pana la urma, fiecare e liber sa-si exprime opiniile asa cum il lasa sufletul.

C.T.: Ce sfaturi ai pentru cei care traverseaza o situatie similara cu cea pe care ai avut-o tu?

Teo Trandafir: Un singur sfat am: Dumnezeu e sus, mare, ne vedem trebuie sa ne rugam la El si trebuie sa avem mare incredere in medici. Acum depinde foarte mult si unde ne tratam, pentru ca eu am vazut, de exemplu, un spital din Sulina. Acolo nu putea fi tratata nici o pisicuta pentru ca nu aveau cu ce. Daca insa ne tratam la un spital care are dreptul sa se numeasca spital, trebuie sa avem incredere in echipa de medici si asistentele care se ocupa de sanatatea noastra.

C.T.:  CUm vezi viata dupa aceasta cumpana? S-a schimbat ordinea prioritatilor?

Teo Trandafir: Nu neaparat ordinea prioritatilor se schimba pentru ca, la varsta mea, prioritatile sunt destul de clare, de limpezi si le ai de multa vreme. Ele pot fi doar slefuite oarecum, pot fi puse intr-o alta lumina. Asa ca prioritatile mele raman aceleasi: prima este evident fiica mea, dupa care restul vin de la sine. Sanatatea, fericirea etc.

C.T.: Cum este acasa? Cum este Maia? Ce a zis? Cum a reactionat cand te-a vazut? Dar tu?

Teo Trandafir: Acasa e ca acasa. Cu lucrurile noastre, cu patul in care sunt obisnuita sa dorm, cu mancarea pe care oarecum sunt obisnuita sa o mananc. Nu am primit niciun fel de restrictie din partea medicilor de la Viena, spre marea dezamagire a celor care comentau la televizor cum n-au eu voie sa mananc miei, porci si alte animale facut sa creasca pe langa casa omului. Am voie sa mananc ce vreau, cu conditia sa-mi si placa. Maia este minunata, se poate verifica usor: puteti sa o vedeti pe internet daca vreti. Este senzationala, e frumoasa si desteapta, blanda si intelegatoare si ma ajuta foarte mult in aceasta perioada. Imi aminteste sa-mi iau medicamentele, mi-aminteste faptul ca trebuie sa beau apa, imi aduce tot ce am nevoie, se ocupa de mine ca o adevarata asistenta medicala. Ea nu stia ca vin si atunci se inconjurase de flori. Presupun ca ceva-ceva tot gandise ea, iar eu , cand am vazut-o, am inceput sa plang atat de rau incat era sa sperii copilul. Noroc ca am un copil foarte intelegator si foarte intelept.

C.T.: Cum decurge o zi din viata ta? Cum va decurge dupa ce vei fi total restabilita?
Teo Trandafir: O zi din viata mea decurge ca o zi a oricaruia dintre noi; cu spalatul, cu aranjatul, cu dereticatul pe ici pe colo, cu mancatul, cu cantaritul alimentelor, evident, cum se intampla in viata cuiva care a trecut print-o astfel de incercare. Iar cum voi fi dupa ce voi fi total restabilita? Cam tot asa pentru ca ma simt bine si ar fi pacat sa schimb mare lucru doar pentru ca m-am restabilit, adica sa ma apuc brusc sa mananc carnati dimineata, la prins si seara – nu cred ca se va mai intampla.

C.T.: Ce-ti doresti cel mai mult pentru tine, in afara de sanatate?
Teo Trandafir: Cel mai mult imi doresc sa fiu fericita si recomand calduros aceasta dorinta tuturor celor care ne urmaresc acum si ne citesc interviul nostru, pentru ca fericirea le include pe toate. Daca esti fericit inseamna ca esti sanatos, inseamna ca ai ce pune pe masa, inseamna ca ai copiii bine, inseamna ca ai un acoperis deasupra capului. Hai sa incercam sa fim fericiti ca sa vedem cum e!

C.T.: Iti este dor de sticla?
Teo Trandafir: Intr-o oarecare masura,da. Eu am lucrat multa vreme sub presiunea audientelor, apoi am lucrat si fara presiunea audientelor, pentru ca altele erau valorile la alte televiziuni. Pot sa spun ca sunt momente in care imi este dor.

C.T.: Ai vreo amintire care iti revine in minte? Ceva din copilarie?
Teo Trandafir: Da, imi amintesc jocurile cu tatal meu. Ne jucam pana cand oboseam, ne jucam pana cand cadeau hainele din sifonier peste noi. Ne fugaream prin toasa casa, iar tata ma gadila ingrozitor. Ma gadila pana cand lesinam de ras si ii spuneam ca nu mai pot. Asta imi amintesc perfect.

C.T.: Ti-ai propus sa schimbi ceva radical?
Teo Trandafir: Raspuns corect, nu!

C.T.: In final, un gand pentru cititorii revistei Doctorul meu.
Teo Trandafir: Imi doresc foarte tare pentru fiecare dintre dumneavoastra sa aveti un doctor al dumneavoastra. Chit ca e copilul, chit ca e intr-adevar un medic, chit ca e uitatul la televizor, chit ca e cititul unei carti, fiecare dintre noi are asa ceva, sau pe cineva care sa puna balsam pe inima. Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti, sa avem inimile linistite si sa avem viata asa cum ne dorim fiecare.

A aparut in centrele de difuzare a presei revista Doctorul meu, pe coperta careia se afla Teo Trandafir.

Sursa: Revista Doctorul meu