INTERVIU Teo Trandafir si Antonio Passarelli

OK!: Sunteti la munca, dar in tabara de vara, cum s-ar spune. Cum e sa ai, din nou, emisiune la mare?

Teo: Ca acum cativa ani, doar ca acum e mult mai bine, e mult mai simplu in doi. Pentru mine e foarte complicat cu soarele, cu marea, cu multimea nu m-am descurcat niciodata foarte bine. Dar se pare ca, zi dupa zi, ne acomodam si e cu totul altceva in doi. (zambeste)

Antonio, tu esti obisnuit cu caldura din bucatarie. Dar cum e sa gatesti pe plaja, la temperaturi ridicate si cu atatea fete in costume de baie, care ridica si mai mult gradele in termometru?
Antonio: Intr-un singur mod: am ochi numai pentru Teo! (rade)

Dupa culoarea pielii, as zice ca n-ati prea stat la plaja, dar de-o baie in mare ati avut timp?
Teo: Pentru mine este absolut imposibil sa fac baie in mare, pentru ca sunt urmarita de cel putin zece cetateni. Nu fac baie in mare decat atunci cand pot si asta se intampla, de obicei, in lunile de extrasezon.

Si pe anul asta s-a intamplat?
Teo: Nu.
Antonio: Eu, ca sa fiu sincer, am fugit de cateva ori de la hotel si am facut cate o baie de o jumatate de ora. Dar asta in pauze, cand eram intre o videoconferinta, telefoanele pe care le dau la firma si emisiune. Eu aici nu-mi permit sa fiu in concediu. Si e si normal sa fie asa, pentru ca noi suntem aici sa muncim, sa facem emisiune, nu sa ne distram.

Teo, spune-mi daca ai adus-o cu tine si pe Maia si ce face in timp ce ai emisiune?
Teo: Da, a venit si ea cu mine. A fost in tabara, a avut cantonament, a avut treaba mai mult ca niciodata… E un copil de zece ani care stie ce-si doreste.

Pe langa inot, ce mai face?
Teo: Face baschet de performanta.

Dar in ceea ce priveste emisiunea, iti mai sugereaza pe cine sa inviti la tine pe plaja?
Teo: Nu, nici eu nu-i sugerez lucruri. Incercam sa ne respectam opiniile cu mare strictete.

Te intreb in ideea ca generatia de acum e mult mai extrovertita decat am fost noi si ca probabil a mai venit sa-ti spuna: „Mami, uite, imi place de cutare, ce-ar fi sa-l chemi in emisiune?“
Teo: Intotdeauna oamenii pe care i-a placut i-a vazut, pentru ca ii plac Pepe, Connect-R, Alex Velea, Smiley… Adica gusturile ei cam astea sunt, nu merge obligatoriu pe Ceaikovski si, in principiu, suntem prieteni in particular cu acesti cetateni, adica ne vedem cu ei destul de des. (zambeste)

Toata lumea pariaza ca tu si Antonio sunteti impreuna. Care e adevarul?
Teo: Nu cred – si presupun ca Antonio va spune acelasi lucru – ca este treaba cuiva ce face altcineva atata vreme cat nu deranjeaza pe nimeni. Nu cred ca ofensam sau deranjam pe cineva. Daca este, insa, obligatoriu sa dam o explicatie, aveti cuvantul meu de onoare ca din acel punct de vedere nu s-a intamplat absolut nimic niciodata. Insa daca se va intampla ceva vreodata, ai din nou cuvantul meu de onoare ca nu voi da fuga la prima redactie ca s-o vand pe o suta de dolari.
Antonio: (rade)

Arati tot mai bine si e normal, deci, sa ai si mai multi admiratori. Ti-e teama cumva sa ai o noua relatie sentimentala? Sau nu mai esti dispusa sa faci compromisuri?
Teo: Nu, absolut deloc. Voi intra cu prima ocazie intr-o noua relatie. Iar relatiile nu sunt compromisuri.

Care a fost lectia pe care ai primit-o in urma mariajului tau?
Teo: Ca o dragoste perfecta ar putea sa nu fie perfecta pentru cinci minute.

Spuneti ca, acum, tu si Antonio sunteti doar buni amici.
Teo: Eu, personal, n-am spus asta, pentru ca nu suntem doar buni amici. Eu n-am spus ca nu-l iubesc pe Antonio. Tu m-ai intrebat un lucru, daca ne bagam in primul asternut, iar eu ti-am raspuns cat de cinstit am putut. Eu n-am spus ca nu-l admir, eu n-am spus nicio secunda ca nu-mi doresc foarte tare sa-l ascult cu orele, ca nu-l respect extraordinar de tare, ca nu pretuiesc fiecare minut petrecut alaturi de el, ca n-am invatat o multime de lucruri si ca nu-mi trezeste o multime de senzatii pe care nu le-am mai trait vreodata.

Ar fi dificil sa fiti si altceva?
Teo: Habar n-am, din moment ce nu am fost. (zambeste)

Ce va incomodeaza mai mult in momentul in care lumea va vede impreuna, faptul ca Teo este mereu urmarita?
Antonio: Asta nu e o incomodare, este chiar un atac la persoana. Eu cred ca fiecare dintre noi avem nevoie de spatiile noastre, de un pic de libertate pentru ca, asa cum spunea si ea, cred ca fiecare ar trebui sa fie liber sa faca ce doreste. Libertatea unuia se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt. Si de-asta uneori ne dorim sa fim lasati in pace. Nu vad de ce, atunci cand iesim undeva si poate suntem in mijlocul unei discutii importante, intervine cineva caruia nu-i pasa ca mananci, ca poate de-abia te-ai sculat din pat ori ca ai probleme si care-ti cere o poza sau un autograf. OK, stiu ca asta e pretul succesului. Altfel, trebuie sa-ti marturisesc ca este incredibil sa stai langa un mit cum este Teo Trandafir. Pentru mine, ea este un mit de 20 de ani incoace. Si cum este pentru mine, este si pentru sute de mii de romani si asta justifica, cumva, anumite comportamente si situatii care ni se intampla.

E-adevarat, dar tu o vezi cu ochii lui Antonio Passarelli.
Antonio: Da, asta e si mai grav. (rade) Pentru ca, din moment ce nici Antonio Passarelli nu e chiar un prost, are un minim de cultura, si el ramane cu gura cascata cand Teo deschide gura. Concret, eu nu pot sa vorbesc despre ceva la care Teo sa nu-mi poata da o replica. Si e prima oara cand mi se intampla in viata.

Sa fie asta sarea si piperul relatiei voastre?
Teo: Sarea si piperul mi se par putin cam concrete. Misiunea mea in acest moment mi se pare sa ma deschid suficient incat mintea acestui om, atunci cand isi desface aripile, sa nu se loveasca de nimic. Muncesc la asta in fiecare zi. Nu-i sare, nu-i piper. E desavarsirea.

Cum priveste Maia relatia voastra? Te-a intrebat vreodata daca iti mai doresti sa ai un prieten, un sot? Discutati despre lucrurile astea?
Teo: Le-am discutat dintotdeauna. Avem discutii intime dintre cele mai complexe, intelege exact cum stau lucrurile, iar pe Antonio il percepe exact asa cum e: un maestru, un om care aduce bucurie si culoare in viata noastra, care a gatit pentru ea intr-o seara cu prietenii, cand ea s-a intors din tabara si el a vrut sa-i faca o mare supriza, si pe care-l priveste cu aceeasi dragoste si cu aceeasi admiratie cu care-l privesc si eu.

Ce i-ai gatit bun Maiei?
Antonio: Niste paste simple, spaghetti al filetto di pomodoro. Dar vreau sa adaug un lucru: ce-mi place cel mai mult la Maia este ca, atunci cand ne intalnim, imi spune „amore mio“ si chestia asta…

Te topeste?
Antonio: Mai mult, mai mult! Este o chestie… Devin lichid! (rade) Si cand ma ia in brate, mi se topeste sufletul. E un copil cum putini sunt. Pe de alta parte, noi am vrea ca Maia sa intre cat mai putin in discutia asta.

Dar spune-mi, tu mai esti casatorit, ai copii? Din cate stiu, te-ai insurat cu o romanca, Daniela Biga, cu care conduceai doua restaurante.
Antonio: Eu am fost casatorit de mai multe ori. (zambeste) Am doi copii cu prima nevasta, o fata si un baiat, vorbesc tot timpul pe Facebook cu ei, am postat recent si o poza cu fetita mea, Francesca. Este o fata extraordinara! Dar eu am o relatie diferita cu copiii mei fata de cum are Teo cu Maia. Teo este o mama incredibila, este de-o maturitate desavarsita si care reuseste sa comunice cu copilul intr-un mod nemaiintalnit. Eu, insa, am cu copiii mei un raport mai de golan, de prieten. (rade) Eu nu sunt un parinte clasic, care-i spune fiicei lui: „Te rog frumos, ai 25 de ani, cauta-ti un prieten cu care sa vii la mine“. Nu, eu ii spun: „Distreaza-te, simte-te bine, ca nu se stie maine ce vei face!“.

Spuneai ca ai fost casatorit de mai multe ori si stii ca se spune despre italieni ca sunt cei mai mari seducatori barbati. Tu ai o reteta proprie de seductie?
Antonio: Eu nu ma simt seducator, nici macar un pic. (zambeste) Da, am fost casatorit de mai multe ori si asta o pun pe seama faptului ca fiecare dintre noi dorim foarte mult de la viata si nu suntem usor de multumit. Sunt altii care raman casatoriti, dar ies la bere, isi inseala nevestele cand vor… La mine nu merge cu asa ceva.

Dupa atatia ani petrecuti in Romania, poti spune ca acum esti putin mai mult roman decat italian?
Antonio: Ca sa fiu sincer, eu intotdeauna m-am simtit pe jumatate roman. Numai ca, de vreo trei-patru ani incoace, mi se pare ca oamenii s-au inrait. Si in Italia e criza, oamenii traverseaza o perioada crunta, dar reusesc sa fie mai intelegatori vizavi de semenii lor. In schimb la romani, din pacate, vorba aia cu „sa moara si capra vecinului“ este adevarata, lumea se simte bine facandu-ti rau.

Citeste mai mult pe Ok Magazine