A intrat pe contul ei de Facebook si a primit o pedeapsa grea. Inchisoare cu executare. Sentinta care a socat Romania

O soluție recentă, prin care pentru o faptă de accesare fără drept al unui cont de facebook s-a aplicat, direct, pedeapsa cu închisoarea, în regim de detenție, ridică o întrebare legitimă, câți dintre noi știu că un astfel de fapt, constituie infracțiune, și câți ar ști ce sancțiune riscă o astfel de persoană?

Speța, poate fi rezumată astfel:

La începutul anului 2012, înainte de a se despărți de inculpata CM, cu care a avut o relație de concubinaj de 5 ani, și doi copii, persoana vătămată și-a creat un cont pe rețeaua de socializare Facebook, cu denumirea „Vasila LF…”, folosind adresa de e-mail –, contul fiind creat de pe laptopul utilizat împreună de cei doi concubini, fiind stabilită si o parolă despre care susține că nu i-ar fi divulgat-o niciodată inculpatului, iar ori de câte ori se autentifica introducea parola contului, scrie site-ul drepturile-omului.eu.

În vara anului 2012, pe fondul unor discuții mai tensionate, inculpatul și persoana vătămată s-au despărțit, aceasta din urmă mutându-se într-o altă locuință închiriată, în mun. Călărași, împreună cu copiii.

Deși inculpatul și persoana vătămată s-au separat, atât în fapt cât și în drept, începând din luna septembrie 2012 până în anul 2014, în mod repetat, inculpatul CM a accesat, fără permisiunea fostei concubine, contul creat pe rețeaua de socializare „Facebook”, asociat adresei de e-mail ..x în scopul de a obține date referitoare la conversațiile private purtate de aceasta cu alți utilizatori ai platformei.

În această modalitate, inculpatul și-a creat un acces direct la conversațiile purtate pe rețeaua de socializare „Facebook” de persoana vătămată cu diferite persoane din anturajul său, fiind interesat în special de conținutul conversațiilor purtate cu fratele acesteia dar și cu diferiți bărbați, cu care aceasta dezvoltase niște relații sentimentale.

Prin toamna anului 2014, fiind deranjat de conținutul unor conversații purtate de persoana vătămată cu fratele acesteia de pe contul său de „Facebook”, dar și cu alți bărbați, inculpatul a salvat conversațiile pe care le-a interceptat. Apoi, considerând că fratele său o influențează pe persoana vătămată într-un sens negativ, inculpatul i-a trimis acestuia câteva dintre conversațiile salvate.

În acest mod, persoana vătămată, fiind avizată de fratele său, a realizat faptul că fostul său concubin i-a urmărit toate discuțiile private accesându-i fără drept contul de „Facebook”. Urmare a acestor evenimente, persoana vătămată și-a modificat parola de acces și, la data de 30.12.2014 a formulat plângere penală împotriva inculpatului, învederând faptul că acesta i-a „spart contul de Facebook”.

A fost audiat în faza de urmărire penală, inculpatul CM, care a oferit explicații ample, relative la modul de derulare al evenimentelor, încercând însă să se exonereze de răspunderea penală, invocând faptul că nu a realizat nelegalitatea faptelor sale din punct de vedere subiectiv.

Acesta a susținut că de fapt, contul de „Facebook” a fost realizat de el, împreună cu concubina sa, la cererea acesteia în anul 2012 și în acest sens amândoi au parcurs împreună pașii necesari pentru înfăptuirea contului de „Facebook”- „VL F”. Inculpatul a mai relatat că a utilizat adresa de e-mail ce îi aparținea concubinei sale xx și au setat o parolă de comun acord, pe care ar fi cunoscut-o amândoi până în anul 2014, când persoana vătămată a decis să-și schimbe parola.

A mai declarat că atât el, cât și concubina sa obișnuiau să-și acceseze reciproc conturile de „Facebook” pentru a urmări diferite postări, considerând că nu au de ascuns nimic unul față de celălalt.

Inculpatul a recunoscut în declarația dată faptul că, după despărțirea dintre el și concubina sa, a continuat să-i acceseze contul de „Facebook” din curiozitate, pentru a urmări conversațiile purtate de aceasta în special cu fratele său considerând că exercită o influență negativă asupra femeii și o manipulează în privința relației sale cu aceasta, dar și cu cei doi copii rezultați în urma relației dintre cei doi.

Inculpatul a mai precizat că „ea nu știa că eu îi accesez parola. Cred că dacă ar fi știut acest lucru ar fi modificat parola. În toamna anului 2014 am fost deranjat de conținutul unor conversații pe care F____ le purta cu fratele ei de pe contul său de Facebook, dar și cu alți bărbați, posibil amanți ai săi. Eu am salvat aceste conversații și la un moment dat am vrut să îi demonstrez fratelui meu, VI, că el este cel care încearcă să o influențeze în sens negativ, și i-am trimis câteva din aceste conversații. Atunci ei și-au dat seama că eu am urmărit contul lui F____ și au depus această plângere. Ulterior ea a modificat parola de acces, iar de la acea dată nu am mai fost interesat de contul ei”.

Atât inculpatul C M, cât și martorul V_____ I_____ au pus la dispoziția organelor de anchetă penală mesajele expediate-primite de persoana vătămată prin intermediul contului de „Facebook”, dar și conținutul conversațiilor purtate de martorul V_____ I_____ cu inculpatul, conform proceselor-verbale de predare – primire de înscrisuri din 20.09.2016, încheiat între organele de poliție judiciară și inculpatul C____ M_____, și cel din 11.10.2016 încheiat de organele de poliție judiciară și martorul V_____ I_____.

Din mesajele puse la dispoziție de inculpat, la care a avut acces în mod fraudulos, rezultă că acesta a luat la cunoștință în mod nelegal de conversații purtate de persoana vătămată cu diferite persoane din anturajul său (membrii ai familiei, sau persoane cu care se află în relații intime).

Din conținutul acestor conversații rezultă caracterul intim al acestora, fiind evident faptul că persoana vătămată nu ar fi dorit să fie devoalate niciunei persoane, decât interlocutorului, cu atât mai puțin fostului său concubin cu care se afla într-o relație tensionată.

Pentru aceste considerente, instanța constată că, în drept, faptele inculpatului C M, care în perioada 2012-2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, a accesat, fără acordul titularului de drept, contul de „Facebook” asociat adresei de e-mail xx, administrat de persoana vătămată V LF, în scopul de a obține date referitoare la conversațiile purtate de aceasta cu alți utilizatori ai platformei, deschizând conținutul mai multor conversații tip corespondență electronică stocate în secțiunea de mesaje private a contului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „acces ilegal la un sistem informatic”, prev. de art. 360 alin. 1, 2 și 3 C. pen, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C. pen.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., modalitatea și împrejurările comiterii acesteia, scopul urmărit, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita după săvârșirea infracțiunii, deși în faza de urmărire penală s-a prezentat, dând declarații, în faza de cercetare judecătorească acesta nu s-a mai prezentat, cum și nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială.

Față de perioada relativ mare (2012 – 2014) în care activitatea infracțională a fost desfășurată, instanța apreciază că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului nu se pot atinge decât prin executarea acesteia în regim de detenție.

Pentru aceste motive instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, SENTINȚA PENALĂ NR 106/24 Octombrie 2017

Notă critică:

Utilizarea rețelelor de socializare, constituie fără îndoială, un fenomen al zilelor noastre, observând o creștere tot mai pronunțată a numărului utilizatorilor, cât și a volumului de informații, fapt ce facilitează comunicarea și chiar, satisfacerea unor nevoi sociale, dar în egală măsură, și vulnerabilizează persoanele implicate, de vreme ce toate informațiile, comunicările rămân stocate, fiind accesibile în orice moment, prin utilizarea mijloacelor nelegale.

Incontestabil, împotriva pericolului amintit (al accesării fără drept) statul are datoria de a adapta măsuri legale adecvate pentru combaterea unor astfel de fapte, și pentru descurajarea repetării lor, prin impunerea unor sancțiuni, chiar aspre, protejând astfel, intimitatea și viața privată a utilizatorului unui astfel de cont.

Însă, în egală măsură, atât sancțiunile, cât și modalitățiile în care acestea vor fi aplicate (individualizate) se impun a fi proporționale, atât cu fapta, făptuitorul, cât și în raport de circumstantele sociale.

Din perspectiva celui din urmă criterieu „circumstanțele sociale/realitatea socială”, în ce mă privește, consider că în prezent, gradul de conștientizare al implicațiilor legale ale săvârșirii unei astfel de fapte este, în curs de formare, maturare, neputând afirma, că oricine conștientizează în mod absolut, că o faptă precum cea din speță, de accesare a contului de facebook al partenerului (sau fostului partener) constituie infracțiune.

Explicația este simplă, fenomenul proliferării acestui tip de comunicare, socializare etc. este încă unul nou (sau, relativ nou) mulți considerând-o încă o formă de „divertisment” sau „mod de relaxare” nerealizând, încă, nici pericolele (ca unele informații să fie accesate și traficate) și nici consecințele legale ale accesării ilegale ale contului altei persoane.

De asemenea, încă nu este suficient clarificată nici noțiunea de accesare ilegală, mulți considerând că dacă, de exemplu, un cont de facebook rămâne logat pe un dispozitiv, atunci, dacă „mă uit prin el” totul este în regulă, fapt eronat.

Or, în condițiile actuale, fără discuție că sancționarea faptelor se impune, însă, cum am spus, ținând cont de realitatea în care ne găsim, considerând că trimiterea în închisoare, fără cel puțin acordarea unei suspendări sub supraveghere, este excesiv de aspră. Aș fi fost de acord cu o astfel de sancțiune, în condițiile în care, atât legea era clară, previzibilă și accesibilă, cât și totodată, gradul de conștientizare al pericolului și consecințelor legale ar fi fost unul ridicat.

Însă, nici legea nu este clară, și nici gradul de conștientizare nu este prea ridicat, drept pentru care, modalitatea în care instanța a dispus executarea, în regim de detenție, îl consider excesiv.