IUBITE DE ROMANIA: Elisabeta Lipa, femeia puternica si ambitioasa din fruntea elitei sportive a Romaniei

Viata Elisabetei Lipa poate fi transpusa fara doar si poate pe paginile unei carti. Una dintre cele mai mari sportive pe care a avut-o vreodata Romania provine din satul botosanean Candesti. De trei ori a taiat respiratia fanilor prin anunturile pe care le-a lansat in spatiul public care priveau retragerile sale din lotul national, insa tot de atatea ori a revenit mai puternica si mai determinata de a urca din nou  pe podiumul olimpic.

“Lumea o cunoaste doar asa: puternica, ambitioasa, determinata, mereu in frunte, pasind militareste, ca un veritabil general, cu drapelul in mana, in fruntea elitei sportive a Romaniei. A castigat opt medalii olimpice la canotaj, a fost declarata sportiva secolului in disciplina sa, a devenit apoi chestor de Politie, echivalentul gradului de general de armata”, spune o prietena.

Copilaria Elisabetei Lipa a fost una care nu anunta in niciun fel faptul ca va deveni una dintre cele mai performante sportive ale tuturor timpurilor. Satul Candesti din zona Bucovina este o localitate formata din 190 de case locuite preponderent de ucraineni. Uta si Duta sunt cele doua fete ale familiei Oleniuc. Erau alintate in acest mod de catre bunica pentru ca numele lor, Elisabeta si Lavinia, erau prea greu de pronuntat.

Nascuta de ziua Sfantului Dumitru, in anul 1964, Uta era mai mica cu sase ani fata de sora ei. O intamplare amuzanta s-a petrecut in clasa a II-a cand directorul scolii si un vecin de-al familiei s-au certat cu tatal fetei, motiv pentru care la scoala, la sfarsit de an, a primit  doar  mentiune.

Ambitioasa din fire, Elisabeta nu a mai vrut sa mearga la acea scoala, fapt pentru care timp de sase ani a facut naveta pe jos, cate patru kilometri, pana in satul vecin, Candestiul Romanilor. Uta a declarant intr-unul din interviurile acordate presei ca i-a fost foarte greu la inceput pentru ca in familie vorbea numai in limba rusa si nu intelegea foarte bine romana. Pentru copila Uta cea mai frumoasa parte a anului o reprezenta sarbatoarea Sfantului Ioan cel Nou, unde traditia satului se rezuma la praznuirea hramului biserici din Suceava. Era o adevarata sarbatoare in tot satul, mai ales ca oamenii se urcau in autobuz de dimineata si plecau voiosi la sfanta sarbatoare.

Era toamna anului 1979. Copila Uta era inca eleva in anul doi  la Liceul “Mihai Eminescu” din Botosani si nici nu se astepta ca viata sa ia o asemenea turnura. Antrenoarea clubului bucurestean “Olimpia” aduna tinere talente de prin tara, ocazie cu care selectia a ajuns si la scoala Utei. La acel moment, fata care deja masura 1.80 metri si juca baschet, i-a trezit interesul antrenoarei Ileana Pavel. Aceasta a considerat  ca are sanse sa reuseasca pe plan sportiv; “Mi-a explicat ce inseamna canotajul (…) Ca este un sport cu barcute, foarte usoare (…)”. Fara a sta prea mult pe ganduri fata a acceptat propunerea antrenoarei din Bucuresti. Urmatorul pas firesc a fost ca cele doua, Uta si antrenoarea, sa mearga la casa parintilor  pentru a le cere acceptul.

Mama copilei s-a opus, motivand faptul ca are doar 16 ani si nu voia “sa o lase sa plece si sa se prapadeasca prin lume”. Tatal a fost  mult mai indulgent si a acceptat propunerea profesoarei. Elisabeta isi aminteste ca a venit in capitala de mana cu tatal ei avand doar o valiza de militar; “Tata mi-a spus ca daca il fac de ras, o sa ma omoare”. Pentru domnisoara Oleniuc, Bucurestiul era un oras imens si foarte aglomerat, insa nu a avut prea mult timp sa se dezmeticeasca. Imediat a intrat intr-un cantonament din care a fost selectata cea mai buna din cele 50 de sportive.

Dupa o serie extrema de antrenamente era hotarata sa plece pentru ca acest sport nu era tocmai cum visase, insa antrenoarea a convins-o sa ramana. In anul 1984, la jocurile olimpice din Los Angeles, delegatia Romaniei a fost singura participant din randul tarilor comuniste. Lipa isi aminteste ca au fost primiti extraordinar; “Am fost primiti extraordinar si eram tinuti peste tot ca in puf si paziti toata ziua”. Dupa experienta de peste ocean, fata, care la acea vreme avea doar 20 de ani, a decis sa se transfere de la clubul Olimpia la Dinamo. Sportiva isi aminteste ca a fost tratata bine de staff-ul Olimpiei; “M-au tratat bine cei de la Olimpia. La 20 de ani, mi-au dat prima mea casa, un apartament de doua camere in Baba Novac”. Chiar daca  Elisabeta Lipa a ajuns la Dinamo cu un palmares de invidiat in spate, nimeni nu a primit-o cu aplauze. A fost nevoita sa munceasca  pentru a castiga simpatia colegilor. Cantonamentele erau nenumarate iar competitiile ii ofereau ocazia sa vada unde mai trebuie sa insiste.

In anul 1995 cariera celei mai importante canotoare din lume era pe terminate. Obosita si macinata de alte griji, a renuntat la cantonament si a dorit sa fie primita in randul ofiterilor de politie. Norocul Elisabetei Lipa s-a numit colonelul Vasile Popa care a primit-o in cadrul Directiei de Ordine Publica a Politiei Capitalei unde a activat in perioada mai – noiembrie, iar mai apoi i s-a permis sa se intoarca la lot, la insistentele Liei Manoliu. Dupa aceasta etapa a fost avansata de doua ori intr-o luna.

Chiar in momentul in care se pregatea sa plece la olimpiada a primit gradul de locotenent-colonel iar ministrul de Interne de la acea vreme, Dudu Ionescu, i-a promis ca o va avansa la gradul de colonel daca va obtine aurul. Elisabeta Lipa a recunoscut ca a fost intrebata de mama ei ce s-ar fi intamplat daca nu ar fi luat atunci acea decizie; “M-a intrebat odata mama ce as fi facut daca nu m-ar fi lasat sa plec la Olimpia. Probabil ca acum as fi fost somera si m-as fi intors in sat, la Candesti”.

Si-a cunoscut sotul cu ocazia unui cantonament organizat la Piatra Arsa.

La acea vreme, Cornel Lipa era pasionat de munte si vizita in fiecare week-end cele mai inalte varfuri din tara.  Proaspeti intorsi de la Olimpiada organizata in Los Angeles, sportivii au organizat un cantonament pentru a pregati defilarea de 23 August. Cu acest prilej si-a reintalnit sotul, iar un an mai tarziu s-au casatorit. Cursul firesc al vietii i-a adus familiei Lipa un copil, pe Dragos Constantin. Chiar daca in prezent  Dragos practica inotul , visul Elisabetei este acela de a-si vedea fiul pe cea mai inalta treapta a podiumului.

Palmares:

• Aur la Jocurile Olimpice din 1984 la 2 vasle
• Argint la Jocurile Olimpice din 1988 la 2 vasle
• Bronz la Jocurile Olimpice din 1988 la 4 vasle
• Aur la Cupa Mondiala din 1989 la 2 vasle
• Aur la Jocurile Olimpice din 1992 la 1 vasle
• Argint la Jocurile Olimpice din 1992 la 2 vasle
• Aur la Jocurile Olimpice din 1996 la 8 plus 1
• Aur la Jocurile Olimpice din 2000 la 8 plus 1
• Argint la Cupa Mondiala din 2003 la 8 plus 1
• Aur la Jocurile Olimpice din 2004 la 8 plus 1

Ti-a placut povestea Elisabetei Lipa? Aici gasesti colectia completa „IUBITE DE ROMANIA”