Inedit
Din sala de asteptare: MARTURIA EMOTIONANTA a unei femei cu cancer mamar
Cancer mamar – 2 cuvinte pe care orice femeie se teme sa le auda. De la auzul acestora, ea trece prin diferite stari si emotii. Iata confesiunea emotionanta a unei femei diagnosticate cu cancer care a avut curajul sa impartaseasca cu ceilalti o parte din povestea ei.
„A te dezbraca este la moda si sexy in zilele noastre, nu e absolut nicio surpriza aici – de la reclame care promoveaza celebritati pe jumatate goale, pana la reality show-uri in care danseaza femei imbracate in lenjerie intima – a te dezbraca capteaza atentia.
Ma simt dezbracata. Dar nu ma simt nici trendy, nici sexy, si as prefera sa renunt la atentie. Port o rochita subtire, albastra si sunt incaltata cu o pereche de balerini. Stau pe un scaun intr-o sala de asteptare pentru a mi se face o biopsie pentru ca „mamografia a aratat o anormalitate”. Langa mine mai sunt alte cinci femei, toate purtand aceeasi tinuta, iar in aceasta clipa, eticheta hainelor din vestiar – si marimea lor – chiar nu mai conteaza.
Brusc, acest corp al meu – cel pe care il critic pentru ca gambele nu sunt mai musculare sau soldurile nu sunt mai tonifiate sau…. – ei bine, toate astea imi par acum frivolitati si superficialitati. In special cand iau in considerare ca orice face acest corp pe care il critic destul de des, face corect, toata ziua: Inima mea bate de 60 de ori intr-un minut si, in mod normal, isi mareste bataile atunci cand asistenta imi striga numele. In fiecare minut, plamanii mei inspira si expira de 14 ori, mai putin in momentul in care imi tin respiratia din cauza procedurii. In acelasi timp, creierul meu secreta hormoni care imi transforma stomacul in fluturasi cat timp astept rezultatele.
CITESTE SI: 5 obiceiuri banale care previn CANCERUL LA SAN
Desi rareori ii recunosc meritele, corpul continua sa functioneze mai departe, facandu-si treaba, fara sa-mi ceara niciun efort: pot sa zambesc in mod spontan unui prieten, pot ridica bratele pentru a imbratisa pe cineva, pot sa ma ghemuiesc pentru a-mi lua fiica in brate sau pot sa ma catar pe Marele Zid Chinezesc, daca asta vreau. Aceste lucruri sunt posibile fara efort, incat iti vine usor sa uiti miracolul din spatele lor.
Pana cand esti oprit brusc. Oprit de cateva ingrijorari – care nici macar nu sunt vizibile – celule. De ce este necesar un moment de frica pura, care ne ia respiratia timp de cateva momente, pentru a constientiza ca trebuie sa fim recunoscatori pentru faptul ca respiram?
Nu a fost intotdeauna asa. A existat o vreme cand, fiind copil, obisnuiam sa alerg dezbracata prin casa. Chicoteam si tipam spre parintii mei sa ma prinda. Acelea erau niste vremuri frumoase.
Din cand in cand, hai sa ne amintim sa ne dezbracam. Ceea ce vreau sa va spun este sa ne focalizam atentia, nu la solduri, nas sau parul zburlit al cuiva, ci la propria respiratie si celule. Sa ne luam cateva momente pentru a fi recunoscatori.
Poate corpul meu nu este unul perfect, de Hollywood, dar face o treaba buna in a ma duce unde vreau si, datorita rezultatelor de la biopsie, nu mai are cancer.
Si sincer, nimic nu e mai sexy decat asta.”
Ce parere ai despre povestea ei? Spune-ne in comentarii.
Sursa foto: Shutterstock
